Rusia versus restul lumii, un an de război al declarațiilor: Putin, “rezonant la plângerile nemulțumiților Vestului”. Joe Biden, oratorul cu valențe democrate

S-a scurs un an de la începutul agresiunii ruse pe pământ ucrainean și dincolo de componenta militară, războiul are multe fațete, de la cea emoțională, la duelul declarațiilor. Implicarea NATO și a Aliaților în conflict a atras după sine „furia roșie”, iar la nivel oratoric fenomenul merită studiat. Alexandru Georgescu, expert în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională, cu grad de cercetător științific, consideră că, prin afirmațiile sale, Vladimir Putin se dovedește mai degrabă „un personaj rezonant la plângerile nemulțumiților Vestului”, în timp ce președintele SUA, Joe Biden, este apologetul cauzei democrate.

Cercetătorul Alexandru Georgescu: „Cuvântările lui Putin rezonează cu nemulțumiții ordinii vestice. Discursul lui Joe Biden are valențe universale!”

Retorica discursurilor antagonice SUA vs. Rusia a devenit un capitol esențial, în contextul războiului din Ucraina. Americanii denunță absurditatea discursului lui Vladimir Putin, în timp ce liderul moscovit acuză UE și SUA că vor să transforme conflictul într-unul global. Cum poate fi comentată „strategia declarațiilor”, dincolo de zona politică și militară este un subiect la care cercetătorul Alexandru Georgescu a reacționat imediat:

„În primul rând, discursurile cu care ne-a obișnuit Vladimir Putin rezonează cu plângerile altor nemultumiţi ai ordinii vestice. El însuși are propriile cereri, dar le formulează în așa fel încât să rezoneze cu persoanele care au propriile plângeri. Joe Biden a avut un discurs specific, axat pe provocările războiului din Ucraina. În trecut, și Joe Biden a avut discursuri cu valențe universale, atunci când discuta crearea unei alianțe a democrațiilor împotriva țărilor autoritare, o dihotomie incomodă pentru sistemul american de alianțe”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, Alexandru Georgescu.

Interlocutorul nostru consideră că, de curând, exact în apropierea împlinirii unui an de la începutul ostilităților, au fost prezentate două pledoarii diametral opuse, pe tema acestui război. Prima a fost susținută de președintele american Joe Biden în Polonia, unde a avut loc și o întâlnire a șefilor de stat din Grupul B9. Cea de-a doua a fost susținută de Vladimir Putin, cu titlul de  „Discurs despre starea națiunii” și, potrivit intervievatului nostru, este „o practică americană împământenită recent și în alte părți ale lumii  și o cuvântare mai lungă și mai cuprinzătoare”.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„Discursurile au fost antitetice, au exprimat puncte de vedere diferite și s-au adresat unor audiențe diferite. Joe Biden a lăudat Ucraina pentru rezistența dârză în fața invaziei ruse și și-a reiterat sprijinul material și militar, precum și susținerea față de normele ordinii internaționale conduse de SUA ca hegemon, care includ și interzicerea schimbării granițelor prin forță. Vladimir Putin a reiterat argumentele guvernului său cu privire la legitimitatea „operațiunii speciale” pentru a apăra rușii din teritoriul ucrainean și a elimina amenințarea existențială a guvernului de la Kiev, aflat în cârdășie în special cu SUA și cu NATO, pentru a afecta spațiul vital al Rusiei multietnice și multireligioase. Joe Biden s-a adresat unei audiențe vestice, iar Vladimir Putin unui auditoriu rus, dar cu aluzii clare menite unei audiențe externe neutre, dacă nu prietenoase”, a sesizat expertul contactat de FANATIK.

