Editorial Cornel Dinu. FCSB exportă, U Craiova se chinuie, Dinamo respiră, CFR Cluj rade la și râde sub… mustață

Cornel Dinu face „radiografia” etapei, cu atenționare la exportul FCSB-ului la o echipă prea „frământată” ca Parma, cu chinul lui U Craiova de a ieși din „papură”, cu gura de oxigen luată de Dinamo în lupta cu virusul cortaZero combinat malefic cu „tulpina” penală ser-de-an-20, cu un CFR Cluj care rade și râde… la mustață!  

Gândește pozitiv! E o confirmare, în zilele noastre, a mioriticului „Scapă cine poate!”. De vreo câțiva ani ni se recomandă să gândim pozitiv. Superb! Intenție, se zice, și chiar s-ar putea, de la călugării tibetani, hăt demult… Și ajunsă în bătrânul nostru continent pe aripile vorbei adusă de negustori.

Marotă ce se tăifăsuiește prin cafenele, „berouri” de multiinfracționale, „particolare” sau de stat, pașnică altfel. Dar și prin incinte în care păzitorii și îngrijitorii oamenilor, în halate albe, dau, în afară de „rațete” cu leacuri de oblojeală din „jaful” farmaceutic devenit industrie, și îndemnul acesta de acadea pentru minți de copii. Chiar așa!

Editorial Cornel Dinu. FCSB exportă, U Craiova se chinuie, Dinamo respiră, CFR Cluj rade la și râde sub… mustață

Zău nu-nțeleg! Nu poți să zici c-o să fie bine când în jurul tău se prăbușește totul: morală, credință, patriotism, corectitudine, comportament, bune maniere, decența de a nu-ți „tipări” corpul ca în Mato Grosso, scălâmbăieli de îmbrăcăminte și câte și mai câte alte rele…

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Ce mai, veritabile acțiuni și atitudini de Sodoma și Gomora! Păstrând proporțiile, desigur, o „uniune” de pierzanie între fițele de Centru Vechi cu cele așa-zise „de Dorobanți”.

De ultimele pronunțându-se constatator și și nepoata mea de opt anișori. Bine, fără pericolul de a cădea, sper măcar, mai târziu în acest pericol, având „hățurile și zăbala” corectoare ale familiei puse la cel mai mic semn de luat razna…

La toată această intoxicare de minte și corp, contribuie de câteva decenii, decimator, vechile și noile mijloace de comunicare și informare cu devenitul de la zi la zi… „bobor”!

Desigur, nu le poți pretinde acestora, de la nivel „personal”, în care prostul sau proasta satului deviază purtători orali de adevăr trunchiat și inspiratori de pus poalele-n cap, să fie factori educativi binefăcători în lume.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Editorial Cornel Dinu. Oricât am „gândi pozitiv”, nu ne putem minți că e și va fi bine. Când, de fapt, trăim în atâta rău…

Tot auzind „Gândește pozitiv!”, butonezi „tembelizorul” și vezi, și constați că răul este prezent covârșitor. Desigur, la noi ar putea fi gândită ca o posibilă explicație veridicitatea, ce va mai fi, a celebrei premoniții a perenului Caragiale: „Unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!”. Și nu poate să aibă unele efecte  vindecătoare după atâtea cataclisme sociale mult prea dese la noi.

„Prințipuri” apropiate măcar de Occidentul continuator al unei democrații apărate prin reguli și legi de zeci de ani. Continuându-se nefericirea, am luat mai mult, importând nefast, de la ei, răul, care există pretutindeni, dar contează în ce proporție cu binele.

Le privesc des ecranele, știrile și dialogurile. Au chiar și acum, trecând și ei prin noul război al pandemiei, tenta de a te îngrijora sau chiar speria. Am ajuns să fug, ca și alți amici și prieteni din timp, de încăierări de vorbe și fapte sangvinare, la constatarea cărora îți vine să te-nchini și să te rogi „Ucigă-i toaca și ducă-se pe pustii!”.

