Anghel Iordănescu: „Gică Hagi a fost deasupra tuturor! Dacă ajungeam în semifinale, Hagi era Balonul de Aur, nu Stoicikov!” Interviu exclusiv - Fanatik.ro

Anghel Iordanescu Gica Hagi a fost deasupra tuturor Daca ajungeam in semifinale Hagi era Balonul de Aur nu Stoicikov Interviu exclusiv

EXCLUSIV FANATIK

Cu Anghl Iordănescu antrenor, naționala României a obținut în SUA 1994 cea mai bună clasare la un Campionat Mondial

Anghel Iordănescu, antrenorul secolului, a realizat cea mai mare performanță din istoria echipei naționale a României. Sfert de finală la Mondialul american din 1994, cu Generația de Aur a fotbalului nostru condusă din teren de Gică Hagi. „Tata Puiu” a acceptat un interviu degajat cu FANATIK despre tot ce a însemnat acea performanță la care ne raportăm mereu.

Anghel Iordănescu, interviu pentru FANATIK: „Mircea Sandu și Comitetul Executiv au luat decizia de a-l demite pe Cornel Dinu și a mă instala pe mine ca selecționer”

În plin Mondial desfășurat în Qatar, noi am vrut să știm altceva. Am vrut să vorbim despre un Mondial cu ai noștri… Mondialul de Aur din 1994. Care au fost ingredientele acelui mare succes, cum s-a construit, cum s-a trăit la fața locului, de ce nu am ajuns chiar mai departe, între primele patru echipe ale lumii. La aceste chestiuni răspunde, poate, cel mai iubit și respectat selecționer al tricolorilor, Anghel Iordănescu, 72 de ani acum, 44 la „ora” stadioanelor americane.

Cum s-a ajuns, domnule Iordănescu, la formula câștigătoare a Generației de Aur de la Mondialul din 1994?

– Înainte de preliminariile pentru Mondialul din America, naționala a traversat câteva momente importante. În 1990, România s-a calificat la Mondialul din Italia, după o absență de 20 de ani, și am avut o prestație foarte bună. A venit Europeanul din 1992 pe care l-am ratat pentru un gol pe care nu l-am marcat la Sofia. Am eșuat în tentativa de a avea continuitate în calificări. Calificările pentru Mondialul din 1994 au fost începute de Cornel Dinu și, din păcate, lucrurile nu au stat prea grozav. Spun din păcate pentru că a fost acea înfrângere cu 5-2 la Kosice în condițiile în care adversarul avea dublă inferioritate. Mircea Sandu și Comitetul Executiv au luat decizia de a-l demite pe Cornel Dinu și de a mă instala pe mine ca selecționer.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Credeați în calificare în acel moment, având în vedere că aveam nevoie de 3 victorii în ultimele 3 meciuri?

– Înainte să vorbim de ultimele meciuri de calificare, trebuie spus că eu am mers pe unii jucători noi sau mai puțin folosiți față de ce era. Mă refer în mod special la Gâlcă, Selymes, Viorel Moldovan, Papură, Prodan, Panduru. Acesta a fost contextul în care am venit. Am debutat cu 4-0 în Feroe, cu toate golurile marcate de Răducioiu, apoi 2-1 cu Belgia la București și acea finală de la Cardiff, 2-1 din Țara Galilor, cu 11 metri ratat de adversari la 1-1. Toate meciurile erau capitale, dar ne-am atins obiectivul și ne-am calificat!

În 1990, la Mondialul din Italia cu domnul Ienei, au apărut o serie de jucători care nu s-au mai regăsit în 1994, în America. E un detaliu foarte important. Am schimbat minim 8-9 jucători. Nu mai erau Lung, Rednic, Klein, Andone, Săndoi, Rotariu, Lupu, Timofte, Sabău, Mateuț, Cămătaru. Deci era, practic, altă echipă, altă generație față de cea din Italia” – Anghel Iordănescu

„La 7 dimineața primeau o linguriță de miere și-i trimiteam să alerge două ore în munți. Abia apoi micul dejun”

Cum și unde ați pregătit Mondialul american?

