Maia Sandu și Moldova, în fața mitingurilor de la Tiraspol. Care sunt interesele lui Putin în Transnistria

Tensiunile reapărute între Moldova și Transnistria au condus la mitingurile de la Tiraspol. Substratul politic al stopărilor concesiilor la capitolul Codului Vamal, făcute până acum de către Chișinău, are un substrat adânc, atât din punct de vedere temporal, cât și diplomatic. Analistul politic Dan Dungaciu a făcut o incursiune istorică, pentru a ajunge la prezentul „nefardat” al actualei situații socio-economice: „Transnistria a fost precum geamantanul fără mâner. Sau cuiul lui Pepelea, în care Moscova își așează pălăria, atunci când dorește!”.

Dan Dungaciu: „Pentru Moldova, Transnistria este Cuiul lui Pepelea, în care Putin își așază pălăria!”

Dincolo de factorul sentimental și de modul în care Republica Moldova „baletează”, de mulți ani, între România și Rusia, primează „buzunarul”. Adică, economia fără… sau cu frontiere. Până de curând, firmele transnistrene achitau taxe doar la bugetul regiunii separatiste, nu și pentru bugetul central al Republicii Moldova. Ce strategie pregătește Rusia pentru Republica Moldova, în contextul actual, deși, potrivit FANATIK, Chișinăul nu reprezintă neapărat o țintă militară pentru Moscova, este un alt subiect. E drept, unul înrudit, dar nu esențial.

Comentatorul politic Dan Dungaciu a dat cărțile pe față, în exclusivitate pentru FANATIK: „Republica Moldova nu a fost o miză mare pentru politica externă a Federației Ruse. Acest fenomen s-a petrecut în momentul în care s-a pus problema federalizării Republicii Moldova, în special în anul 2003. Acela a fost fenomenul-cheie care nu s-a petrecut din cauza Chișinăului, ci pentru că, în anul 2002, s-a luat decizia extinderii NATO”.

„În privința evenimentelor care se petrec în Transnistria zilelor noastre, nu trebuie uitat că această regiune a semănat cu geamantanul fără mâner. E ca și când ai avea un geamantan, dar pe care nu-l poți duce, chiar dacă există cineva care îți recomandă să-l muți din drum. Același lucru s-a întâmplat și cu Republica Moldova, care, timp de 30 de ani, a stat lângă geamantan. Practic, nu a putut pleca mai departe fără regiunea transnistreană, dar nici nu a dorit să abandoneze geamantanul, pentru că este al său”, s-a exprimat plastic partenerul nostru de dialog.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

„De asemenea, putem folosi și sintagma „Cuiul lui Pepelea”, în care Federația Rusă își așează pălăria, din când în când, dar Moldova nu a reprezentat marea miză pentru Moscova. Din păcate pentru Chișinău, faptul că are virtuți identitare foarte precise a reprezentat o problemă. Să nu uităm că, la înființarea sa, Transnistria a avut o miză politică și identitară. Cea din urmă ținea de demonstrarea faptului că basarabenii nu sunt români, iar miza politică era ca Transnistria să devină un propagator al comunismului în regiune, atât în România, cât și în Balcani”, a continuat Dan Dungaciu.

Se pare că aceasta a fost miza „Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești”, înființată în anul 1924, cu capitala la Balta, pentru că, așa cum spuneau separatiștii, adevărata capitală, Chișinău, se afla sub o „vremelnică ocupație românească”. Conform spuselor profesorului Dan Dungaciu, „acolo a fost creat cel mai profund laborator anti-românesc”, unde s-a inventat și așa zisa „limbă moldovenească” și a fost anunțat proiectul care susținea că limba română și cea moldovenească sunt diferite. Pentru că moldovenii nu erau considerați români, s-a trecut inclusiv la alfabetul chirilic și s-a publicat primul „Dicționar româno – moldovenesc”.

Putin și suita lui așteptau în avion rendez-vous-ul cu Voronin și Smirnov

Din punct de vedere analitic, retrospectiva este simplă. România urma să intre în Alianța Nord-Atlantică, iar acest lucru s-a întâmplat în anul 2004. Includerea României în NATO a condus la o serie de discuții între partea rusă și cea americană, negocieri pe care – în opinia intervievatului –  noi nu le cunoaștem cu exactitate și pe care, probabil, le vom afla abia peste 50 de ani, dar care cu siguranță au influențat gestul făcut de Moscova în privința federalizării Republicii Moldova. Așadar, Transnistria nu a devenit importantă în sine, ci datorită unor evenimente de altă natură.

