Bunicul Piti, fiul Bogdan și cei doi nepoți, Robin și Bogdan Călin, au povestit ca-ntre băieți ce înseamnă frăția și cât contează bunica Pica și doamna Delia în viața bărbaților din familia Dragomir.
Ne dăm întâlnire cu bărbații familiei la ora 17:00, la „Crystal Palace”, hotelul atât de cunoscut al lui Dragomir. Dacă Maxbet ar calcula o cotă așa cum face cu „Maxprofețiile lui Mitică”, cine credeți că ar avea șansele cele mai mari să ajungă primul? Ați ghicit! Cu 10 minute înainte de ora fixată, Mitică Dragomir, cu pălăria „Lacoste” cu care fusese la prânz la emisiunea care rupe topurile, își face apariția și intră în biroul șefului.
Care o fi șeful? Mitică sau băiatul său, Bogdan? Fiecare e șeful, chiar unii angajați au rămas cu apelative de genul „șeful mare” și „șeful mic”. Bogdan e punctual ca un ceas elvețian. La 16:59 intră în birou împreună cu Bogdan Călin, băiatul său cel mare, 20 de ani în 2024. Întârzie puțin doar mezinul Robin Alexandru, care „merge” pe 14 ani, dar are circumstanțe atenuante. A trebuit să treacă pe la frizer și l-a întârziat nebunia din zona de nord a Bucureștiului.
Ne pregătim să cunoașteam toți bărbații familiei Dragomir, de la bunicul Mitică la Bogdan, apoi la nepoții Bogdan și Robin. Haideți să vedem o familie de pus în ramă, despre care „Piti”, cum îi spun copiii, povestește în fiecare zi de luni la emisiunea-show de pe fanatik.ro. Dar și despre care nepoții spun cu mare drag: „Suntem mândri de Piti! Toți vorbesc de el!”
Să meargă banda, vorba atât de dragă și lui nea Mitică în tinerețe. Mitică „parchează” pe unul din fotolii. Își trage puțin sufletul pentru că a avut zi încărcată. De la emisiune de la Horia a plecat la un „porc” al unui prieten, că tot e perioada, unde s-a întâlnit, s-a pozat și a discutat minute bune cu Mircea Lucescu! Pozele stau mărturie în telefonul lui nea Mitică. „E mare de tot Lucescu ăsta! Dar și el ține la mine și mă apreciază”, aruncă Mitică, apoi ne face semn spre „ăia mici”.
Începem cu nepotul Bogdan, fotbalist la Voluntari, aproape 20 de ani, fundaș dreapta, care a debutat la seniori în tricoul Rapidului, în liga secundă. În 2021. Să-l lăsăm pe el să povestească, în timp ce încercăm să ne dăm seama cu cine seamănă. Are ceva dintr-un… fotbalist din SuperLiga… Față, profil, vorbe… Parcă…
„Am ales fotbalul pentru că am trăit toată viața doar în fotbal. Și bunicul, și tata. Am avut prima minge de când m-am născut, una maro, cu șiret, de-aia de demult. Mă jucam prin casă cu ea. La 5 ani m-am dus la Dinamo, la domnul Mirea. Era aproape de casă. Apoi, ușor-ușor am crescut și am urcat.
Un moment deosebit a fost debutul la seniori care s-a întâmplat în tricoul Rapidului. Era un meci la Mioveni, cu domnul Mihai Iosif antrenor, și am intrat pe final în locul lui Sefer. A fost ireal debutul, nu mă așteptam, dar îmi pare rău că a fost în pandemie și nu erau fani în tribună. Mai ales că se știe ce atmosferă fac fanii Rapidului. Apoi s-a desființat echipa a doua și am plecat la Voluntari, unde mă simt foarte bine”, povestește Bogdan cel mic.
E necesară uneori precizarea, pentru că-i avem alături și pe „cel mic” și pe „cel mare”. Și pentru că tot ne-am intersectat după un halucinant Rapid – FC Voluntari 1-2, vrem să știm cu cine a ținut Bogdan având în vedere… CV-ul. „Cu Voluntari, normal! M-am bucurat!”.