– Pregătirile au fost extrem de dificile și de dure. Vă spun sincer că am avut foarte multe probleme din cauza antrenamentelor dure. Am făcut o pregătire de 10 zile într-o stațiune montană din Italia, la Bormio. Unii dintre jucători chiar erau la capătul puterilor. Îmi amintesc că Gică Popescu povestea pe atunci că li se dădea o linguriță de miere la 7 dimineața, apoi îi trimiteam două ore la alergare în munți pentru ozonificare. La ora 9 luau micul dejun, la ora 11 alt antrenament de o oră și jumătate. Prânz, odihnă, iar seara încă un antrenament. Cam acesta era programul infernal.

Spuneați că ați avut probleme cu jucătorii…

– Da, unii s-au plâns la Mircea Angelescu, care era președintele de onoare al FRF, și au cerut să fiu dat afară când am ajuns în State, după amicalul de acolo cu Suedia! Dar Mircea Sandu nu a fost de acord să renunțe la mine, eram deja la turneul final, începea competiția în câteva zile.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Anghel Iordănescu: „Înainte de turneu i-am lăsat pe jucători liberi două zile. S-au dat în toate mașinuțele de la Disneyland!”

Ați ajuns și în State cu aproape două săptămâni înainte de primul meci oficial.

– Da, parcă au fost vreo 10 zile. Era nevoie și de o pregătire de adaptare după ce a fost în Italia, dar și să ne corelăm cu fusul orar. Acea pregătire dificilă ne-a dat însă forța de a ne lupta cu adversarii. În State am stat într-un campus universitar și am avut condiții foarte bune. Securitate și confort. Cu câteva zile înainte de debut am avut acel meci amical cu Suedia, 1-1. Ca să fiu sincer, jucătorii noștri nu au arătat un joc solid. Și noi, și suedezii am încercat să ne menajăm, neștiind că rezultatele ne vor duce iar față în față.

Cum ați procedat cu jucătorii înainte de primul meci, cel cu Columbia?

– După amicalul cu suedezii, i-am lăsat puțin liberi. Să se deconecteze. Vreo două zile… Au mers în Disneyland, la Anaheim parcă. S-au dat în toate mașinuțele cu putință, au fost cu soțiile, cu prietenele, unii chiar și cu copiii.

Am fost împotrivă ca Jean Vlădoiu să fie trimis acasă după ce a luat acel cartonaș roșu în meciul cu Elveția. Am încercat în toate felurile să-l conving pe Mircea Angelescu, dar nu am reușit” – Anghel Iordănescu

„Când am plecat spre America, mi-am propus măcar să ieșim din grupă”

Ce obiectiv personal a avut Anghel Iordănescu când a plecat spre Statele Unite, la Mondial?

– Sincer, cu toții ne doream o performanță. Personal, îmi fixasem obiectivul de a presta un joc care să ne dea moral și încredere și, bineînțeles, să ieșim din grupe. Apoi vedeam ce ar urma.

Aveați niște prieteni în grupa aceea. Bora Milutinovic, antrenorul americanilor, dar și Roy Hodgson, al Elveției…

– Așa este. Cu Bora eram bun prieten, cu Hodgson mă cunoșteam bine și ne respectam. Dar apropo de prietenul meu Bora Milutinovic, vă povestesc ce mi-a făcut înainte de turneu, în campusul unde eram cantonați.

Vă rog…

– Am vorbit la telefon și mi-a zis că vine să mă ia din campus. Mă invita la o masă în oraș. N-am prea vrut să merg, pregăteam primul meci cu Columbia. Plus că cine știe ce se specula dacă eram văzuți împreună. Noi urma să avem și meci direct la un moment dat…

Spionul Bora Milutinovic: „Am toate antrenamentele tale înregistrate! Le-am urmărit minut cu minut. Știu non-stop ce faci!”

Cum v-a convins?

– Păi într-una din zile m-am trezit cu el la noi, la cantonament. Am băut o cafea, apoi m-a luat cu el în oraș. Mi-a vorbit de campusul unde stăteam izolați și mi-a zis că e sigur că l-am ales ca să am intimitate, să nu-mi fie urmărite antrenamentele. I-am răspuns că am ales campusul în primul rând pentru că-l cunosc pe el foarte bine și știu că-i place să urmărească în secret ședințele de pregătire ale adversarilor!