Federalizarea Republicii Moldova a eșuat în ciuda faptului că, la Chișinău, președintele de la acea vreme, Vladimir Voronin, câștigase alegerile cu o majoritate constituțională. „Practic, a fost vorba despre primul partid comunist din istorie care a ajuns la putere câștigând legitim alegerile politice. Iar sloganul președintelui Voronin, din anul 2000, a fost uniunea Rusia – Belarus – Republica Moldova”, a adăugat Dan Dungaciu.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Așadar, existau toate elementele favorabile Rusiei pentru a juca și a câștiga „meciul” în Moldova. Dar iată că nu s-a întâmplat așa. Populația a ieșit în stradă, iar la insistențele „mai mult sau mai puțin elegante ale părții occidentale (SUA, Europa, în special grație fostului secretar general al NATO, Javier Solana), Vladimir Voronin a renunțat la acest proiect, deși Tiraspolul era de acord cu respectiva idee”.

Potrivit interlocutorului nostru, se spune că avioanele în care se afla suita lui Vladimir Putin erau gata de decolare, pentru ca liderul rus să asiste la semnarea acestui acord, la Chișinău. Vladimir Voronin și Igor Smirnov, liderul republicii separatiste, urmau să parafeze respectiva înțelegere sub egida președintelui Vladimir Putin. Dan Dungaciu a reamintit acest eveniment pentru a sublinia că forța și influența Occidentului în privința Republicii Moldova pot fi covârșitoare, dar „numai atunci când acest lucru este dorit…”.

„Dacă vrei să fi ministru, trebuie să vii de peste Nistru”

„Se spunea că toate luminile stau de partea cealaltă a Prutului, pentru ca românii să vadă cât de bine se trăiește în URSS. Ideea de bază era ca întreaga Moldovă să se unească, evident cu Transnistria, și să revină în URSS. Ei bine, problema Transnistriei a rămas una identitară, inclusiv în zilele noastre”, a continuat analistul politic.

Însă atunci când s-a pus problema „decupării” respectivei regiuni și a creării Republicii Sovietice Socialiste, gurile Dunării și o parte din Transnistria au fost date Republicii Sovietice Ucrainene, în timp ce teritoriul rămas a fost alipit Republicii Moldova.

„Filmul” a continuat, palpitant. Rușii nu au dorit să lase gurile Dunării Republicii Socialiste Moldovenești, deoarece știau foarte bine că populația de acolo nu este de origine slavă, ci românească: „Sovieticii cunoșteau foarte bine problema identitară, și astfel a apărut acest „decupaj” oarecum bizar al Republicii Moldova, căreia i s-a adăugat o populație sovietizată și rusificată”.

Strategia a fost clară, iar Dan Dungaciu a mers mai departe: „În anii ’50 era o vorbă: „Dacă vrei să fi ministru, trebuie să vii de peste Nistru”. La vremea aceea, elitele politice erau selectate din Transnistria, deoarece rușii aveau încredere doar în acea regiune”.

Întreaga industrie a fost dezvoltată tot în acea zonă, pentru că – așa cum s-au petrecut evenimentele și în Dombas – acolo trăia o populație rusofonă. Mai mult, chiar în cadrul URSS, diferențele dintre Universitățile de la Tiraspol și de la Chișinău erau majore, din perspectiva lingvistică și a ideologizării rusești.

Practic, ca stat independent, Republica Moldova nu a controlat niciodată Transnistria. În momentul declarării independenței, Transnistria își declarase deja suveranitatea. „Unul dintre motivele războiului din 1992 a fost legat de faptul că pentru transnistreni era limpede că Basarabia se va uni cu România. Regiunea transnistreană nu dorea o asemenea unire, având în vedere că nu are nicio legătură cu România”, a punctat comentatorul politic.