Nepotul ăl mare e de felicitat. Bogdan nu a lipsit la vreun antrenament în 5 ani! Nu am mai văzut așa ceva… De ăl mic nu am toate datele, dar ăl mare e foarte serios, preocupat, disciplinat și foarte ambițios” – Mitică Dragomir, despre fotbaliștii familiei
Ne ducem cu discuția spre familie. Vrem să știm de unde apelativul de „Piti”, ce cadouri le face bunicul, cum îi răsfață. Pentru că Robin încă nu a ajuns, tot Bogdan are „mingea”. „Până la 10 ani cred că am stat mai mult la bunici acasă decât la părinți. Pentru că bunicilor mei nu le plăcea să le zic buni și tataie, mi-au zis să le zic pe nume. Dar eu nu puteam să spun Vica și Miti, așa că le-am spus Pica și Piti… Și așa le-a rămas numele”. Este exact ceea ce povestește și Mitică la „Profeții”: Piti în sus, Piti în jos! Așa-l alintă nepoții și tare mândru e de fiecare dată când vorbește.
„Despre cadouri deosebite de Crăciun? Aaa, îmi amintesc un tricou pe care mi l-a adus Piti de la Roma, cu toate autografele jucătorilor, de la Totti la De Rossi, la Gervinho. Ceva de vis!”, dezvăluie Bogdan. Bunicul e pe recepție: „Am fost la un meci al Romei cu Mircea Sandu parcă, iar după partidă știu că l-am primit cu dedicație de la președintele italienilor. I l-am adus lui Bogdan și s-a bucurat foarte tare. Și acum are tricoul pus deoparte”.
Apare și mezinul Robin. „Salut, bărbate!” Merge să dea mâna cu bunicul, apoi se așează lângă fratele său. Robin ajunge tocmai când mergem cu dezvăluirile despre spionajul prin cluburi pe care nea Mitică îl face cu nepotul cel mare. Dragomir a spus-o la emisiune, așa a aflat și Bogdan cine e(ra) pe urmele lui…
„Am auzit când a povestit Piti și chiar nu știam. Oricum, nu aveam nicio emoție sau vreo grijă că e pe urmele mele. S-a ascuns bine, nu l-am văzut😊 Poate să o facă oricând, nu mă deranjează. Sunt un copil cuminte, care-și vede de treaba lui, iar părinții și bunicii știu treaba asta. Dar vor să fie foarte siguri și e bine că au grijă de noi”, e de părere Bogdan.
Îi dă pasă fratelui său Robin, care e pregătit să intre și el pe… terenul de la „Crystal Palace”. „Am jucat tenis la început, am luat și niște premii. Mama m-a dat la tenis, dar eu mă uitam doar la fotbal. Îmi plăcea foarte mult fotbalul și la 10 ani am mers la școala lui Falemi”, începe Robin. Falemi, care pe vremea aceea spunea că Robin Dragomir are ceva din… Harry Kane.
Într-adevăr, cel mic joacă atacant și vrea să ajungă foarte mare! „Mă uitam la Kane să văd ce face și să învăț de la el după ce a zis domnul Falemi așa despre mine”, completează Robin, care acum e la „Lazio Celesti Academy” din București.
Îi avem față în față pe atacantul Robin Dragomir și pe fundașul Bogdan Dragomir. Cum ar arăta un duel pe teren al celor doi? „Am jucat în parc, doar o dată cred că am trecut de el”, spune Robin dezamăgit, completat de fratele său: „Poate o să ajungem la un moment dat să jucăm în aceeași echipă. Nu se știe niciodată”.
E momentul în care Mitică simte nevoia să intervină. I-a ascultat cu mare atenție pe nepoții săi cum povestesc de fotbal, de începuturi, dar acum vine părerea specialistului.
