Publicația Politico avertizează asupra pericolului extremei drepte în Europa și pornește de la exemplul Germaniei, unde partidele de acest gen înregistrează un puternic avânt. „Nu ați mai văzut acest film. De data aceasta, fenomenul care trebuie urmărit este reprezentat de o puternică alunecare a Germaniei spre extrema dreaptă. Acestea sunt vremuri de glorie pentru extrema dreaptă europeană”, notează publicația citată. Politologul Cristian Pîrvulescu a analizat întregul context actual și a precizat că, „la nivel european, problema nu este cea a instabilității, ci a unei schimbări societale. Anul viitor, extremiștii ar putea deveni o forță, dar sunt divizați”.
Analistul politic a menționat că situația la nivel european este similară cu ceea ce se întâmplă în America. „Exact ce observăm în SUA vedem și în Europa. Există grupări sociale nemulțumite, care sunt afectate de crizele succesive și care votează cu extrema dreaptă, nu pentru că sunt manipulate, ci pentru că, în general, vor să-și manifeste nemulțumirea. Este foarte greu de crezut că, până anul viitor, la alegerile europene, aceste lucruri se vor schimba”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, Cristian Pîrvulescu.
Comentatorul consideră că „acest fenomen ne face să anticipăm că, anul viitor, extremiștii pot deveni o familie politică foarte importantă. Însă sunt divizați și este foarte dificil să realizezi o unitate între diferitele curente. Spre exemplu, Giorgia Meloni spune că, de fapt, cochetează cu conservatorismul și ar vrea să intre în aceeași grupare politică cu PiS-ul polonez. Cu toate acestea, polonezii nu sunt prea entuziasmați, deoarece ar pierde leadershipul, din acest punct de vedere”.
Intervievatul nostru este de părere că, la nivel macro, există foarte multe probleme și „mai ales egoisme de acest gen, care fac posibilă menținerea unei supremații a partidelor-sistem. Vom vedea inclusiv ce vor face social- democrații. Socialiștii spanioli erau considerați învinși, însă au produs o surpriză, așa cum democrații americani au realizat, de asemenea, o surpriză similară la alegerile din noiembrie anul trecut. Așadar, totul depinde de societăți”.
„Însă nu mă aștept la surprize în România. Cred că extrema dreaptă va reuși un scor bun, dar nu va ajunge la guvernare. Nu sunt la fel de convins că același lucru se va întâmpla în Franța. Eu fac parte dintre cei care nu cred că Marine Le Pen și Reuniunea Națională (n.r fostul Front Național) nu vor rămâne un partid important, dar cred că, în condițiile unui vot proporțional, partidele-sistem vor încerca să recupereze masiv din voturi”, a conchis Cristian Pîrvulescu.
După Politico, nici The Economist nu ignoră tema la care ne referim. Sub pretextul unui articol dedicat eroismului cu care ucrainenii își apără țara în fața agresiunii rusești, jurnaliștii americani scriu despre „naționalismul paranoic care acționează împotriva valorilor toleranței” și despre „politicienii cinici, care au înțeles cum pot exploata un astfel de tip de naționalism”.
Iată de ce politologul contactat de FANATIK consideră că, într-adevăr, exacerbarea extremei drepte nu este un foc de paie, deși există și posibilitatea ca pericolul să fie supraevaluat: „Fac această afirmație pentru că recentele alegeri din Spania au dovedit că partidul Vox, echivalentul extremei drepte, a pierdut foarte mult. Totul depinde de context, de modul în care se face campania în Spania. Spre exemplu, premierul Pedro Sanchez a făcut o campanie împotriva pericolului extremei drepte, care s-a dovedit la final o mișcare ce a mobilizat electoratul împotriva acestui flagel”.
„Partidul Popular din Spania are rădăcini extremiste în falanga franchistă, dar a încercat să se conservatorizeze. Tentativa de a recupera voturi de la extrema dreaptă nu i-a adus la guvernare. Dincolo de Germania, probabil cea mai spectaculoasă mișcare este cea din Olanda, unde un partid al fermierilor, inexistent, a reușit să intre în primăvară în Parlament și să obțină primul loc în Senat, punând guvernarea într-o mare dificultate, pentru că majoritatea parlamentară este foarte slăbită”, a precizat analistul politic.