E clar, nu putem avea, după numai treizeci de ani de haos democratic „original”, autocenzura liber consfințită de… „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”! Clar, ne dorim să „gândim pozitiv”, dar, la ce ne este dat să trăim, ar însemna să ne mințim programat.

Și eu, ca și foarte mulți care gândesc ca mine, venind din vremuri ce au fost benefice în respect și comportament interuman, chiar numai în câteva clipe raportat la eternitate, nu ne putem minți că e și va fi bine. Când, de fapt, trăim în atâta rău…

Diversitatea, „coloritul” și chilipirurile doar materiale ce poți să le iei nu doar cu privirea, nu pot compensa, nu pot înlocui respectul omului față de om și de habitatul său.

Editorial Cornel Dinu. Jigniri de rigolă, acuzații reciproce de fraudă și înșelătorie „post Parma” între „fratele” becaliot și „sora” sa josnică, vietatea impresară

În fotbal, trecând de la „cestiunea” arzătoare a momentului, poți să asiști necutremurat la dezlănțuirile recente de jigniri de rigolă, acuzații reciproce de fraudă și înșelătorie dintre preacredincioșii – doar prin purtarea crucii ca abțibild – „fratele” becaliot și „sora” sa josnică, vietatea impresară…

Deasupra paralelei de 45 de grade nu puteau să apară asemenea specimene maladiv-infracționale. Acolo, încă, fiecare își știe locul meritat și când iese, chiar puțin, din normal, îl ia… gaia!

Că sub paralela respectivă de demarcație emoțional-comportamentală mai sunt cazuri asemănătoare, ca devastatorul cortaZero, insecta ardeleană înțepătoare cu venin și „virusul” penal ser-de-an-20, este indubitabil, o simt pe „blana” lor, „câinii roșii”.

Editorial Cornel Dinu. Ce-o fi mai rău: „iarmarocul” de la Parma în care au fost aruncați Mihăilă și Man sau autocrata „Faci Ce Spune Becali” FCSB?

Luați și scrutați soarta Parmei, unde au poposit ai noștri tineri Valentin Mihăilă și Dennis Man. Câștigătoare de vreo patru cupe europene cu Nevio Scala pe bancă, atunci când marele concern „Parmalat” al lui Stefano Tanzi a avut probleme cu fiscul, prin 2003, a fost dat în administrare expertului Enrico Bondi, fiind într-un fel de insolvență de-a lor…

A achiziționat-o în 2007, încă „respirând”, Tommaso Ghirardi. A mai ținut-o în viață anul următor, apoi a retrogradat-o în Serie B. Cum, mai ales în astfel de situații, la ei, „boala (financiară) lungă, moarte (falimentară) sigură”, așa s-a petrecut și cu „crociati gialoblu di Parma”.

În martie 2015, declarată în faliment, Parma a fost retrogradată în Serie D, liga a IV-a. De atunci a fost preluată de un grup de oameni serioși, echilibrați financiar, de prin partea locului, care au readus-o în Serie A promovând an de an, în 2018.

Atunci, în 2018, Parma a fost luată de un italian putred de bogat, dar nu și în cunoaștere fotbalistică, Giampietro Manenti, proprietar de multe magazine de cartier, rentabile înaintea nenorocitei de pandemii coronavirusate. După care, din 18 septembrie 2020, grupul american Krause, cu mulți italieni în componență, manageriază pe „crociati gialoblu”.

Iar acum, după cum îmi spun oameni adevărați, legați de echipă, se desfășoară un adevărat iarmaroc de achiziții. Formația de bază având, uneori, în componență, rar, jucători italieni. Om vedea ce-o fi cu românașii noștri pe-acolo, dar non suona affatto bene…

Spusa căpitanului veteran Bruno Alves, fratele românizatului Geraldo Alves, că n-a auzit de ai noștri, nu-i a bună… Parma e cam șvaițer de atâta vreme. Nu cred că se vor salva umplându-și găurile cu ai noștri…

Întorcându-mă (ca mai mereu, asta mi-a fost, îmi este și-mi va fi soarta… viața…) la „câinii roșii”, nu-mi mai rămâne, și mie, și vouă, sute de mii de suporteri dinamoviști, decât să ne unim, să ne rugăm, dar și să facem în așa fel încât Dinamo al nostru să n-aibă soarta „parmegianilor”…