„Măi Cristi, știi cum le-a dat Dumnezeu? Cel mare, Bogdan, cu mai puțin talent, dar cu o muncă și o dragoste de fotbal ce nu s-a pomenit. Iar ăstălalt, Robin, are un talent ieșit din comun, dar să vedem acum dacă-i place să muncească. Eu pot să spun cu toată răspunderea că Robin, care are 13 ani și jumătate, dacă ar avea ambiția celui mare, ar fi nemaipomenit! Ar ajunge fotbalist mare! Chiar și așa, eu sunt convins că nepoții mei nu vor trăi din fotbal”, decretează Mitică.
„Robin, auzi ce spune Piti. Ai ambiție?” Se uită direct în ochi și răspunde: „Da, vreau să ajung fotbalist! Și o să ajung!” Poate e doar o senzație, dar ochii bunicului se umezesc…
Speculăm momentul emoțional și vrem să știm de la nepoți care sunt sfaturile primite de la Piti Dragomir. „Mi-a zis întotdeauna să încerc să ajung ce-mi doresc. Dacă vreau să fiu fotbalist, să fac fotbal! Dacă nu-mi doresc asta cel mai mult, atunci să nu pierd timpul. Asta mi-a spus mereu: să fac ce-mi place și să dau totul pentru pasiunea mea”, povestește Robin.
Bogdan îl ascultă atent pe fratele său. Și vine cu o completare de băiat ajuns deja la maturitate: „Ne-a crescut în așa fel încât să facem totul ca să reușim ce dorim. Educația noastră a fost în așa fel încât să ne ghideze în viață. Nu ne-a spus niciodată «fă aia» sau «fă cealaltă». Părinții și bunicii ne-au crescut arătându-ne drumul bun și corect. Cu dragoste pentru familie, cu muncă, cu corectitudine”. Wow… Nu a împlinit încă 20 de ani…
„Ați primit vreo palmă de la părinți pentru vreo boacănă?”. E o întrebare care merge și spre Bogdan, dar și spre cei doi băieți ai săi. „Niciodată!”. E răspunsul care vine din 3 direcții în același timp. Intervine Mitică: „Nu există așa ceva. Nici cu vorba nu i-am atins de multe ori. Iar cu Bogdan cred că nu m-am certat de cinci ori în toată viața mea”.
Păi chiar nu există pedepse în familia Dragomir? „Da, când fac o boacănă, îmi interzice tata să mă mai joc pe jocuri câteva zile, dar a doua zi uită și mă iartă!”, spune, zâmbind, mezinul Robin. Tot el continuă. „Dar nici nu se întâmplă să mai fac aceeași prostie a doua oară”. Bogdan e și mai direct: „Nu trebuie să fiu pedepsit, pentru că mie mi-e rușine de părinți și de bunici când greșesc. Nu e nevoie de nimic altceva”.
Mitică închide magistral subiectul. „Au atâta bun simț cât nici nu credeți că poate exista. Eu nu am văzut în viața mea așa copii. Am ajuns ca mie și Picăi să ne fie nouă rușine de bunul lor simț”. Am notat-o și pe asta. Și Mitică îi spune deja soției sale Pica, nu Vica, la fel ca nepoții…
Sunt niște copii de dat exemplu. Dacă fac vreo greșeală, spun imediat și-și cer iertare. Foarte important, nu dau niciodată vina pe alții! Ne spun că au comis-o, apoi se revanșează rapid. Și nu vorbim doar de note la școală, vorbim în general” – Bogdan Dragomir, despre băieții săi
Mitică nu ratează meciurile nepoților săi. Încearcă să meargă și la antrenamente când are timp. „Mă duc peste tot să-i văd. Pe coclauri, pe frig, oriunde, prin toate comunele. E normal. Sunt sângele meu! Nu există dragoste mai mare pe pământ decât dragostea de nepoți”.
Bogdan completează programul de week-end. „Sâmbătă dimineața de obicei mergem la Robin, după care plecăm la meciul lui Bogdan care e cu FC Voluntari 2 în seria de Călărași, Constanța. Cam două ore dus, două ore întors, plus meciul. E sâmbăta noastră. Apoi abia aștept lunea să mă odihnesc😊”.