Și cum a reacționat?

– Mi-a zis că e adevărat că face asta! Apoi a adăugat așa, ca o completare: «Oricum, le-am urmărit pe toate ale tale!» Nu l-am crezut, l-am rugat să lase glumele, mai ales că începuseră să-mi tremure picioarele… «Am toate antrenamentele tale înregistrate! Le-am urmărit minut cu minut. Știu non-stop ce faci!» Sincer, nu mai știam de mine când am auzit… Am plecat de la cafenea, am trecut pe la el pe acasă și mi-a arătat toate antrenamentele filmate.

Se pare, totuși, că i-au folosit înregistrările. A pierdut cu România doar cu 1-0…

– Da, e bună gluma… Acea victorie cu americanii ne-a calificat din grupă și a urmat marele meci cu Argentina în optimi.

Anghel Iordănescu, interviu pentru FANATIK: „Rămân cu durerea că un meci și mai important decât cel cu Argentina a fost sfertul de finală cu Suedia”

A fost acea partidă cu Argentina cea mai importantă din toată cariera lui Anghel Iordănescu?

– Se poate spune asta prin prisma performanței, a adversarului, a nivelului la care s-a jucat. Decizia în privința suspendării lui Maradona a fost luată pe ultimii metri. Da, a fost meciul cel mai important ca rezultat. Dar rămân cu durerea că un meci și mai important decât cel cu Argentina, pentru fotbalul românesc, pentru echipă, a fost sfertul de finală cu Suedia! O victorie în acel sfert de finală ne propulsa în primele 4 echipe din lume! Ar fi fost minunat! Pentru orice selecționer, cel mai important meci este cel care califică echipa.

Ați găsit răspuns după atâția ani la întrebarea dacă se putea schimba ceva la acel sfert contra Suediei cu Stelea în poartă, nu cu Prunea?

– S-a vehiculat foarte mult discuția asta. Trebuie să fiu sincer cu suporterii români. M-am gândit și eu multe nopți la dilema asta, ce ar fi fost dacă… Nu avem însă nicio certitudine. A apărat și unul, și celălalt la acel Mondial. Și unul, și celălalt au fost la un nivel foarte bun, aveau valoare. Și tot cert este că și unul, și celălalt au avut și minusuri la turneu. Și pentru că am promis că sunt sincer, spun că la pregătirea penalty-urilor dinaintea meciurilor Stelea a arătat o disponibilitate mai mare decât Prunea!

Cum a ajuns Ilie Dumitrescu să facă „meciul vieții”, deși „nu mai jucase 9, nu-i plăcea central, nu avea fizic”

O calificare cu Suedia poate-l ajuta și pe Gică Hagi să devină Balon de Aur, nu credeți?

– Gică Hagi a făcut un turneu final extraordinar în America. Vreau să vă spun că Gică Hagi s-a pregătit exemplar pentru Mondial. Și-a dovedit clasa și valoarea. Au fost foarte mulți jucători de calibru în America, dar din punctul meu de vedere Gică Hagi a fost peste toți. A fost cel mai bun jucător de la acel Mondial! Dacă ajungeam în semifinale, cred că Hagi era Balonul de Aur, nu Stoicikov. L-am considerat pe Hagi deasupra tuturor pentru prestația din teren. Evident că nici Hagi nu putea evolua la nivelul acela fenomenal dacă nu-l ajuta echipa și organizarea jocului.

Poate ne detaliați și inspirația pe care ați avut-o cu Ilie Dumitrescu, titular cu Argentina…

– Răducioiu fiind suspendat, am avut opțiunea de a alege între Iulian Chiriță și Marian Ivan. M-am gândit că e prea greu pentru oricare dintre ei doi să joace un asemenea meci. Ca jucător trebui să simți mingea, să nu ai frică și atunci înseamnă că ești fotbalist. Ca antrenor trebuie să simți jucătorul, să-l descifrezi și să-l faci să înțeleagă ce vrei de la el.

Care erau argumentele pentru Ilie titular?

