Pele la adio… Pele nu mai este… Pele a murit... Îi vor supraviețui faima, cariera de excepție, cele 3 titluri mondiale cucerite cu Brazilia, în 1958, 1962 și 1970, performanță ce va rămâne unică încă mulți, mulți ani, cele peste 1.000 de goluri marcate în cei 21 de ani în care a bucurat lumea cu jocul său strălucitor. Și îi vor supraviețui legendele, ca oricărei legende.
Pele a murit. De fapt n-a murit. S-a „transferat” în cer, alături de alte stele uriașe ale fotbalului Maradona, Cruyff, Eusebio, Garrincha, Alfredo Di Stefano, George Best, Gerd Muller, Gento, Ferenc Puskas, Lev Iașin, Giuseppe Meazza, Socrates, Bobby Moore, Stanley Matthews…
O adevărată reprezentativă mondială de AUR, plecată într-o lume cu certitudine mai bună. Selecția a fost făcută numai din prima treime a unui clasament stabilit de jurnaliștii site-ului de specialitate fourfourtwo.com, în care pe un onorant loc 100 este Gică Hagi. Un clasament al celor mai mari fotbaliști din lume, din toate timpurile. Ca să conștientizăm ce înseamnă acest loc 100 al „Regelui” fotbalului românesc.
În cariera sa prodigioasă, întinsă, cum specificam mai sus, pe 21 de ani la numai două cluburi, din 1956, la Santos, până în 1977, la New York Cosmos, au fost nenumărate momente magice, de la sublim la… truques do Pele, ghidușii, glume, trucuri care amuzau pe toată lumea, mai puțin, evident, pe adversari.
23 septembrie 1964. Sáo Salvador, capitala statului brazilian Bahia, Estádio de Pituaçu, 35.000 de „apoiadores”, adică suporteri, ai echipei locale Esporte Clube Bahia aşteaptă exaltaţi un… amical! Da, un amical, dar cu Santos, unde juca, printre alţi campioni mondiali din 1962, şi inegalabilul Pele.
Începe meciul într-un vacarm indescriptibil. Prin minutul 3 fault asupra lui Pele pe la vreo 20 de metri, lovitură liberă, faultatul aşează mingea şi se apleacă să se încheie la şiret… Gazdele aranjează zidul şi se trezesc cu mingea în „ațe”, la vinclu!
Rapiditatea şi precizia execuţiei l-au lăsat mască şi pe arbitru, care dictează, fără să ştie de ce, repetarea loviturii. Pele zâmbeşte, îşi așază iarăşi mingea, toţi adversarii sânt de data asta cu ochii pe el… şi mingea poposeşte iar în plasă! Dar la „păianjenul” opus celui „deranjat” la prima execuţie.
Meciul continuă într-un ritm îndrăcit şi, la un momet dat, Pele iese, practic, din joc şi începe să caute concentrat printre firele de iarbă ale gazonului. Cei mai mulţi au crezut că este iarăşi un şiretlic ca să scape de umbra celor doi „gardieni” locali care nu-l lăsau nici să respire.
Numai că peste câteva momente toţi cei 22 de jucători plus arbitrul lăsau mingea de-o parte şi căutau în iarbă! Pele pierduse medalionul cu portretul mamei sale pe care îl purta la gât… Au venit în ajutor şi tuşierii, şi rezervele, şi antrenorii, şi maseurii, ba chiar şi doi poliţişti, spectatorii au fost rugaţi să aibe răbdare…
Și au cam trebuit să aibe pentru că „acul din carul cu fân” a fost găsit după exact 25 de minute de căutări asidue, meciul continuând apoi fără alte evenimente extra-fotbalistice… Acum îl vom căuta pe Pele cu ochii în sus, spre cer, printre stelele care luminează în continuare omenirea…
„Pele avea în execuții tot ce se cerea atunci unui atacant perceput ca genial. În plus, dacă mai putea fi un plus, avea puterea de a se mișca surprinzător, reușind apariții unice, la care aproape nimeni nu se aștepta. Cu o viteză de reacție pe primii metri, în care putea depăși orice adversar. Nu era un demifondist. Avea momente de dispariție în meci. Dar când apărea se cam schimba tabela de scor. În afara gazonului era destins, zâmbitor, amabil, răspundea cu modestie oricărei solicitări. Presa era pe el ca albinele pe stup” – Cornel Dinu, „marcajul” lui Pele în Brazilia – România 3-2 la campionatul Mondial din Mexic 1970
„Pele era fotbalist, poți să scrii cu majuscule «FOTBALIST»… Dădea la fel de bine cu amândouă picioarele, schimba rapid stânga-dreapta, orice centrare îi venea, lipea mingea pe piept și o torpila la fel de bine și cu stângu’, și cu dreptu’… Și ce bine proteja mingea, ziceai că a lipit-o de gheată, îl luau cu rândul în marcaj Liță și Procuroru’, ce i-a mai alergat…bine, i-a mai și înjurat, i-a mai și scuipat, le știa pe toate, că nu era crescut cu bonă, la Oxford, era uns cu toate alifiile” – Necula Răducanu, portarul României în meciul amintit, Brazilia – România 3-2 la campionatul Mondial din Mexic 1970
„Pele era incredibil. Dacă un fotbalist a ajuns să fie cel mai mare din istorie, care a fost și decar și nouar, acela e Pele. De-aia cred că a fost cel mai bun. El a fost 9 fals încă din anii ’70. De atunci s-a inventat poziția. Avea și ultimă pasă, avea lovitură de cap, picior drept, picior stâng și lovitură liberă. Era perfect cu totul. Ceilalți mai aveam câte un defect, nu loveam cu dreptul așa bine, cum a fost cazul meu” – Gică Hagi
„Este cel mai complet jucător pe care l-am întâlnit vreodată” – Franz Beckenbauer
„Deseori m-am gândit că jocul de fotbal a fost inventat de acest jucător magic” – Sir Bobby Charlton
„Pele a fost singurul jucător care a reușit să depășească granițele logicii” – Johann Cruyff
„Messi sau Cristiano Ronaldo sunt jucători excelenți, dar Pele a fost mai bun decât ei” – Alfredo Di Stefano
„Înainte de meci, îmi spuneam mie însumi că e și el tot din carne și oase. Evident că m-am înșelat” – Tarcisio Burnich (Italia), marcajul la Pele în finala CM Mexic ’70, Brazilia – Italia 4-1