În timp ce Bogdan cel mare vorbește, mă uit la Bogdan cel mic și găsesc ce căutam de la începutul discuției. Seamănă cu Louis Munteanu de la Farul. „Uauu… Nu m-am gândit până acum, dar cred că ai dreptate”, confirmă tatăl său.
Vrem neapărat o întâmplare și cu bunica Vica dacă femeile nu sunt parte activă la întâlnirea cu FANATIK. „Pica mă ducea în fiecare zi în parc când eram mic ca să joc fotbal. Dar ceea ce o să țin minte mereu era că mă punea să-mi fac temele la școală.
Ea, fiind învățătoare, insista pe treaba asta. Eu stăteam cu Piti în sufragerie și ne uitam la televizor, dar la fiecare două ore Pica venea și mă punea să mai fac o compunere, o lecție pentru școală! Piti îi mai zicea să lase copilul în pace, dar trebuia neapărat să o ascult și să fac ce spune”, dezvăluie Bogdan Călin.
Mitică e iar activ „la fileu”. „Vorbeam cu nevastă-mea de multe ori și-i spuneam ce noroc ne-a dat Dumnezeu de așa nepoți speciali. Dar totul pleacă de la educație. Copilul trebuie să învețe carte, să facă ceva în viață. Cum te simt ei pe tine ca părinte, ca bunic, așa fac și ei. Dacă te văd muncind, o să muncească și ei. Te distrezi, faci orice, dar respecți bunul simț și pe cel mai în vârstă”.
Nu am avut niciodată bani pe care să-i cheltui fără să mă uit pe ce îi dau. Bani de buzunar am doar atât cât am nevoie. Am avut mereu fix ce-mi trebuia. Am primit întotdeauna cât am cerut, dar nici nu prea-mi trebuie, sincer” – Bogdan Călin Dragomir
Încă un detaliu important din intimitatea familiei Dragomir este scos la iveală de Bogdan. „Eu și Delia nu avem faza asta cu polițistul bun și polițistul rău. Noi suntem amândoi polițiști buni. Eu niciodată nu mi-am verificat băieții dacă și-au făcut temele. I-am întrebat mereu doar ce program au și nimic mai mult. Le dau ok-ul, iar ei își văd de program. Am mers la ședințele lor la școală, dar atât”.
Bogdan și Robin își ascultă tatăl cu atenție. Pentru ei nu e ceva deosebit ce povestește. „M-au căutat o dată de la școală pentru o notă mică al lui Robin. L-am sunat. Mi-a zis imediat: «Știu, am greșit». Peste câteva zile a luat nota maximă la materia respectivă”. Cam așa funcționează lucrurile în familia Dragomir.
Lui „Corleone” Dumitru Dragomir îi aparține finalul. El trage concluziile, el face urările, el e „capo di tutti capi”. Nea Mitică se așează și mai comod în fotoliu, îi răsare din nou zâmbetul acela inconfundabil, se uită la toți din încăpere, apoi trage linie.
„De când mă știu, că am trăit și în sărăcie, Crăciunul și Paștele au fost sărbători pe care eu le-am respectat. Dacă pleci de la bogăție supremă, nu ți se pare ceva deosebit. Dar când ai plecat din sărăcie, e totul diferit. Nepoții mei nu cunosc sărăcia și e mai bine așa. Ei nu știu că tata-mi dădea cadou de Crăciun un praz și două bomboane. Și ce bucuros și mândru eram!
De Sărbători mâncam și noi carne… De aceea, pentru mine Sărbătorile de iarnă și Anul Nou sunt ceva deosebit. Nevasta mea gătește în fiecare an toate bunătățile românești și eu mai intru la ea în bucătărie, că-i place să stea acolo. Le doresc tuturor multă sănătate și dragoste. La mulți ani tuturor românilor! Și scrie așa acolo pentru cititori: «Doamne, să auzim numai de bine!»”.