De altfel, inclusiv gazetarii de la Politico au remarcat faptul că, deși este tentant să respingem situația creată pe sistemul „am mai văzut acest film”, partidele cel mai de succes de extremă dreaptă din Europa, fie că discutăm despre Spania, Olanda, Austria sau de cele din țările nordice, au o lungă istorie de victorii electorale, urmate de divizare internă și de implozie spectaculoasă.
Analiza lui Cristian Pîrvulescu, la nivel european, a continuat: „Revenind la situația din Italia, după moartea lui Silvio Berlusconi situația rămâne foarte complicată, deoarece el a fost deschizătorul de drumuri. Într-adevăr, Giorgia Meloni a îndeplinit funcția de ministru în guvernele lui Berlusconi, și o parte din electoratul acestuia se va îndrepta spre ea, însă guvernarea erodează peste tot, lucru care este vizibil, acum, în Italia”.
Politologul este de părere că anul viitor vom vedea în ce măsură strategia Partidului Democrat Italian de a aduce o femeie tânără la conducere, pentru a aduce dinamism, funcționează sau nu.
„Așadar, revenind la contextul general, partidele naționaliste au o situație bună, dar nu cred că se află, încă, în extaz. Mai exact, nu le văd ajungând la guvernare nici în Germania, nici la nivel european”, a subliniat partenerul nostru de dialog.
Întorcându-ne la Germania și la articolul din Politico, Cristian Pîrvulescu a opinat că Germania nu mai este motorul economic al continentului, deoarece modelul promovat acum 20 de ani s-a epuizat. Dar, „pentru extrema dreaptă este dificil să ajungă la guvernare. Trebuie ca mai întâi să câștige alegerile locale și să ajungă la putere în guvernele landurilor și abia ulterior acest lucru să se petreacă la nivel național. În general, extrema dreaptă este puternică în Germania de Est, dar folosește și frustrările apărute în Vest”.
„Criza economică produce peste tot frustrări. Pandemia și războiul din Ucraina au creat dificultăți economice, nu insurmontabile, dar care fragilizează ceea mulți numesc contractul social, în speță organizarea economică obișnuită a statelor europene”, a punctat comentatorul politic.
Dacă ne referim, însă, strict la Germania, trebuie subliniat faptul că această țară a înregistrat o creștere spectaculoasă a infracțiunilor violente, al căror număr a crescut cu aproximativ 20% față de anul trecut. De altfel, mulți nemți fac o paralelă între creșterea ratei criminalității și fenomenul migrației. Conform jurnaliștilor de la Politico, potrivit statisticilor poliției, străinii, care reprezintă aproximativ 16% din populația de 83 de milioane de locuitori, au reprezentat o treime din totalul suspecților de infracțiuni comise anul trecut.
Nu în ultimul rând, a intrat în „joc” Franța, dar în strânsă legătură cu Germania. Intervievatul nostru consideră că „Franța, care încearcă să pună în practică o serie de reforme dificile, dar necesare, este pe punctul de a deveni noul motor economic al Europei. Emmanuel Macron a încercat să dinamizeze economia franceză, deși mai sunt multe reforme de îndeplinit. Dar, împreună, Germania și Franța pot duce mai departe modelul european și nu cred că vor abandona”.
În ciuda reformelor, există un curent puternic precum cel reprezentat de liderul austriac Heinz Christian Strache-Höcke, cel care nu demult afirma că, „UE trebuie să moară, pentru ca adevărata Europă să supraviețuiască”. Mai multe partide politice de pe continent îmbrățișează ideea, iar acest fenomen este „motorul” de la care am pornit discuția inițială.
„Dacă aceste formațiuni ar reuși să influențeze guvernarea la nivel european, cu siguranță Europa și-ar schimba fața, și probabil o parte din programul extremei drepte interbelice ar reuși să fie pus în aplicare. Extrema dreaptă interbelică își dorea o Europă a națiunilor, nu una a comunităților. De altfel, acest lucru este susținut de extremiștii europeni de astăzi, de la București la Madrid și de la Roma la Copenhaga, a încheiat Cristian Pîrvulescu.