Editorial Cornel Dinu. „Dinamo, bonetă prea mare pentru Bonetti. Auguri și să vină… Merg pe mâna lui Mureșan și Zăvăleanu”

Sunt nostalgic în aceste zile în care se ascund, nu mor, cum spune poetul, cucurbitaceele în piețele României, oarecum eliberate de cizma Cominternului, în care se serba Ziua Recoltei în loc de Zilele Toamnei…

În piața copilăriei mele, la Târgoviște, ctitorită de ghinionistul principe Carol al II-lea, „particulerii” sârbi-bulgari veniți din Valea Mariței umpleau tarabele cu legumele toamnei. Ce frumusețe, ce pasteluri, dar și ce firfirici cereau pe „necesarul” de murături. Bietul tata, odihnească-l Domnul, era șeful ritualului ce condimenta „pomana porcului”, de Crăciun, cu „acrituri”…

Producea, ca și acum, pământul sfânt al țărișoarei în neștire… Numai că acum, în plin avânt al capitalismului multilateral dezvoltat spre alții decât românii, binecuvântarea brazdelor mioritice este batjocorită și aruncată pentru a face loc produselor made in UE, că alea e bune, dă-l în foame dă țăran pă țăranu’ român că-i doar un țăran, mama lui dă țăran! Dă-i… UE până la moarte și dincolo de ea!

Editorial Cornel Dinu. Dinamo, bonetă prea mare pentru Bonetti. Auguri și să vină… Merg pe mâna lui Mureșan și Zăvăleanu

E și acum parcă același apus de lumini ale verii ce pleacă pe văile și dealurile Coșbucului „suflet din sufletul neamului meu”, dar merindele ogorului strămoșesc le primim programat de „afară”, prin tot felul de magazine străineze ce au pus stăpânire pe țară.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

În mai toate domeniile am fost transpuși, și din neatenția, și din candoarea (ca să nu-i spun altfel…) noastră vinovată, în colonie importatoare de bunuri (ce le produceam odată, până ni s-a spus un „Halt!” global…izator!) și prestatoare de mână de lucru ieftină. Definiția coloniei ni se potrivește mănușă. Mai muncește românul, că-i obișnuit de mic, istoric vorbind, cu jugul, dar zăhărelul banilor ia drumul blestematelor de străinătățuri ce ne-au cotropit financiar și economic.

Avem, în schimb, pe toate invențiile de mijloace de transmisie o nouă toamnă a vrajbei noastre. Sper că nu mai este nevoie de probe. Apăsați doar diferitele taste de tot felul pe care le aveți la dispoziție.

Și așa mă duce gândul la entuziasmul, cred că de moment, al învățatului demnitar politic conservator Petre Carp: „Țara asta are atâta noroc că nu mai are nevoie de oameni politici”… …S-o conducă, intuiesc! Și a avut dreptate într-un fel…

Păi măscăricii și la vorbă, și la faptă, și chiar la chip care ne conduc de ani buni… vorba vine „buni”, ani răi, de fapt…  sunt orice în afară de oameni politici. Mai degrabă, prin felul în care se bălăcăresc pe ciolan și „se dau în fapt”, cum se spune, academic, la pârnaie, fiind călăi politici ai neamului din care s-au scornit.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Dați-mi voie, în finalul acestor întunecimi de toamnă, cu bucate și utilități din ce în ce mai greu accesibile  pe mesele și în casele românilor, să menționez un adevăr istoric dureros…

În 1856, la Congresul Păcii de la Paris, în urma căruia Rusia a pierdut Crimeea, reprezentantul Angliei, lordul Clarendon și ministrul de externe al împăratului Napoleaon al III-lea, contele Alexandre Walewski se întrebau: „Bine, să se unească provinciile române, dar sunt capabile să se conducă singure?”.

Răspunsul istoric este că au fost! Dar sub Hohenzollerni, cam 100 de ani. Când ne-au condus ai noștri, și cu strategii bune, după aceea, cu mâinile noastre am apăsat pe trăgaci și i-am trimis „sub glie, taică, și sub cruce”…

Știm că istoria se repetă. Blestemul Marelui Maestru al cavalerilor Templieri, Jacques de Molay asupra dinastiei Capețienilor a lui Filip cel Frumos, să dispară până la ultimul descendent, citită de mine de mic, în romanul „Regii blestemați” al lui Maurice Druon, cred că se poate asemui cu ce ni se întâmplă. Numai că pentru noi nu văd de unde să se ridice Principi de Valois reparatori…

Editorial Cornel Dinu. Avem șanse la Mondial, dar… nicio speranță!