De la similitudinile cu retorica chineză, la varianta armistițiului

Alexandru Georgescu este de părere că respectivele discursuri se remarcă în special prin diferențe de ton: „Biden a încercat să fie triumfal și elogios, Putin a vrut să pară stoic și încrezător în fața provocărilor. Au existat, însă, diferențe legate de anvergură.  Dincolo de elementele specifice guvernanței, (programe noi pentru familiile celor căzuți în luptă, anunțuri legate de reparațiile la podul peste strâmtoarea Kerch), Vladimir Putin a făcut din discursul său o pledoarie în favoarea recalibrării sistemului de relații internaționale, pentru a reduce abuzurile vestice, în special poziția hegemonică americană, și impunitatea cu care Occidentul interferează în problemele interne ale altor țări, își impune valorile și le violează suveranitatea, inclusiv, putem presupune, dreptul suveranului de a se duce la război”.

Cercetătorul este de părere că acest tip de discurs este mai vechi și că poate fi observat în cazul tuturor partenerilor importanți ai Rusiei, în special China, „în forme specifice plângerilor lor istorice”. „Folosind provocările Rusiei care reies din interacțiunile sale cu Vestul și amestecul Occidentului în vecinătatea apropiată a Rusiei (spațiul său natural de influență), Vladimir Putin se erijează în vârf de lance al mișcării în favoarea unei noi ordini internaționale, una multipolară și suveranistă și, prin extensie, una mai justă. Cu siguranță că are mulți susținători tăcuți, însă puțini care sunt și vocali”, ne-a declarat intervievatul nostru.

Acesta este de părere că majoritatea țărilor din afara Vestului, în special cele din lumea în curs de dezvoltare și cele din sudul global, s-au ferit să aplice Rusiei sancțiuni comerciale, chiar dacă au acceptat, sub presiune occidentală, să condamne intervenția Rusiei în Ucraina și să ceară retragerea sa unilaterală. „Până și partenerii cei mai apropiați ai Rusiei (China, Iran, dar și India, o țară cu o politică de echilibru între Vest și Est) s-au mulțumit doar să se abțină de la votul din Adunarea Generală ONU. În același timp, au fost țări care și-au adâncit cooperarea cu Rusia aflată sub sancțiuni”, a precizat Alexandru Georgescu.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Partenerul nostru de dialog a amintit faptul că Rusia a obținut armament și muniție din Iran și, potrivit unor surse, inclusiv din China și Coreea de Nord, în vreme ce țările care au continuat să cumpere petrol din Rusia, precum India, se bucură de reduceri de preț. Gradul de interoperabilitate dintre Rusia și numeroase state din lume, pe fondul achizițiilor acestora de echipament militar sovietic și rusesc, determină continuarea unei relații de cooperare tehnologică, chiar dacă sancțiunile tehnologice și nevoile de aprovizionare ale Rusiei limitează exporturile de armament nou.

„Dacă se va ajunge la un armistițiu, industria de apărare rusească va găsi așteptând-o o piață largă de desfacere, având în vedere că actuala cursă a înarmărilor și livrările constante de armament către Ucraina, unde acesta este consumat, au împins la limite capacitatea industrială vestică și, prin urmare, programul livrărilor către clienții non-urgenți (și plătitori) este deja decalat cu câțiva ani”, consideră cercetătorul.

Impactul asupra României, costuri și umilințe

Să revenim, însă, la retorica ambelor tabere: „Per ansamblu, în cele două discursuri distingem viziuni diferite asupra ordinii internaționale. Una (cea vestică) este tradițională și se află de mult timp în declin pe fondul declinului economic relativ, al timidității, al haosului intern și al costurilor aventurilor militare nesăbuit ale celor mai importanți membri susținători. Cealaltă este multipolară, haotică și așteaptă să se nască, dar factorii săi importanți sunt în continuare dependenți economic și tehnologic de Vest, suferă din conflictul cu Vestul și încă nu au deprinderea sau încrederea necesare coordonării îndeaproape”.

Referindu-se la impactul internațional, partenerul nostru de discuție consideră că „României și celorlalte țări slabe prin mărime, geografie sau neglijență le priește prima ordine, chiar dacă și aceasta impune costuri și umilințe aferente periferizării lor. Cea de-a doua ordine generează multe incertitudini și, în cel mai rău caz, le amenință însăși existența. Această ordine își are susținători din rândurile puterilor emergente și ambițioase, care nu sunt satisfăcute cu constrângerile la care sunt supuse chiar și în vreme ce sunt printre principalii beneficiari ai Pax Americana”.

