Dinamo a mai adăugat în meciul cu Poli Iași de pe „Arena Națională” un punct „zestrei” amărâte de 10 puncte din 42 posibile. 23,8 %. N-a mai câștigat din 19 august. Lătratul „haitei” s-a transformat în scheunat. Dar va fi bine, totul merge conform mărețului plan de resuscitare marca „Alba Neagra” aplicat cu consecvență de „Red & White”, ascultați-l pe președintele Nicolescu Andrei! Acompaniat de Ovidiu Burcă…
Înainte de meciul „câinilor” mei, care sunt din ce în ce mai puțin „câinii roșii veninoșii”, scrutam istoria fotbalistică a marii echipe care a fost Dinamo prin prisma celor care au condus-o. Se poate spune că perioadele de glorie 1962-1965, cu patru titluri de campioană și două Cupe, apoi 1980-1983, trei titluri și două Cupe, au fost reușite sub regim dictatorial. Care, recunosc, a avut și el contribuția sa, nu vreau să mai dezvolt ideea, sunt destui orbiți de ea și nu pot vedea dincolo de ea meritul sportiv care a existat indubitabil.
O să spuneți că iarăși vă iau cu istoria, mai important este prezentul, dar prezentul nu poate fi judecat corect fără analiza trecutului din care se trage. Dinamo a fost înființat în 1948 de generalul Staicu, șeful Miliției, oborean get-beget, crescut în climatul naționalist de la Unirea Tricolor.
Apoi, după 1970, până în 1986, Dinamo a fost condus de generalul Diaconescu, șeful Direcției Tehnice a Ministerului de Interne, un oltean de foarte bună calitate. Cu o contribuție substanțială, din 1978, a detestatului ministru Postelnicu, pasionat, însă, și bun cunoscător al fotbalului.
A mai fost un cuplu interesant după 1968, Anghelache – Lucescu, dinamoviști pur-sânge, ținuți pe locul 2 de ambițiile familiei Ceaușescu. Apoi, cu excepția perioadei 1995-2000, când a avut loc o revenire tot dictatorială, dar „democratică”, cu generalul Dănescu… și chiar generalul Langa… și cu mine președinte de club și antrenor. Cu rezultate bune… știu, veți spune „cooperatiste”… dar și cu dandanale mare, ca acuma. Concluziile vă aparțin…
Gândiți-vă că marile cluburi de fotbal din lume se identifică în istoria lor cu prezența unui singur conducător, în latinitate, și cu câțiva ascunși ăn Consiliul de Administrație în spațiul anglo-germanic, care rar scot la iveală neconcordanțe decizionale. Toate, însă, au un lider care vede, ascultă, rumegă și hotărăște. În câteva cuvinte, ca în orice dispute, fie și sportive, e foarte important conceptul de bază „comanda la mine”. Să știe despre ce e vorba, ce și-a asumat și să decidă ca atare.
Revin din reveria amintirii vremurilor bune pe gazonul Arenei Naționale, la meciul cu Poli Iași. În fața a numai vreo 6.000 de spectatori, rezultatul… rezultatelor glorioase sub conducerea glorioasă a profesioniștilor în toate și nimic de la alba-neagra „Red & White”… jocul a început aprig, în blocuri scurte, ritm de nivel internațional, fără nicio exagerare. Dar prea des, angajându-se la așa ceva, jucătorii ambelor echipe au făcut greșeli individuale de nivel județean, fără nicio exagerare.
Viteza de joc asumată de cele două combatante nu a avut și siguranța tehnică a execuțiilor. Normal pentru ce se antrenează, cred nu numai eu, în fotbalul nostru. Am consemnat numai trei șuturi periculoase, din afara careurilor, două ale oaspeților (Marchioni 23’ și Harrison 26’, respectiv Ilic 18’), scoase de portarii Golubovic și Silviu Lung Jr., care și-au făcut treaba bine.
…Cu „remarca” prezenței în atacul ieșenilor a lentului Buș versus două „aripi”, frânte, mai mult impresioniste decât eficiente în execuții, îndoielnice, La Dinamo. Ghezali, stins după ce a dat, prea de mult impresia de aprins și Politic, în scădere (prea) continuă.
În repriza a doua s-a revenit la încleștările confuze, pline de greșeli tehnice, din primul mitan. Am consemnat amarnic că Dinamo… care a dominat, totuși… nu a reușit niciun șut pe poartă!
La oaspeți s-a văzut că Leo Grozavu, suspendat, nu a fost la marginea terenului. E o personalitate care impune, care a ridicat nivelul de joc al echipei moldave de la instalarea pe banca tehnică. Și care face un cuplu profesionist, care ține echipa „în joc”, cu președintele Cornel Șfaițer. Dinamovist convins… care n-a avut loc la Dinamo…
Dinamo a pasat, parcă antrenat, cred eu, cu… dragul de a avea mingea, dar brambureala tactică i-a subminat din nou jocul. Fostul fundaș mediocru prin apărările pe unde a jucat, optimistul incurabil Ovidiu Burcă cu al lui imperturbabil și la crunta realitate „O să facem, o să dregem, o să fie bine”, a schimbat de vreo trei ori așezarea „haitei”, de nu s-a mai înțeles nimic, evident și în nivelul de joc al echipei. Bine, e și greu să-i ceri pricepere din experiență… Înainte de a deveni marele dirijor de la Dinamo… al jocului și al jocurilor… a antrenat vreo șase luni echipa din Slatina. A adus în vară vrei opt practicanți ai fotbalului, dar parcă din ghioc și n u prin ce s-au remarcat pe teren.
…Iar dacă scrutezi următoarele patru meciuri pe care le are Dinamo în SuperLigă – cu UTA, la… Oradea, cu Universitatea Craiova, în Bănie, cu FCSB, probabil pe „Arena Națională” și cu Sepsi, la Sfântu Gheorghe -, mai mult ca sigur că echipa din „Ștefan cel Mare”… pardon, echipa ajunsă nicăieri va rămâne cu victoriile norocoase cu FC-urile din Botoșani și Voluntari, hăt demult, prin august… Și doar speranța în mai bine bazată pe… Dumnezeu cu mila!