Țin minte cum mergeam de Sărbători cu capra și cu plugușorul. Iar când terminam și vedeam că am adunat 10 lei, eram cel mai fericit și mai bogat copil din lume! Îmi cumpăram dulciuri și ce mai era” – Dumitru Dragomir
Mergem apoi la bradul din holul hotelului pentru ședința foto. „Delia s-a ocupat de el, a ieșit minunat”, spune Bogdan. Și Mitică e surprins de ambianță. „Ce-ați făcut mă aici? Bravo!”. Robin lângă bunic, Bogdan lângă Bogdan. Apoi schimbă „posturile”. Gică Flușter e mulțumit de „marfă”. În spatele nostru se aude Neluțu Sabău, antrenorul lui U Cluj, care tocmai pleacă spre „Arc” pentru a bate pe Dinamo.
„Ce familie reușită!”, exclamă „Moțul”. Noi chiar ne-am convins de treaba asta în ora în care clanul Dragomir ne-a primit în familia 4X4.
Mi-am construit o viață cum mi-am dorit și pur și simplu mă apăr de tot ce cred eu că mă disturbă din exterior. Ăsta e cercul meu, din care ies foarte puțin sau nu ies deloc. Merg la birou și fac foarte mult sport. Nu sunt ăla care să spună ca alții
Nu joc teatru! Am timp și pot merge când vreau, la orice oră, să joc un tenis, să fac ce-mi place. Nu sunt prezent în presă cum e tata. Aici suntem total diferiți” – Bogdan Dragomir
„Am avut accidentarea aia la genunchi și cam asta a fost. Plus că nu cred că am fost atât de bun ca fotbalist. Și decât să fiu la un nivel mediocru, mai bine îmi văd de altele. Asta mi-am zis. Aveam 18 ani. Am intrat la facultate, am jucat puțin la Divizia B, la Autobuzul, la Rocar, dar m-am accidentat.
Iar pe timpurile alea, o astfel de accidentare însemna minim un an de absență. Te repara cu dalta și cu ciocanul, nu cum sunt condițiile acum, când te pun medicii pe picioare în câteva zile sau săptămâni. Dureri mai am și acum. Joc fotbal și tenis de câmp, dar sunt probleme la schimbările de direcție. Cam asta a fost cariera mea de fotbalist”, dezvăluie Bogdan Dragomir, ajuns acum un om de afaceri de succes.
A existat o întrebare la care toți cei 4 eroi ai reportajului au oferit un același prim răspuns. „Toți în casa noastră ținem cu Real Madrid. Și eu, și tata, și băieții”, spune Bogdan cel mare.
Dar în România? „Eu nu simt nimic pentru nicio echipă când mă uit la meciuri. Nici Dinamo, nici Rapid, nici Steaua”, spune Bogdan cel mic. Mezinul Robin însă are simpatii. Și nu și le ascunde: „Eu sunt cu FCSB. Vreau să ia titlul anul ăsta și o să-l ia!”. Dar nea Mitică? „Eu țin cu toți”.
Mitică Dragomir vrea neapărat să puncteze ceva anume pe parcursul discuției noastre. „Să știți că Bogdan și Delia sunt niște părinți absolut admirabili. Și o spune unul care, la vârsta lui, chiar se pricepe. Eu nu am fost nici 50 la sută pentru copiii mei cum este Bogdan pentru copiii lui.
Și eu sunt mămos, sunt familist, sunt legat ca nimeni altul de familie… Vai, Doamne! Însă Bogdan a fost și este un tată mult, mult mai bun ca mine. Bogdan ar trebui să fie etalonul mondial al tăticilor. Dacă aș putea face eu acest clasament, pe fii-miu l-aș pune primul”, spune Dragomir. Bogdan e pe fotoliul de lângă el. Îl aude pe părintele său. E puțin surprins, puțin stânjenit… Doar o impresie? Și adevărul te poate face să te simți, uneori, incomod.
