Andrei Vochin, concluzie amară după prima etapă a Champions League: „Noi unde suntem, fraților?”

1. O BRIGADĂ ȘI ATÂT.  Ultima ediție de Champions League în actualul format e acel ceva minunat cu care ne-am obișnuit. Un specatcol planetar, oferit de o pleiadă de vedete pe teren și pe băncile tehnice, o desfătare în imagini încântătoare și relevante oferite de televiziuni, tribune populate până la refuz de oameni mulți și animale puține.

Întrebarea lui Andrei Vochin după prima etapă din Champions League: „Noi unde suntem, fraților?”

Tot mapamondul parcă e prezent. Din Canada în Coreea și din Norvegia în Argentina, toți pun pe masa bogaților antrenori și jucători. Noi o s-o dăruim cu singurele produse de export pe care le avem în acest moment: arbitrii. Radu Petrescu și brigada lui au adus aminte lumii că și România mai reprezintă ceva în fotbal. Discret și inspirat, centralul bucureștean s-a achitat corect de sarcini într-un meci, e adevărat, fără grad mare de risc: Barcelona – Antwerp. Să zicem sărutmâna, că aici se va limita din nou Champions League pentru ai noștri.

2. CONTĂM ÎNSĂ LA JURIDIC.  În zilele de start ale Champions League, România a jucat excelent la Nyon. Apărarea beton-armat a maestrului Adrian Stângaciu ne-a salvat cât de cât meciul contra noi înșine, disputat la Comisia de Disciplină a UEFA. Șeful departamentului juridic al FRF a obținut victoria, adică decizia de a evolua un singur meci fără specatori după demonstarția de lipsă de rațiune a unor băieți care cred că golănia poate înlocui disputa generată de dreptul internațional. Cu Andorra vom avea mii de copii în tribună, pentru că am obținut și această hotărâre. Bravo, Adi, ești și tu de Champions League!

3.  AVEM O JUMĂTATE DE ROMÂN. Aaaa, stai așa, că putem să numărăm, în lipsă de altceva, și bucățele de ADN. Am ajuns să ne bucurăm că, totuși, miroase ceva românește. Jumătatea aceea de Adeyemi, vârful Borussiei Dortmund, a cărei mamă e o româncă din Brașov. Din tată nigerian, dar născut și crescut în Germania, Karim-David Adeyemi n-a rupt gura târgului în fața lui PSG. Dar nici nu mai contează, avem de ce să ne legăm sufletește, că de jucat a jucat demult în naționala Germaniei.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

4. KOSOVO ARE.  Trist e că selecționatele cu care ne batem pentru calificarea la Europeanul de anul viitor, acele echipe fără nume pe care băieții noștri sunt condamnați să le bată și să le lase acasă, sunt prezente la startul Champions League prin reprezentanți. Kosovarul Rrahmani a fost integralist în Braga – Napoli, într-o seară în care colegul lui de lot Zeghrova a fost titular la Lille în grupele Conference League contra Olimpiei Ljubliana.

5. ISRAEL ARE. Prietenii de la Tel Aviv sunt și ei. Portarul Glazer a ținut poarta Stelei Roșii intactă pe Etihad Stadium, o repriză, în fața uriașilor de la Manchester City, contribuind la marea surpiză de la pauză, acel 0-1. E adevărat că tot el a comis-o la golul de 2-1 al trupei lui Guardiola, dar măcar a fost acolo.

Ca și colegul lui de post, Peretz, rezerva lui Ulreich la Bayern Munchen. Ca să nu mai vorbim că Glouckh a marcat și în poarta Benficăi, așa cum a făcut-o și pe Arena Națională, consfințind victoria Salzburgului la Lisabona. Deja prezența celor de la Maccabi Haifa și Maccabi Tel Aviv în grupele Europa și Conference League aproape că nu se mai pune, nu?

6. ELVEȚIA… NU MAI VORBESC. Aici lista e mai lungă. Începe cu Akanji de la Manchester City și se termină cu toată echipa lui Young Boys Berna. Chiar că nu mai are rost să detaliem, ci doar să ne bucurăm că am smuls un 2-2 cu ei la Lucerna. Aaa, apropo, contra tuturor acestor băieți suntem neînvinși. Invizibili prin Champions League, dar greu de ucis în preliminarii de Euro!