Alexandru Georgescu este de părere că acestor state li se alătură țările care, dintr-un motiv sau altul, au fost marginalizate sau excluse din prima ordine și nu consideră că au cules roadele ordinii dominate de către Vest. Numărul lor este mic, ceea ce se vede și în Adunarea Generală ONU. „Cumulul țărilor ambivalente este mult mai mare și reflectă un adevăr incomod pentru Vest și mai ales pentru SUA – acela că și-a risipit „momentul unipolar” pe cimitire ale imperiilor, ofensive culturale care nasc rezistență și politici indulgente și neproductive avansate de elite dezamăgitoare prin comparație cu cele care au creat momentul unipolar”.

„Vom asista, în continuare, la discursuri în oglindă”

Inevitabil, așa cum se petrec evenimentele odată cu fiecare discuție care are drept punct de plecare conflictul din Ucraina, chiar și în cazul retoricii suntem avizi de predicții. Alexandru Georgescu are cuvântul: „Vom asista la tot mai multe discursuri în oglindă, pe măsură ce lumea se va obișnui cu ideea unei opoziții organizate împotriva ordinii vestice, spre deosebire de atitudinea de până acum a Vestului, care susţinea că opoziţia vine din partea unor state individuale, care fac probleme pe niște paliere înguste ale domeniului internațional”.

Cercetătorul consideră că, de la Joe Biden la Vladimir Putin și de la Biden la Xi Jinping, începând cu reuniunile NATO sau QUAD și ajungând la întrunirile grupurilor BRICS, SCO și BRI, situația va fi aceeași: „Se vor cristaliza două blocuri opuse, a căror luptă pentru putere nu depinde de justețea argumentelor sau de moralitatea susținătorilor, ci de capacitățile financiare, industriale, de inovație și de soft power”.

„În privința Ucrainei, putem spune că orice rezoluție pare distantă, după un an de război. Rușii au mobilizat întăriri importante și au suprimat cu succes disensiuni interne, pe fondul rezistenței parțiale la efectele sancțiunilor. Ucrainenii au mobilizat comunitatea vestică pentru a oferi sprijin politic, militar, logistic și macroeconomic. Noi vedem cel mai bine lupta dintre fire narative, dar victoria va fi decisă pe câmpul de luptă, unde progresul uneia dintre părți este singurul motiv pentru care Ucraina și Rusia ar ajunge să trateze serios pentru pace”, a punctat expertul în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională.

Acesta consideră că inclusiv pacea ipotetică ar fi mai degrabă una temporară, atât timp cât regimul de la Kremlin se va folosi de respectiva perioadă pentru a-și pregăti revanșa și a relua conflictul, așa cum s-au petrecut evenimentele și în Cecenia: „Este greu să prezicem viitorul. Foarte multe dintre așteptările experților s-au spulberat în urma acestui război, cu bune și cu rele. S-a spus că Rusia nu va invada Ucraina din cauza iraționalității unei asemenea mișcări, că ucrainenii nu vor rezista și că vor avea probleme ca în anul 2014 și că Vestul nu se va mobiliza pentru a aplica sancțiuni, iar Sudul global se va plia pe preferințele Vestului coalizat împotriva Rusiei”.

„În fine, s-a vorbit despre faptul că sancțiunile vor avea un efect devastator asupra Rusiei, că Vestul a avut o postură industrial-militară suficientă și stocuri suficiente pentru a răspunde la nevoile unei crize militare (în vreme ce consumul Ucrainei lunar de obuze depășește de trei ori producția vestică) etc. Cert este că războiul din Ucraina are un ecou global și că va afecta ordinea mondială, la mult timp după ce el se va fi încheiat, iar restul lumii îl va clasifica drept un alt război european, dacă nu mai mult”,  a încheiat Alexandru Georgescu.