Ipoteză șoc în scandalul documentelor ascunse de Joe Biden. Președintele SUA, „lucrat” de disidenții din Partidul Democrat?

Alexandru Georgescu, expert în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională, cu grad de cercetător științific, a analizat pentru FANATIK scandalul de la Casa Albă. În opinia expertului român, „Camarila Statului profund” ar putea sta la originea disputei, iar „scandalul Joe Biden ar putea fi încurajat chiar de către o facțiune influentă mediatic din interiorul Partidului Democrat, care vrea să îl submineze fără să pară că îl atacă direct”.

Alexandru Georgescu, expert în securitate internațională: „Scandalul Joe Biden poate fi încurajat de o facțiune influentă din interiorul Partidului Democrat, care vrea să-l înlăture!”

Criza provocată de președintele SUA, Joe Biden, seamănă ca două picături de acuzații penale cu „pățania” lui Donald Trump, acesta fiind deja amenințat cu inculparea federală, pentru modul în care și-a gestionat arhivele. Încă din 1978, în SUA există legea potrivit căreia președinții și vicepreședinții sunt obligați să transmită Arhivelor Naționale toate email-urile, scrisorile și alte documente de lucru. Cu toate acestea, până și în garajul actualului șef al Administrației Americane s-ar fi găsit documente secrete.

„Strângători” din fire, ultimii președinți ai SUA au trecut inclusiv pe sub „lupa” specialiștilor români. Care este însemnătatea politică pentru Joe Biden a scandalului cu documentele clasificate rămâne, totuși, o întrebare a cărui răspuns întârzie să apară.

„Neștiind ce conțin documentele respective, din perioada în care Biden era vicepreședinte și dacă vorbim într-adevăr despre o problemă de securitate națională pentru SUA, ne rămâne doar să speculăm dimensiunea politică. În primul rând, se pare că primele notificări cu privire la documente ar fi fost primite de către procurorul-general al SUA, Merrick Garland, înainte de declanșarea scandalului similar al lui Donald Trump”, a precizat Alexandru Georgescu.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Acesta consideră că timpul scurs de atunci până la momentul apariției în zona media mainstream sugerează că au fost efectuate o serie de investigații inițiale și că s-a încercat o deturnare de la subiect, prin atenția publică asupra lui Donald Trump, de altfel un personaj asupra căruia Alexandru Georgescu avertiza, încă de anul trecut, că devine tot mai „toxic”.

„Faptul că mass media acordă atenție subiectului, chiar și pentru a-l minimiza prin comparații pozitive cu cazul Trump, prezentat drept mult mai sever, sugerează o îngrijorare cu privire la rezultatul investigației și, dacă se va ajunge la o „litigare” în spațiul public a scandalului, chiar și fără consecințe legale pentru Biden, există potențialul scurgerilor de informații legate de conținutul documentelor, care pot agrava alte probleme de imagine. Spre exemplu, conținutul documentelor ar putea reliefa contactele cu entități și persoane din Ucraina și din alte țări, care să fie prezentate de către opoziția republicană drept indicatori ai unui trafic de influență mediat de către fiul lui Joe Biden, Hunter Biden. Impactul ar fi nu doar de ordin legal, ci și politic”, a continuat interlocutorul nostru.

„Ultima posibilitate este că scandalul Joe Biden este încurajat chiar de către o facțiune influentă mediatic din interiorul Partidului Democrat, care vrea să îl submineze fără să pară că îl atacă direct, pentru a-l înlătura politic. Am mai văzut o mostră a acestor acțiuni coordonate în perioada în care au apărut peste noapte în mass media mainstream analize cu privire la problemele cognitive de care ar putea suferi Joe Biden și care ar motiva multe dintre gafele surprinse de smartphone-urile omniprezente”, este teoria „șoc” dar în același timp foarte probabilă a lui Alexandru Georgescu.