Acest fenomen explică și faptul că în momentul încheierii păcii, după războiul de la Nistru dintre separatiștii susținuți de Armata a 14-a și Chișinău, au existat două delegații, una din Ucraina (condusă de președintele Leonid Kravciuk) și cealaltă din Federația Rusă. Ambele doreau garanții că, în cazul în care Republica Moldova se va uni cu România, Transnistria își va alege propriul drum…

Cum hrănea Chișinăul „copilul” tiraspolez

Transnistria a evoluat aproape paralel, în comparație cu Republica Moldova, iar Chișinăul nu a avut un interes deosebit pentru a rezolva problema și nu s-a ocupat niciodată sistematic de tema respectivă. La un moment dat, a existat un format care mai degrabă ducea la conservarea realității. Însă „primul format prin care se dorea rezolvarea problemei transnistrene a fost unul în patru, România și Ucraina, ca vecini, Republica Moldova și Rusia. Reprezentantul Tiraspolului nici măcar nu participa la discuții, pentru că nimeni nu recunoștea Transnistria”.

Profesorul Dungaciu a reamintit faptul că ulterior s-a făcut un pas către formatul 5+2, în care Transnistria a fost recunoscută drept un actor care negociază. „În acest format upgradat, România nu a mai fost invitată. În schimb, dincolo de Transnistria, făceau parte Republica Moldova, Ucraina, Rusia și OSCE, cărora li s-au adăugat SUA și Uniunea Europeană, cu statut de observatoare. Acest format există și în continuare, pentru că nu a fost denunțat de nimeni, deși în realitate nu mai funcționează. Neoficial vorbind, în momentul de față discuțiile se poartă între Chișinău și Tiraspol”, a continuat partenerul nostru de dialog.

La ora actuală, Transnistria este izolată de Federația Rusă, care nu se poate implica în zona respectivă „din pricina Ucrainei”. Conform analizei comentatorului politic contactat de FANATIK, acest fenomen îi oferă Chișinăului un avantaj strategic major:

„Toate discuțiile actuale referitoare la deciziile luate de Chișinău trebuie privite în acest context. Înainte de începerea războiului din Ucraina, Transnistria nu supraviețuia neapărat prin relația cu Moldova, dar avea permisiunea din partea Chișinăului să exporte, fără ca transnistrenii să plătească vreun leu la bugetul Republicii Moldova”.

„Era o concesie majoră făcută de Chișinău, care permitea companiilor din Transnistria să exporte în spațiul UE sau în alte zone. Practic, prin Odessa erau vândute ilegal mărfuri în valoare de sute de milioane de dolari. Situația s-a schimbat la începutul războiului, când ucrainenii au blocat acest trafic”, a explicat Dan Dungaciu.

Din motive de securitate, în Transnistria au fost dislocați în jur de 1.200 de soldați ruși. În anul 2022, transporturile legale și ilegale între Tiraspol și Kiev s-au înjumătățit, iar exporturile către Rusia au scăzut considerabil. Transnistria a fost salvată de exporturile făcute prin Republica Moldova pentru că o treime din exportul Tiraspolului se desfășoară în UE. Inclusiv Chișinăul importă, în special curent electric, iar șansa transnistrenilor a apărut în momentul în care Federația Rusă a redus exportul de gaze pentru Republica Moldova.

Mai mult, „neoficial, Chișinăul nu folosește gazul rusesc, pentru că îl oferă gratis Transnistriei. În schimb, curentul electric produs este cumpărat de Republica Moldova la un preț foarte avantajos, 1 leu per kilowat…”.

„Perversitatea” Rusiei și cine va deconta integrarea Moldovei în UE

Conform celor spuse de partenerul nostru de dialog, în alte condiții, prețul plătit de Chișinău ar fi de 3 lei, astfel că Moldovei îi convine această afacere. Însă, „la un moment dat, rușii vor veni cu nota de plată pentru tot gazul neplătit în ultimii 30 de ani, ceea ce va reprezenta o sumă devastatoare, în jur de 7 – 8 miliarde de dolari, pe care cineva va trebui să îi achite. Oare va plăti Tiraspolul? Cu ce? Iar dacă Moldova se va integra în UE, Chișinăul își va asuma acest cost…?”.

„Perversitatea Rusiei a stat în a oferi, inițial, gazul gratis, Transnistriei și Moldovei. Așadar, Moscova recunoaște Transnistria drept o entitate separată. În schimb, Tiraspolul a considerat că, nefiind o entitate separată, nu are ce achita… Iar Chișinăul nu a plătit, pentru că nu a dispus de resursele necesare. Din acest motiv, chestiunea gazului a devenit o bombă cu ceas, care în momentul în care va exploda va împroșca toată lumea”, s-a exprimat, mai mult sau mai puțin metaforic, Dan Dungaciu.