Forțând puțin imaginația, o astfel de… „după plată și răsplată” se potrivește și fotbalului nostru de acum. Nu suntem întâmplător în abisul în care ne tot prăbușim pe zi ce trece…

Avem șanse la Mondial, dar… nicio speranță! Cum să nu vorbești  Rădoiului despre un fotbalist, Răzvan Marin, care a confirmat în ultimul timp și a cam frecat banca de rezerve, mai ales cu Macedonia de Nord, când era nevoie de ce avem mai bun la ora actuală?

E scandal cu Licențele PRO. Cine n-are… la index total! Păi tu o aveai, Mireluș Învârtecuș, când te-a uns, nu cu kile de ulei în freza rățoită permanent, acolo te ungi tu singur zi de zi, ci acolo, în miezul trebii, Burlanul și streșinile lui federale?

…Ca să nu-ți mai amintesc de bacalaureat, de care poate ai auzit că doar se cere, dar jmecherii nu trebuie să-l și dea… Și, din marea noastră nefericire, ești o regulă în acest sens, nu o singulară excepție nefericită.

Editorial Cornel Dinu. Pe stadionul „Francisc Neuman” din Arad am primit „la pachet” două meciuri într-unul singur

Dintr-o astfel de prismă să interpretăm și debutul etapei trecute. Jale și chin urmărind Mioveni – Chindia inițial Târgoviște, acum de pretutindeni unde joacă „acasă”… Jale și chin ce se putea termina egal dacă arbitrul Horia Gabriel Mladinovici le acorda golul valabil al lui Garutti gazdelor de sub dealurile țuicii veritabile de prune.

Apoi, pe noul stadion fost „Neuman” pe când UTA de acum se numea ITA… „intreprindere” până la izgonirea capabilului baron Francisc Neuman de la comanda pașnicelor sale războaie de țesut, am asistat la două meciuri în cele două reprize.

Primul al Rapidului clar, dovadă scorul, 2-0 pentru giuleșteni rapid, din minutul 21. Al doilea al arădenilor și mai convingător, care au egalat la 2. Iar asediul ardelenilor pe teren în a doua repriză l-a lipit pe Miță Iosif de geamul suspendării în tribună.

„Gărarii” lui n-au prea mai trecut centru terenului, iar jucătorii lui Laszlo Balint, pe lângă goluri, au mai avut trei ocazii de a marca. Să fie Rapidul ca mersul trenurilor din ultimii ani, adică pleacă la timp în viteză, dar ajunge la Arad… poimâine? Că și cu Craiova Universității pățiră la fel pocinogul în ultimele 10 minute după ce conduseră din minutul 15… Cu același marcator, Cristian Albu, în ambele meciuri.

Editorial Cornel Dinu. Festina lente, Adriene! …De Mutu zic, nu de Mititelu cel mare…

Încărcată de orgolii, disputa dintre una dintre Universitățile fără manuale de fotbal citite și exemplificate în iarbă ca pe vremea lui Nelu Oblemenco, Petrică Deselnicu sau Iliuță Balaci și Argeșul periculos și acum prin umbra unicului „Gâscan” Gicu Dobrin, promitea…

A fost doar sare-n bucatele de execuții oferite spectatorilor. Ianovschi și Prepeliță, până acum cu rândul la vedere, după modelul Traian Ionescu – Angelo Niculescu din anii ’60, înaintea cuplului suedez Soderberg – Lagerback, au obținut greu prima victorie în Trivalea de acasă în acest sezon, 1-0 după trei 0-1.

S-a ajuns rar la porți, ba chiar în careuri. Explicabil pentru colonia de belgieni adusă de Mititelu cel mititel la U Craiova 1948. În total 13 jucători în triumviratul Mutu – Pușcaș – Mititelul cel mititel la stat și sfat, dar maxim la tatuaje până-n urechi.