Strategie tipic americană, folosită împotriva lui Hillary Clinton și a lui Nancy Pelosi

Cu toate acestea, lucrurile nu se opresc aici: „Mi se par foarte improbabile teoriile cu privire la înlocuirea lui Biden cu Kamala Harris (n.r  una dintre cele mai bogate și mai influente femei din America), prin invocarea Amendamentului 25 cu privire la înlocuirea Președintelui care nu își poate exercita funcția. Discuții de acest gen au existat și în vremea lui Trump, însoțite de analize dubioase cu privire la integritatea sa cognitivă avansate de către oameni cu agende politice. Strategia face parte din trendul american de atacare a adversarilor politici, prin subminarea imaginii sănătății lor, inclusiv a celei mentale, care s-a împământenit și prin vârsta înaintată a vârfurilor politice americane”.

Digisport.ro

FOTO Milionarul român a ieșit din spital și nu a stat pe gânduri! Unde a fost surprins

Alexandru Georgescu a amintit că exemplele de acest gen includ atacurile împotriva lui Hillary Clinton în timpul campaniei din 2016, împotriva lui Bernie Sanders sau a lui Nancy Pelosi. Aceste tehnici au existat mereu, caracterizându-se prin defăimare sau satirizare răutăcioasă, însă sunt folosite și pentru impact politico-administrativ real.

Specialistul susține că, dacă vreodată va fi înlocuit în acest mod un șef de stat sau un politican de top american, rezultatele vor fi dezastruoase pentru stabilitatea politică, la fel ca abuzurile curente ale discuțiilor legate de „impeachment” (cenzura congresională).

„Vom asista la patologizarea constantă a oricărei greșeli, slăbiciuni sau excentricități ale politicienilor, în scopul înlăturării lor, fapt similar cu ceea ce se petrecea în cazul regimurilor autoritare, care eliminau criticii prin declararea lor drept nebuni și îi internau în ospicii. Spre deosebire de mass media republicană și de canalele media ale radicalilor, care au fost foarte dure cu Biden, acoperirea mass media a problemelor sale cognitive a avut un ton apologetic, milos și înțelegător, dar tot are rezultatul de a-l submina”, a explicat cercetătorul citat.

Intră în scenă Elon Musk. Laptopul lui Hunter Biden, un subiect cenzurat de Twitter

Problema depășește, însă, gardul care împrejmuiește Casa Albă: „Gradul în care mass media a discutat acest subiect poate fi influențat și de preluarea Twitter de către Elon Musk, care nu a mai acceptat coluziunea dintre stat și compania de social media care a permis cenzurarea agresivă a informațiilor vătămătoare politic pentru clasa politică americană (în special pentru democrați) sub pretextul dezinformării, fake news sau al irelevanței”.

Cercetătorul contactat de FANATIK susține că, în acest sens, un exemplu este disputa privind conținutul laptopului lui Hunter Biden. La vremea respectivă, în timpul alegerilor prezidențiale din 2020, Twitter a cenzurat puternic subiectul, iar mass-media a prezentat situația potențial explozivă drept o înscenare a serviciilor de informații străine, ceea ce este acum considerată o tentativă de dezinformare intenționată.

Georgescu a amintit că una dintre cele mai vechi publicații din SUA, New York Post, care a publicat o investigație pe acest subiect, a fost suspendată pe Twitter, iar utilizatorii serviciului dar și cei ai altor companii de social media nu puteau să posteze ei înșiși linkul către investigație, dar nici să îl trimită prin mesaj privat altora.

„Din moment ce social media este portalul preferat al unei majorități a oamenilor pentru a se informa cu privire la știri sau la evenimente de interes public, acest lucru a limitat masiv expunerea scandalului și a alimentat teoriile conspirației ale facțiunii Trump, dar și ale unui segment larg al societății americane, cu privire la ilegitimitatea Președintelui Biden și la “camarila statului profund” (cum îi spun dizidenții politici americani) care denaturează democrația americană și viciază procesul electoral”, a precizat interlocutorul nostru.