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Luis Enrique și Harry Kane, remarcații lui Andrei Vochin în Champions League

7. PARISUL ARE ANTRENOR.  Trecând la lucrurile serioase, în „Grupa Morții”, PSG a început tare și s-a cocoțat pe primul loc. Asta fără vedetele Messi, Neymar sau Sergio Ramos. Acest 2-0 administrat Dortmundului pare rodul unei munci de echipă ce pare să se coaguleze datorită priceperii unui antrenor cu adevărat mare: Luis Enrique. Sub bagheta lui, în tot acest scandal care macină clubul, marea vedetă a fost grupul, iar dintre cei 11 prezenți pe teren nu s-a ridicat nimeni, nici Mbappe, nici Dembele, ci micuțul Vitinha, omul fără plămâni care a purat Parisul în spate.

8. BAYERN ARE IAR ATACANT. Meciul săptămânii a fost cel de la Munchen. 7 goluri într-un cap de afiș, Bayern – Manchester United, 4-3 , care în 1999 era chiar finala Champions League, a scos în evidență faptul că bavarezii arată iar ca în pandemie. Puternici, inventivi, prolifici. Gnabry, Sane și Musiala par cu totul alții față de sezonul trecut.

Iar asta mi se pare să se lege cu apariția între ei a unui adevărat atacant central: Harry Kane. Transferul lui de o sută de milioane poate să valoreze un miliard. Pentru că Bayern, cu el în teren, pare să revină la constituția tonică și virilă din perioada în care tricoul cu numărul 9 era purtat de Lewandowski. Când defilau prin Champions League!

9. LOVITURA COPIILOR. Marea surpriză a primei etape s-a produs la Lisabona, acolo unde Benfica, favorita Superbet, care i-a cotat normal victoria la 1,45, a fost răpusă de trupa de copii a celor de la Red Bull Salzburg. Ok, eroarea unui alt copil, Antonio Silva (19 ani, născut în 2003), fundașul Benficăi, care a luat prostește cartonaș roșu încă din minutul 13, a contat enorm.

Dar victoria cu 2-0 a campioanei Austriei pe „Da Luz” capătă o valoare specială când socotim că media de vârstă a celor de la Red Bull e de numai 21 ani și 183 de zile. Uluitor! Și pilduitor pentru cei care nici azi nu înțeleg de ce tragem cu dinții de Regula U21 din campionatul nostru. Ce alții înțeleg să facă de bună voie, la noi trebuie implementat cu forța.

Bellingham a salvat din nou Realul. Poți să-l compari cu Pantea sau Sîrbu?

10. ALIBI PENTRU DUELUL FCSB – CFR.  Vorbim un pic de Conference, ca să nu uităm de noi. De FCSB și de CFR. Prima a fost eliminată de reprezentanta Danemarcei, a doua de cea a Turciei. Adică, la nivel de Champions League, exact duelul dintre Galatasaray și Copenhaga. S-a terminat 2-2, dar danezii au condus cu 2-0 la Istanbul și au părut mai buni per total meci. Doar eliminarea lui Jelert din minutul 73 a făcut ca nordicii să nu plece cu toate punctele acasă. O chestiune de arbitraj. Că d-aia mi-am adus aminte de CFR și FCSB. 😊

11. BELINGHAM, ULTIMUL SUPUS AL REGINEI. Poți să scrii despre prima seară de Champions Legue fără să amintești de Real Madrid? Evident că nu. E suficient că e prima ediție din ultimele aproape două decenii când la start nu-i mai găsim nici pe Cristiano Ronaldo, nici pe Lionel Messi. Pierdere imensă.

Dar e bine că avem Bernabeul, locul unde evoluează emblema UCL. Regina competiției. Clubul care are, record absolut, 14 Cupe/Ligi ale Campionilor în vitrină a început greoi, ca un motor diesel. Așa cum o face mai mereu în luna septembrie. Contra debutanților de la Union Berlin, „los blancos”, fără Vini jr., accidentat, au suferit până în ultimul minut de prelungire.

Când la rampă a apărut noul suspus al eternei coroane: englezul Bellingham. Băiatul adus de la Dortmund și-a continuat suita golurilor din La Liga și în UCL: 6 în 5 meciuri pentru un fotbalist născut în același an, 2003, cu Pantea de la FCSB sau Sîrbu de la Farul, starurile noastre evaluate la zeci de milioane de euro. Doar că el chiar a fost cumpărat cu 103 milioane de euro, iar cu bonusuri poate ajunge la 134. Nu că-ți vine și ție să cânți mai degrabă ”Hey, Jude!” decât ”Treambura Pamporeea”?