Festina lente, Adriene! ..De Mutu zic, nu de Mititelu cel mare…  În astfel de condiții, deși ai început bine, nu poți face minuni peste noapte cu atâția „recruți”. Simt cât te zbuciumi, îți simt și acum aureola și ambiția de… doar învingător, dar acum , ca antrenor, nu depinzi numai de tine. Ci de atâția…

…Și, cam cum e la Oltenia, de prea multe calfe ce au dat și ele în minge… Bătându-se în stern (pectorali mai puțini că prazul e ușor de cărat, uită-te la Gicuță Craioveanu ce reclamă de vis face…) că posedă și piatra filosofală a reușitei în acest joc-fenomen mondial. N-o are nimeni, că ades joacă și întâmplarea…

Editorial Cornel Dinu. Circul de la „chefereu’” din Gruia, de la Zampanoul Șumudic la Don Dan Dănuț de Petresco

După plecarea cu freza-ntre picioare a Zampanoului Șumudic de la „frânarii” clujeni, s-a reîntors „alfa și omega” după 4 campionate câștigate consecutiv, cam zgubilitc și el, Don Dan Dănuț de Petresco.

Vâlvă mare, voce și rostiri de ușa cortului (întotdeauna m-am întrebat unde are cortul ușă și cum arată aceasta…) auzite într-un microfon de avion al înfrângerii de la patronul amic declarat al elitistului „grup de incontestabili intelectuali” de la Cluj.

Efect clar al banului condamnabil ce, mai ales în starea României de acum, schimbă în rău mințile și celor de la care te aștepți la distanțare  de vulgul parvenit.

Ca un semn, la prima apariție descântată, Don Dan Dănuț de Petresco a fost învins, cu prea puține replici, la Botșeni. Pentru destui ca mine, s-a reîntors la „chefereu’” din Gruia circul dinainte arhicunoscut. Nu „Kluski” de altădată, ci un coviltir al bâlciurilor nomade pe… nicăieri!

…Care a luat ultimele 4 titluri și pentru că n-a avut decât competitori inconstanți. Iar vârându-l în teren și pe „rerereîncălzitul” Culio, ce are „dăcât” numa’ fro 38 de ani!, nu-mi rămâne decât să vă propun să reascultăm în minți „Don’t cry for me, Argentina!” al Madonnei Evita Peron… Pentru că „speranța” amintită vine dintr-un „pensión” de Liga a IV-a a țării lui Maradona… Și nu, „pensión” în spaniolă nu înseamnă pension…

Editorial Cornel Dinu. Dinamo Insolventa a suferit, suferind rău, un adevărat masacru

Ca de obicei, deși nu mai e de ani buni (vorba vine buni…) obișnuitul derby al campionatului nostru, Steaua/FCSB – Dinamo atrage la maxim pe toți iubitorii fotbalului de la noi. 40.000 de spectatori pe „Arena Națională” și atmosferă superbă (și) duminică seară, făcută de galeriile celor două „dușmance” ireconciliabile.

Numai că prin ce trec aceste societăți fotbalistice în ultimii ani, și locurile din clasament, îmi permit să sugerez că s-a ajuns la un „derbiu al manelelor”. Dacă i-aș simți pe Sorescu, pe Filip sau pe Popeștii din Berceni, se zice că doar ai lui Edi de când a venit pe banca tehnică atât de chinuită a fecesebecaliuței, ascultând ei Balada lui George Enescu, zău că m-aș așeza umil cu genunchii pe coji de nuci…

Dinamo Insolventa a suferit, suferind rău, per total, un adevărat masacru. Chiar dacă la eliminarea abuzivă a lui Steliano Filip în minutul 37 de către un arbitru cu neuronul complexat, arogant și răzbunător, care a rănit meciul și cu alte mari greșeli, sunt foarte curios câte etape scăpăm de Suficiența Sa Kovacsiană pe teren, FCSB avea doar 1-0… Este clar că-i trebuie o cură de „dezinfectat” cu VAR…

Restul celor cinci goluri luate mai apoi în bot de „câinii verzi” și din situații 2 la 1 (!) n-a fost, însă, efectul exclusiv al acestei superiorității, ci al gafelor repetate și impardonabile ale apărătorilor dinamoviști, complet depășiți de superioritatea evidentă a unei echipe clar mai bune și mai pregătite.