Acesta a continuat: „Acum, însă, Twitter este mult mai deschis către lupte în spațiul informațional, iar Elon Musk chiar a încurajat o asemenea bătălie prin publicarea analizei corespondenței interne a companiei cu instituții ale statului. Pentru mass media, subiectul documentelor clasificate găsite la Joe Biden nu poate fi ignorat sau minimizat ușor, după ce a sporit sensibilitatea populației la acest subiect, prin acoperirea isterică sau chiar apocaliptică a scandalului similar al lui Donald Trump”.

Complotul împotriva lui Trump, folosit ca model

Dincolo de comparația cu speța în care se încadrează fostul președinte american, problema lui Joe Biden ține și de factori de altă proveniență. Interlocutorul nostru este de părere că scopul acestor discuții (sănătatea mentală a șefului statului, problema cu documente clasificate) ar putea fi de a-i speria pe marii donatori, de a-i reduce sprijinul din partea „granzilor” Partidului (superdelegații care au o pondere de vot foarte mare la alegerile interne față de delegații aleși de membrii de rând ai Partidului) și de a-i reduce atracția de candidat moderat și de compromis care l-a propulsat politic în anul 2020, după o performanță inițial slabă în timpul alegerilor primare.

„Problema lui Joe Biden, în calitate de candidat de compromis, este că nu era preferatul niciuneia dintre facțiunile din interiorul Partidului Democrat, unul puternic divizat, cu numeroase aripi radicale și extremiste, și care menține solidaritatea internă prin compromisuri largi și ostilitate retorică și politică puternică față de republicani (și față de radicalii lor). Dacă vreuna dintre facțiunile interne va căpăta mai multă putere, să zicem cea a intereselor identitare ale minorităților etnice, rasiale, sexuale, în detrimentul sindicaliștilor, al social-democraților pe zona economică sau al altora, nu va mai fi nevoie de un candidat de compromis. Sau poate că va fi identificat un candidat mai bun, iar Biden trebuie descurajat pentru că, în calitate de Președinte în exercițiu, el este liderul din oficiu al Partidului și candidatul prezumtiv în 2024”, a argumentat Alexandru Georgescu.

Intervievatul nostru a amintit că aceeași atitudine au avut-o elitele republicane față de Trump, până la alegerile din 2020: „Nu l-au putut împiedica să candideze, dar l-au subminat pe cât posibil ca să nu câștige, deși democrații nu par să aibă același spirit de sacrificiu dacă Biden va ajunge totuși să fie candidatul democrat”.

O momeală pentru „rechinii” din opoziție? Amintiri cu Bill Clinton și Monica Lewinsky

Cercetătorul român este de părere că ultima variantă este că acest caz al documentelor clasificate se derulează în mass media ca acoperire pentru a evita un scandal și mai amplu, atenția publicului fiind în mod natural limitată:

„În societatea puternic polarizată a Americii, are sens din punct de vedere strategic să arunci o “momeală” în apă pentru “rechinii” din opoziție pentru a-i distrage de la ceva mult mai sensibil, cum ar fi un scandal de corupție, mai ales dacă opoziția se teme de câștigul politic al unui radical propriu (Trump). Aceste lucruri se practică la toate nivelurile societății americane, prin scandaluri sexuale, scandaluri rasiste, inflamarea pasiunilor legate de războaiele culturale americane pe tema religiei sau cauzelor progresiste, pentru a distrage de la niște evenimente de fundal”.

Alexandru Georgescu a subliniat că un exemplu în acest sens, dar rareori discutat astăzi, este scandalul lui Bill Clinton vs. Monica Lewinsky apărut exact când societatea americană se liberalizase sexual, dar rămăsese conservatoare în privința politicienilor, fapt care a condus la o atracție irezistibilă față de subiect:

„Însă, în aceeași perioadă, existau în derulare discuții cu potențial de scandal cu privire la donațiile pentru campania prezidențială a lui Clinton, venite din China (Chinagate) și la încercările sale de a convinge Congresul să acorde permanent Chinei „Clauza națiunii celei mai favorizate”, fenomen care urma să faciliteze Beijingului accesul în Organizația Mondială a Comerțului (a intrat în decembrie 2001, în primul an al mandatului Bush, dar prin eforturile celor două mandate Clinton). Până în 1997, când s-a reușit acordarea clauzei, aceasta trebuia reînnoită anual, o ocazie pentru grupurile susținătoare ale drepturilor omului, pentru suporterii tibetanilor și ai mișcării Falun Gong, dar și pentru alte grupuri critice la adresa Chinei, să protesteze anual în fața Congresului și să atragă atenția publicului pe aceste teme. „Monicagate” a funcționat chiar prea bine, iar democrații au fost șocați de încercarea de „impeachment” și de scandalul moralist al republicanilor, anticipând tacticile de astăzi”, ne-a declarat Alexandru Georgescu.

Exemplul generalului David Petraeus, trădat de amantă

Și totuși, Joe Biden, Donald Trump și Bill Clinton nu sunt singurii lideri americani care au traversat sau traversează astfel de probleme. Partenerul nostru de discuție a rememorat momentul în care, în perioada în care deținea postul de secretar de stat, ba chiar și înaintea alegerilor din anul 2016, Hillary Clinton a traversat scandalul emailurilor de serviciu, pe care le primea printr-un server nesecurizat, din baia uneia dintre locuințele sale.

„Discuțiile din mijlocul exercițiului electoral cu privire la investigația FBI, revelațiile faptului că serverul a fost spart de către multipli atacatori (considerați a fi hackeri ai serviciilor străine) și incertitudinile cu privire la modul în care s-ar derula o eventuală punere sub acuzare (pe care FBI nu a mai făcut-o), au fost, cu siguranță, vătămătoare, din punct de vedere electoral”, a exemplificat cercetătorul.

Acesta a amintit faptul că „una dintre marile lovituri de imagine date de Trump s-a petrecut atunci când, într-o dezbatere televizată, i-a spus lui Clinton că ar putea ajunge la închisoare pentru neglijența în privința mailurilor, în cazul în care el ar deveni președinte, însă nu s-a ținut de promisiune. Și atunci au existat discuții interminabile, zvonuri lansate „pe surse” și certitudini agresive, cu privire la câte mailuri erau clasificate, ce fel de clasificare aveau, cât de mare este dauna, fenomen la care am asistat în cazul Trump și la care vom asista în cazul lui Biden”.

Un alt incident a fost legat de generalul David Petraeus, căruia i s-a permis să dețină documente clasificate acasă, cu condiția de a le pătra într-un spațiu securizat. Dar… „nu a făcut acest lucru și biograful său (care era inclusiv amanta lui!) a avut acces la ele. Drept urmare, generalul și-a pierdut pensia, din pricina breșei documentelor confidențiale sensibile”.

O situație mai puțin cunoscută este cea a lui Sandy Berger, consilierul pe teme de securitate națională al lui Bill Clinton între 1997 și 2001, care a fost condamnat în anul 2005 cu suspendare, pentru sustragerea de documente clasificate de la Arhivele Naționale. Acesta nu a mai putut deveni membru în vreo Administrație, însă a rămas consilier neoficial al liderilor partidului până la moartea sa, fiind descris în această calitate inclusiv de către Barack Obama.

Gestionarea sistemului de informații clasificate, marea problemă a SUA

Alexandru Georgescu este de părere că, din acest punct de vedere, problema americanilor vine, în mare parte, din modul în care își gestionează sistemul de informații clasificate. De multă vreme, cultura anglo-saxonă nutrea suspiciuni față de statul care are prea multe secrete, de teama abuzurilor, și prefera un stat transparent, astfel încât puține lucruri erau cu adevărat restricționate. În acest mod, ele erau poate protejate și mai bine, pentru că resursele de securitate puteau fi concentrate pe un număr mic de secrete de stat și accesul era mai bine controlat.