Mitică Dragomir a povestit la „MaxProfeții” cum l-a „activat” în afaceri pe fiul său Bogdan. „Cum să te trezești la 25 de ani la ora 2 după prânz? Ia hotelul, ia vapoarele, ia afacerile și treci la treabă”. Bogdan vorbește acum despre acel moment de cotitură.
„Știi cum e tata? Le mai înflorește, îi place să facă și poezie, dar esența rămâne. După ce m-am lăsat de fotbal la 18 ani, am început să muncesc la Sportul Românesc cu oameni care acum sunt ziariști grei, faimoși în meseria lor. Am avut apoi emisiuni la radio, la televizor.
E adevărat că am avut discuția despre care a spus, când am venit să mă ocup de hotel, dar tata mi-a dat foarte multă forță și încredere. Aveam responsabilitate, aveam de făcut plăți de zeci de mii de dolari. Dar m-am descurcat și acum sunt super-ok. Nu-mi place nici acum să stau degeaba.
Nevastă-mea zice că eu am fost făcut în viteză, alergând. Am luat asta de la tata. Stau la birou două ore dacă am treabă, nu stau 5 ore doar ca să spun că am stat la birou. Plec unde am altă treabă. Nu mă văd la 70 de ani ca tata pe șantier la ora 7, dar sigur nu o să stau nici la vârsta aia”, povestește Bogdan Dragomir.
„Eram un golănaș așa, cu părul mare. Ea era la Institutul Pedagogic din Craiova. Tac-su era primar la Almăj lângă Craiova și deputat în Marea Adunare Națională, președinte de CAP. Avea de toate. Erau serele alea de la Ișalnița, iar eu eram la tineretul Universității Craiova. Îmbrăcat frumos, ață. Și șmecher de mic. Eram frumușel așa, șmecherit, fotbalist.
La însurătoare am fost râsul lumii. Îi fac eu pe ai mei să mergem în pețit. Aveam 22 de ani, îți dai seama, un copil, dar eram matur. Nevastă-mea era de o frumusețe rară! Și frumoasă, și deșteaptă, și cuminte, și de familie bună. Socru-miu m-a pus la punct: «Ce studii ai tu?». «Păi știți că eu am terminat o școală profesională, am terminat și liceul și mă duc la facultate». «Oooo, foarte bine. Păi ia du-te tu la facultate, termină și dup-aia vii și o iei pe fata mea, când ajungi cu studiile la nivelul ei». Eu cu nevastă-mea am stabilit că asta ne e viața. Doi ani am stat până a terminat ea școala și i-a dat repartiție în învățământ în comuna ei. Avea taică-su pile.
Am trecut prin clipe foarte sărace și amărâte. N-aveam unde să mă duc cu ea. N-aveam 5 lei în buzunar când m-am însurat! Tata măcar un cearșaf, o batistă să-mi fi dat. Găsește ea o mătușă de-a ei care stătea la ieșire către București, într-o casă de-asta nouă, cu pământ pe jos. Am stat 2-3 luni în asta, până mi-a dat Universitatea Craiova un apartament pe Severinului.
Ne-am căsătorit noi de capul nostru, fără verighetă, fără nimic. Ne-am luat două sârme de 6 lei. A fost o perioadă nenorocită, în care n-aveam nici ce mânca. Socrii nu m-au vrut niciodată. Soacră-mea s-a mai împăcat cu gândul când a văzut că reușesc. A trăit până la 92 de ani. Îmi pare rău că nu a trăit socru-miu totuși să vadă că am reușit”, dezvăluie Dragomir.
Duminică de duminică, Bogdan ne invită la masă pe noi, babalâcii. Noi suntem oameni dificili, avem 80 de ani. Suntem ciufuți, nu ne convine orice. Mai ales eu… Îmi sare țandăra din orice, așa e la bătrânețe. Dar Bogdan insistă să ne vedem toți în fiecare duminică. E vorba de familie. Și e familia noastră!” – Mitică Dragomir