Editorial Cornel Dinu. Urmașul lui Tata Puiu a făcut ferfeniță „Bonetta”, pe care au dat-o jos conducătorii lui Dinamo. Cu mintea de pe urmă…

Cert este că urmașul lui Tata Puiu a făcut ferfeniță „Bonetta” made in Italy de pe banca tehnică (?) a „câinilor roșii” echipați iar în verde, nefiresc, pentru că aceia care au condus echipa ani buni, dar răi, văd fotbalul și-l tratează ca și când ar exista… câini verzi!

…Când, de fapt, „verzișori” sunt banii… negri pe care i-au luat, i-au băgat fraudulos și liniștiți în buzunare, fără să-i întrebe nimeni de sănătate și probitate și au distrus istoria, palmaresul și gloria echipei cândva mare din „Ștefan cel Mare”.

Așezarea „câinilor verzi” am priceput-o după vreo 15 minute de confuzie a „fliperului” de pase dintre cele două distribuții în culori confundabile. Un 4-1-4-1 la Dinamo, cu liliputanul absent de ceva ani din fotbalul de luat în seamă, Torje, vârf (?!). Doar martor al jocului prin defensiva adversă, ca observatorii ce dirijau tirul propriei artilerii la Stalingrad. Și cu o apărare șvaițer de proastă calitate, de tineri talentați dar neantrenați pentru acest nivel.

Doar dacă ești sinucigaș sau habar n-ai de logica elementară a fotbalului trimiți în focul primei ligi o linie de apărare cu o medie de vârstă în jurul a 20 de ani, unic, cred, în istoria fotbalului mondial. Nu poți să te aperi cu Tache, Ianke, Haisam-Grigore și Kadâr decât dacă vrei să stârnești un hohot unic de râs pe tabelă. Și de aici un hohot de plâns în istoria lui Dinamo. Ceea ce s-a și întâmplat…

Păi salvarea in extremis din finalul campionatului trecut a venit pentru Dinamo evoluând cu 3 stoperi (bunicei pentru ce-i la noi Albentosa și Puljic), 3 mijlocași închizători și șansa contraatacului. Iar acum, aducându-se (la indicățiile cui?) mai mult mijlocași și atacanți și doar doi apărători, expirați și ei, Dinamo își merită soarta…

…De „câini” verzi de ciudă în fața jocului prestat cam de orice adversar… Cu atât mai mult al FCSB-ului ce renaște sub conducerea tehnică deocamdată numai a lui Edi Iordănescu.

Editorial Cornel Dinu. Bonetti e istorie, tristă, pentru Dinamo. Mingea e la Iuliu Mureșan și Răzvan Zăvăleanu, în „pase” cu conducerea DDB

P.S. Aud că „setul” pierdut cu FCSB a fost prea mult și pentru susținătorii, pentru aducătorii lui Dario Bonetti și pseudoantrenorul italian este deja istorie, tristă, la Dinamo. Vine… Chiar, cine vine? Cine are curajul să vină? Cu cine are dezastrul de la Dinamo răbdare să mai aștepte? …Merg pe mâna lui Mureșan și Zăvăleanu.

Din punct de vedere juridic, dar și fotbalistic, eu am încredere în Răzvan Zăvăleanu. Și nu contest capacitatea administrativ organizatorică a lui Iuliu Mureșan, chiar dacă am avut un ochi închis piraterește asupra felului în care ne primea la Cluj… Am gură de Târgoviște, afurisită, dar știu, totodată, să uit și să iert…

Convingerea mea este că Dinamo are nevoie în primul rând de un team manager care să provină din Dinamo, să fi scris istorie la Dinamo, și să știe, cu răbdare din partea tuturor, ce trebuie făcut pentru o redresare numai în timp a „câinilor roșii”. Niciodată verzi…

Este deja un nume potrivit, care, alături de Dusan Uhrin jr a contribuit la salvarea in extremis din finalul sezonului trecut… Crescut la Dinamo, consacrat la Dinamo, iubit la Dinamo, care iubește necondiționat Dinamo… Nu, nu sunt eu 🙂 … în niciun caz eu… Eu nu pot decât să fiu alături de echipa vieții mele în fiecare secundă a vieții mele, cu un sfat, o părere sinceră, negrevată de niciun interes. De niciun fel. Așa să mă ajute Dumnezeu! Dar, mai presus de mine, pe Dinamo!