Expertul în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională consideră că situația s-a schimbat în timpul Războiului Rece, dar excesele s-au acumulat în timp: „Încă din 1956, Departamentul Apărării a estimat că 90% dintre documentele sale ar putea fi declasificate fără impact asupra securității naționale. În 1990, o comisie congresională a estimat că 1,5 miliarde de documente din ultimii 25 de ani erau încă inaccesibile. În paralel, legislația și atitudinile Americii erau menite pentru un aparat de securitate care produce relativ puține secrete de stat, nu pentru o situație în care multe documente triviale ajung să aibă clasificare de securitate. Nu a existat o barieră reală în calea supraclasificării documentelor fie din conveniență birocratică sau din calcul politic. Conform unui articol New York Times, doar în anul 2014 au fost clasificate 77,5 de milioane de documente”.

În completare, partenerul nostru de dialog a precizat că, după atacurile din 11 septembrie 2001, americanii au ajuns la concluzia că aveau informațiile pentru a preveni atacul, dar nu și legăturile dintre agenții care să permită definitivarea concluziilor:

„Patru lucruri s-au petrecut treptat din acel moment. A crescut foarte mult activitatea de supraveghere a indivizilor, mai ales prin mijloace electronice, în urma Patriot Act, devenind un sistem de supraveghere permanentă și largă la nivel național și global dat în vileag mai târziu de Edward Snowden, Bradley Manning și Wikileaks. Apoi, s-a înmulțit numărul serviciilor de informații, ajunse astăzi la un număr de 17 și organizate într-o comunitate de informații care transmite constant date în interior și cu alte entități din rândul aliaților. A crescut consistent numărul persoanelor cu acces la informații clasificate, ajungând la câteva milioane și s-a mărit foarte mult cantitatea de informații clasificate produse care, prin “contaminarea” altor documente, fapt care a dus la creșterea exponențială a numărului de documente clasificate”.

Documentele „triviale”, ascunse sub cheie

Alexandru Georgescu a opinat că au existat două consecințe majore. Foarte multe documente „triviale” au devenit clasificate și a devenit mult mai ușor pentru agenții ideologici să organizeze scurgeri de informații, ceea ce s-a văzut în cazul Snowden în timpul mandatului lui Barack Obama, dar și în interiorul Administrației Trump după anul 2016, atunci când scurgerile de informații au căpătat valențe politice foarte pronunțate.

„Complexul național de securitate al Americii a început să producă tot mai multe documente clasificate și să clasifice alte documente. Chiar înaintea scandalului Watergate, care l-a distrus politic pe președintele Richard Nixon, judecătorul Potter Stewart de la Curtea Supremă se pronunțase că „atunci când totul este clasificat, nimic nu este clasificat, iar sistemul devine unul care este ignorat de cinici și neglijenți sau manipulat de cei care vor să se protejeze sau să se promoveze”. Aceasta este situația astăzi. Tot ce ajunge în Casa Albă este clasificat într-un mod sau altul, mai ales dacă presupune elemente ale afacerilor personale ale președinților care i-ar incomoda dacă ar fi cunoscute public”, și-a continuat „teza” cercetătorul.

În opinia acestuia, liderii americani consideră că majoritatea informațiilor nu au valoare națională și, prin urmare, nu sunt atenți cu utilizarea lor: „S-a împământenit neglijența față de aceste documente, pentru că abuzul procedurilor este rareori pedepsit la cel mai înalt nivel. Poate că vrei să reții documente pentru biblioteca ta prezidențială (cutuma șefilor de stat americani) sau vrei să nu rămână la Arhivele Naționale, pentru a fi consultate de presă sau de către public sub Freedom of Information Act, ori transformate în scurgere de către funcționari ai Administrației, puternic ideologizați sau loiali opoziției. Poate că nici nu te-ai gândit că ar fi ceva sensibil acolo sau că documentul chiar are clasificare și a fost preluat neglijent, odată cu alte documente”.

