Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Olimpiada 1984 și Euro 1984

La început de an 2024, editorialistul Răzvan Ioan Boanchiș le reamintește cititorilor FANATIK două mari competiții la care românii au fost la înălțime în urmă cu 40 de ani.
02.01.2024 | 12:16
Editorial Razvan Ioan Boanchis Olimpiada 1984 si Euro 1984
Razvan Ioan Boanchiș își aduce aminte cu nostalgie de JO 1984 și Euro 1984. foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

La mulți ani, să fim sănătoți, că atât contează într-o lume în care Covidul, războiul, Schengenul, încălzirea globala sunt niște priorități care se schimbă între ele ca liniile de joc de la hochei.

Răzvan Ioan Boanchiș, la început de an 2024: „Euro și Olimpiadă la nivel înalt am avut în 1984!”

În sport avem două priorități. Euro 2024 și Olimpiada 2024. Optimismul maxim înseamnă niște reprezentări onorabile la aceste competiții.

ADVERTISEMENT

Euro și Olimpiadă la nivel înalt am avut în urmă cu patru decenii, în anul 1984. La Euro 1984, naționala de fotbal a ajuns după ce a eliminat Italia, campioana mondială. N-am avut cele mai bune rezultate la acel turneu final, dar am fost într-o grupă cu Spania, Germania și Portugalia.

În 1983, Craiova a ajuns în semifinalele Cupei UEFA. În 1984, Dinamo a prins semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Iar cei mai buni fotbaliști ai noștri la Euro au fost Marcel Coraș de la Sportul Studențesc și Ladislau Bölöni de la ASA Târgu Mureș. Asta ca să vedeți ce mozaic valoric putea să etaleze fotbalul românesc.

ADVERTISEMENT

Los Angeles 1984, Olimpiada la care România a luat peste 50 de medalii

La Olimpiada din 1984, România a ieșit pe locul doi în lume, dupa SUA, țara gazdă. Am luat peste 50 de medalii, dintre care 20 de aur. E drept, n-au participat rușii și celelalte țări socialiste (cu excepția României, firește), care i-au boicotat pe americani.

În 2024, dacă vom lua trei medalii ar trebui să fim fericiți, iar una de aur ar fi o minune. Adică o chestie fără legătura cu (dez)organizarea din sportul nostru.

ADVERTISEMENT

Olimpiada din 1984 a fost ultima pentru Patzaichin. Erau 16 ani de când luase aurul la J.O. din Mexico 1968. Tot 16 ani sunt între primul turneu final al lui Hagi (Franța 1984) și ultimul (Belgia-Olanda 2000).

Lia Manoliu și Elisabeta Lipa au participat la mai multe Olimpiade decât Patzaichin, dar un fotbalist român care să adune 16 ani între primul și ultimul turneu final nu vom mai avea.

ADVERTISEMENT

Fotbalagiii de azi se lasă de fotbal la 16 ani. Era să scriu, dintr-un reflex bătrânesc, „se lasă de fotbal ca să se apuce de fumat”. Era bine. Se lasă ca să fumeze țigări neconvenționale.

În anii ’80, la școală era respectat cel mai bun fotbalist din clasă. Dar juca fotbal (Doamne, ce explicații mă văd nevoit să dau!) pe terenul de ciment al școlii, pe ploaie sau pe torpoare, cu minge de 35, cu teniși de Drăgășani sau chinezești – dacă avea noroc să găsească. Azi, e respectat elevul care e cel mai bun la trosbalul ăla pe aplicații, FIFA și nu mai știu cum. Și nu țin neapărat să aflu.

ADVERTISEMENT