Adică să o administreze doar hămesiți după „cașcaval”. Vorbă de-a lui Cristi Borcea, tare descurcăreț altfel, dar care acum, spusă pe șleau, este profesiune de credință a becaliotului și a țoapei. „Banul, numai el contează, vrem banul!”…

Așa-ziși creștini… Doar pavoazați întru credință, n-au nimic sfânt. Dorindu-și doar „ochiul dracului”… Cu aere clare de stăpân de sclavi a apropitarului care și-a „tradus” inițialele FCSB prin „Faci Ce Spune Becali”. Ce mai e de spus?

Editorial Cornel Dinu. Universitatea Craiova n-a câștigat de vreo șapte meciuri, nedescurcându-se deloc în hățișul de papură

Etapa a debutat vineri seară, la Craiova. Unde, în prima repriză, risipind vreo trei ocazii, gazdele și-au îndepărtat victoria. Au ratat îi în al doilea mitan, dar cea mai mare situație de gol a fost cea a „vârfului” argeșean Malele, în minutul 55.

„Prăzarii” au condus prin reluarea lui Mamut din minutul 64, care a profitat de maimuțărerile defensive ale oaspeților, după un corner. Egalarea a venit repede, după doar patru minute, același Malele, lansat pe o verticalizare a lui Meza Colli a profitat de lentoarea defensivă obișnuită a lui Bălașa și a marcat din plin fuleu.

Universitatea Craiova n-a câștigat de vreo șapte meciuri, nedescurcându-se deloc în hățișul de papură, la fel cum și Argeșul n-a cunoscut înfrângerea cam tot în atâtea „încercări”… ba nu, doar vreo cinci… meritoriu și așa.

Voluntarii au dat semne de revenire la Sfântu Gheorghe. Au egalat deși au fost conduși cu 2-0 la pauză. Dominând neașteptat repriza a doua, fără ca Sepsi, și cu mulți absenți covido-accidentați, să mai amenințe buturile adverse.

Editorial Cornel Dinu. „Viteziștii” fostei Steaua încântă când se apropie de poarta adversă, dar au probleme serioase când sunt atacați în zona centrală a apărării

„Viteziștii” de acum ai fostei Steaua, așezați de ceva timp în poziția de lideri, au arătat prin prestație diferența clară de forță de joc, cam trei sferturi din partida cu „lanterna roșie” ieșeană.

Au zburdat în acea perioadă pe lângă rămașii după mazilirea de către primarele Chirică, „mic la stat, penibil la sfat, politic prea deseori emigrat”, a lui Daniel Pancu… Un posibil, dacă permiteți forțarea proporțiilor, „Ștefan Vodă fotbalistic”, ca jucător dat de cam sărăcuța în valori Moldavia.

Îți încântă privirea combinațiile rapide, inventive, sigure în execuții tehnice, pe care le reușesc antrenații de Toni Petrea și Thomas Neubert, când se apropie de poarta adversă.

Au, în schimb, probleme serioase când sunt atacați în zona centrală a apărării, unde Cristea și Miron sunt mai mult de planton.

Per total, „Faceți Ce Spune Becali” transformă doar o treime din ocaziile ce și le creează. Cam puțin, totuși, pentru „tunurile grele” ce le au de la mijloc în față, cu care pot face una cu pământul cam orice echipă de la noi. Cu excepția CFR-ului clujean…

Editorial Cornel Dinu. Cel mai bun meci al rundei, Astra – Viitorul, sub magia lui „Sărmăluță” Budescu

Duminică la prânz cred că am asistat la cel mai bun meci al etapei: Astra – Viitorul. Deși au fost multe situații de gol, gazdele având șase în repriza secundă, față de doar două, per total, ale oaspeților, și acelea numai în prima parte.