Această stare de spirit a permis supraviețuirea Republicii Moldova, iar Chișinăul nu a creat o blocadă împotriva Transnistriei, ba din contră. A încercat să plătească, să ofere licențe, etc. Dar, conform experților, în momentul de față, ținând cont de izolarea fizică a Transnistriei față de Federația Rusă, Moldova putea „îneca această regiune, dar nu a făcut-o”. Unii spun că ar fi fost cea mai bună oportunitate, inclusiv pentru a demilitariza regiunea. Dar Chișinăul nu a mers pe această idee. Conform altor voci, Moldova a funcționat pe spiritul împăciuitor…

Cu toate acestea, de-a lungul vremii, Chișinăul a adoptat anumite măsuri, teoretic drastice: „În anul 2002 a fost adoptată o lege prin care se criminalizează pedeapsa cu închisoarea pentru separatism. Acest instrument nu a fost folosit, iar autoritățile de la Tiraspol s-au „sesizat”, iar acesta este motivul pentru care călătoresc mai rar la Chișinău”.

De ce Kievul a refuzat negocierile cu moldovenii?

Și totuși, anul trecut, probabil grație unor presiuni externe, Moldova a blocat exporturile din partea a trei uzine care exportau și la Moscova, pentru motivul că produsele respective puteau folosi drept muniție militară. Dar să revenim la situația economică actuală, legat de care Dan Dungaciu a dat „cărțile” pe față:

„Într-adevăr, în luna ianuarie a acestui an, beneficiile vamale ale companiilor din Transnistria au fost anulate, pentru că nu achitau absolut nicio taxă Chișinăului. Cu siguranță, pentru orice persoană nefamiliarizată cu tema respectivă, așteptarea Republicii Moldova este surprinzătoare, mai ales că atât Chișinăul, cât și Kievul au ținut în brațe situația transnistreană, când această regiune putea fi sufocată în maxim două săptămâni. Acest fenomen s-ar fi putut petrece în condițiile în care Moldova și Ucraina s-ar fi înțeles, dar Kievul nu a dorit să negocieze niciodată cu Chișinăul”.

Așadar, regiunea Transnistria a supraviețuit pe de o parte pentru că Ucraina a preferat ca această chestiune sensibilă să rămână neclarificată, „iar Chișinăul a dorit să rămână „în zonă”, deoarece de acolo a câștigat foarte mulți bani… Vorbim despre o gaură neagră din care toată lumea a avut de câștigat!”.

În contextul geopolitic actual, lucrurile încep să se complice. Dan Dungaciu a opinat că Transnistria se află într-o mare problemă. Încearcă, practic, să supraviețuiască, dar fără a stârni iritare, deoarece marea problemă este reprezentată de o eventuală intrare a ucrainenilor, care au precizat că vor demilitariza regiunea în 48 de ore, evident cu permisiunea Chișinăului.

Supraviețuirea Transnistriei, dependentă de gazul rusesc

Însă „pătrunderea trupelor Kievului în Transnistria ar crea un anumit avantaj Ucrainei. Numai dacă ne gândim la numărul de prizonieri îmbrăcați în uniformele Federației Ruse, lucrurile devin clare. Dar, pentru Chișinău, o asemenea situație ar fi imposibil de gestionat, iar, din acest motiv, o atare evoluție este puțin posibilă. Și totuși, aceasta este teama din pricina căreia suferă transnistrenii…”.

În acest moment, totul depinde de modul în care se va încheia invazia rusă din Ucraina. Deocamdată se pare că mai sunt de parcurs câțiva pași. Conform celor afirmate de profesorul universitar cu care am purtat această discuție, dacă Republica Moldova va începe procesul reintegrării regiunii transnistrene, prin Federația Rusă, totul va deveni nefuncțional. Transnistria nu poate supraviețui decât prin gazul rusesc. Acest factor a ținut-o în viață și până acum…

Concluzia profesorului Dan Dungaciu este că, inclusiv dacă această reintegrare se va produce, Chișinăul va avea o mare problemă: „Republica Moldova va putea trimite gaz în Transnistria, dar pentru „marfa” respectivă cineva va trebui să plătească. Practic, vor plăti moldovenii, dar și uzinele și întreprinderile din Transnistria. În momentul în care aceste întreprinderi, nereformate de peste 30 de ani, vor trebui să achite gazul, produsele lor vor deveni nevandabile”.