„Consider că toți liderii americani se confruntă cu aceste probleme, iar situația este de așa natură încât cu toții ar avea probleme dacă ar ajunge sub scrutinul public. Neglijența este un factor uman de bază. Din acest motiv, a devenit o armă politică aplicată selectiv, iar factorii care conduc la aceste situații (regimul foarte permisiv de clasificare, delăsarea în cultura de securitate, interesul personal aplicat la privilegiile poziției) nu sunt reduși sau rezolvați”, a continuat cercetătorul.

Din acest punct de vedere, multe societăți autoritare generează condițiile pentru ca oricine să fie vinovat de ceva anume, „nu pentru încarcerarea totală a societății, ci pentru aplicarea selectivă a legii în cazurile dorite și menținerea unei capacități de intimidare. America nu este încă acolo, dar zonele sale gri cu privire la domeniul afacerilor, la lobby, la finanțarea campaniilor electorale, la sursele tale de câștig ca lider politic, dar și la (de)clasificarea documentelor, generează situații în care proliferează comportamente incorecte, dar care sunt tolerate prin larga lor răspândire și pedepsite fie la întâmplare, din ghinionul persoanei afectate, sau intenționat, ca mijloc de vătămare politică”.

Unde sunt secretele nucleare ale lui Donald Trump?

După părerea interlocutorului nostru, în cazul documentelor clasificate, dacă persoana respectivă este de notorietate publică, se pot lansa speculații nesfârșite cu privire la conținutul documentelor, chiar și în cazul în care acestea sunt triviale, deoarece speculațiile sunt eventual girate de scurgeri interne și surse malițioase.

„Spre exemplu, am auzit foarte multe despre secretele nucleare aflate în posesia lui Donald Trump. Nu a existat nicio continuare pe acest fir narativ, deși clasa politică americană este disperată după orice mijloc de a-i împiedica candidatura. Din acest motiv, înclin să cred că fie a fost o invenție totală, fie a fost o interpretare tendențioasă – unul dintre documente era un raport zilnic banal, de tipul revista presei (deși este cunoscut faptul că Trump se uita mai mult pe Fox News, pentru a afla ce se întâmplă în lume), dar care fusese clasificat, și care menționa capabilitatea nucleară a unei țări. Acest document se transformă în secret nuclear. Dacă se va dovedi că erau documente de importanță reală, atunci cu siguranță că vom afla detaliile la procesul lui Trump, asta dacă nu cumva vor fi clasificate și rapoartele investigatorilor și va trebui să îi credem pe cuvânt. Wikileaks a avut o problemă asemănătoare cu editarea documentelor primite din scurgeri de informații înainte să le publice, pentru a se vedea că sunt autentice dar și pentru a proteja informațiile de importanță reală”, a continuat expertul în protecția infrastructurilor critice.

În concluzie, acesta consideră că ambele versiuni ale realității avansate de detractorii și de susținătorii lui Trump, respectiv Biden, sunt adevărate: „Cei doi se fac vinovați de încălcarea unui regim al informațiilor clasificate, care garantează apariția situațiilor de acest fel, dar este puțin probabil să existe acolo informații care să pericliteze statul. Într-o lume ideală, ar fi sancționați pentru acest lucru, alături de toți cei care se fac vinovați, iar regimul ar fi reformat pentru a limita situațiile de acest gen, însă în lumea noastră ei sunt luați la colimator intenționat pentru o neglijență care este larg răspândită și, prin urmare, situația are conotații politice semnificative și inevitabile”.

„Acest lucru nu înseamnă că documentele respective nu au valoare. Poate că nu afectează securitatea operațiunilor militare sau de intelligence, dar se poate ca respectivele acte să fi fost sustrase pentru că relevă comportamente și acțiuni care îi afectează politic pe cei doi lideri și care ar putea avea și consecințe legale, în cazul în care conținutul lor ar fi cunoscut pe larg. În acest caz, clasificarea lor abuzivă s-a realizat pentru a-i proteja de scrutinul public. Vom ști mai multe pe măsură ce situația va evolua, însă este perfect posibil ca aceste episoade să dispară din conștiința publică într-o lună și să fie înlocuite de alte scandaluri”, a încheiat Alexandru Georgescu.