Egalul 1-1 îi nemulțumește, pe bună dreptate, pe coechipierii „vrăjitorului” Budescu, parcă din altă plămadă ca execuții tehnice, deși acum a și alergat, cu kilograme certe în plus, s-a întrebuințat mai mult ca altădată. …Lipsindu-i pe puțin un „golazo” la un lob „lansat” de la centrul terenului, în minutul 6, parat cu dificultate de portarul Căbuz.

Ambele combatante sunt în creștere ca atitudine coerentă în posesie și dezvoltare a acesteia spre finalizare. Am impresia că de acum înainte „pre mulți îi vor răspopi”. Viitorul urcând în play-off, iar Astra fugind de nisipurile mișcătoare ale retrogradării.

Editorial Cornel Dinu. „Baba UTA” și încă „Dinamoul”, luptă oarbă pe veresie în „orezărie”

Duminică seară, după ce Liverpool a dat semne de întremare câștigând clar pe „covorul” lui West Ham United de pe „Olimpicul” londonez, a fost chinuitor să asist la lupta prea des oarbă dintre UTA și Dinamo, în „orezăria” altfel frumosului stadion ce poartă onorific numele baronului Francisc von Neuman.

A dominat, oarecum, „baba UTA”, cum îi spunea Fănuș Neagu după ce a eliminat Feyenoord-ul lui Ernst Happel, campion continental în acel an 1969. Mai mult cu fotbaliști muncitori decât pianiști în distribuție, gazdele puteau egala după ce Sorescu mișcase tabela de scor încă din minutul 9 dintr-un penalty cum altfel decât contestat, dar Albu a reluat inexplicabil peste poartă în minutul 65.

…Dar și același Sorescu, chinuit, totuși, ca fundaș dreapta când înzestrarea sa este de mijlocaș, putea face 2-0 și închide ciocnirea dintre cele două echipe, dacă nu ar fi tras, singur-singurel, în portar, de la aceeași distanță ca și Albu, dar venind din lateral.

Încă „Dinamou”, hingherita de câțiva ani iubire a sutelor de mii de „câini roșii” de pretutindeni, de șase luni cu grumazul în laț hispanico-ardelean și fără atacanți centrali, a fost superioară individual garniturii cam de „B” a arădenilor. „Jairzinho” Gane a gândit să se apere „în bloc”, nedând spații adversarului, și a adus trei puncte mari de la Arad.

Lipsind și Fabbrini, care ades poate face diferența, le-a fost mai greu „câinilor” pe un asemenea „burete” de gazon. Fotbalul este un război atractiv, dar pașnic. Ca să-l câștigi trebuie să-ți faci aliat și firul ierbii. Dacă dai de el în noroi…

Editorial Cornel Dinu. Mustața lui CFR Cluj, mai norocoasă decât mustața Chindiei. Urmate de beția de cuvinte a lui „Jedi” Iordănescu. Evident, pe sub… mustață!

Reîntoarsă „acasă” la Ploiești, Chindia a pierdut la mustață de domnitor din neamul Drăculeștilor războiul cu CFR Cluj. Care câștigă iarăși, ca de atâta timp, tot… la mustață. De Ștefan Báthory, principe transilvan și rege al Poloniei originar din Șimleul Silvaniei.

Și acum penalty-ul salvator le-a fost acordat la timp „cheferiștilor” de către permanent abulicul Radu Petrescu, dezechilibrând doar ca scor disputa din teren. „gazdele”, musafire din nou în vechea lor reședință de regiune până în 1968, au sorbit din cupa a amară a înfrângerii după opt etape de invincibilitate.

Rostită aproape pe de rost, distribuția din iarbă a lui Emil Săndoi merita să egaleze la „capul” din cinci metri al lui Daniel Florea, „zburat” peste transversală în minutul 66 sau la șutul formidabil al lui Mario Dulca recepționat de aceeași transversală în minutul 75. S-ar fi făcut dreptate, impresia de echilibru caracterizând meciul de pe „Ilie Oană”.

Șocul real a fost din nou monologul antrenorului Edward Iordănescu, rupt parcă din beția de cuvinte a lui Titu Maiorescu în care acuza lipsa de idei. „Jedi”, cum îi spunea (a)grămăticul său tăticuț, are idei, dar nu se văd în joc…