– Am zis să merg mult pe mobilitate, pe reacție de contraatac. Nu puteam duce jocul cu Argentina pe posesie, pe atacuri poziționale. Nu puteam să dominăm Argentina. Am analizat cu ce profil de jucător să încep partida cu Argentina și mi-a ieșit Ilie Dumitrescu. Am ajuns la concluzia că trebuie să-l bag titular pe Ilie Dumitrescu, deși nu mai jucase niciodată număr 9, nu-i plăcea în zonă centrală și nici nu avea vreun fizic să-l ajute cum avea, de exemplu, Marian Ivan!

ilie dumitrescu meci argentina sua 1994 — La Mondialul din SUA, Ilie Dumitrescu a făcut „meciul vieții” cu Argentina

„Îmi reproșez foarte mult că l-am lăsat acasă pe Lăcătuș! Regret enorm!”

După acel Mondial din 1994, singurul regret este sfertul de finală cu Suedia?

– Poate te surprinde, dar mai e un regret pe care nu l-am mai spus până acum. Ți-am zis că am venit cu foarte mulți jucători noi. Era ceva fabulos pentru noi toți un Mondial în Statele Unite, cu deschiderea de acolo, cu propaganda, cu organizarea incredibilă. Eram și eu un antrenor tânăr, nu aveam experiența unei asemenea competiții. Și faptul că am adus mulți jucători tineri la acel turneu final a însemnat ceva special. Și aici am vrut să ajung: îmi reproșez foarte mult că l-am lăsat acasă pe Marius Lăcătuș! Regret enorm! Era un jucător care putea să ajute foarte mult echipa națională și pe mine personal!

Ați realizat asta acolo, în America?

– Da, am făcut o greșeală de selecție pe care nu am uitat-o și n-o s-o uit niciodată! Și îți mai dezvălui ceva: mi-am cerut și iertare în fața lui Lăcătuș!

Discuția dureroasă de după Mondial: „Marius, dacă poți să mă ierți, iartă-mă! Am greșit față de tine!”

Care a fost reacția lui Lăcătuș?

– Te las pe tine să-l întrebi și să-ți răspundă el. La scurt timp după întoarcerea din America, am avut o discuție cu Marius și i-am spus că am greșit, că regret și că-mi pare sincer rău. În câteva cuvinte, asta i-am zis: „Marius, dacă poți să mă ierți, iartă-mă! Am greșit față de tine!” Poate am mai greșit și la alte turnee, poate și în Anglia 1996 sau în Franța 1998 oi fi omis unul sau doi jucători care meritau să fie convocați.

Mai mergem la vreun Mondial?

– Eu sper să mergem prima oară la Europeanul din Germania din 2024, apoi să legăm cu un Mondial. Ca să faci performanță, ai nevoie de calificări legate.

Performanța pentru fotbalul românesc în acest moment este să ne calificăm la un turneu final. European, Mondial, ce este… Și pasul următor să legăm calificările, să avem continuitate în performanță. Așa cum s-a întâmplat în 1994, 1996, 1998, 2000” – Anghel Iordănescu

Anghel Iordănescu explică strategia câștigătoare din America: „Sistemul folosit nu era defensiv, din contră! O echipă reactivă bine pusă la punct”

„Toată lumea m-a condamnat pentru sistemul pe care l-am folosit, că am avut un joc defensiv. Din contră! E adevărat că am jucat cu trei fundași centrali, dar strategia mea avea doi fundași laterali extrem de ofensivi. Dan Petrescu pe dreapta era eminamente ofensiv. În stânga, fie că-l foloseam pe Dorinel Munteanu sau pe Tibi Selymes, tot un lateral ofensiv aveam. Astea toate legate de organizarea jocului și de așezare.

La mijloc aveam Gică Popescu, Ionuț Lupescu și Dorinel dacă Selymes era fundaș. Erau jucători foarte buni, puternici, cerebrali, care răspundeau la cererea mea legată de organizarea jocului.

În atac jucam cu Gică Hagi, cu Răducioiu sau Ilie Dumitrescu. Toți trei aveau mobilitate și libertate totală pe teren. Aveau sarcini ofensive și foarte puține sarcini defensive. Eventual să acopere banda și să închidă prima construcție a adversarului. Calitățile lor, tehnica, abilitățile lor ne-au permis să folosim foarte mult echipa reactivă. Tranziția pozitivă, contraatacurile erau armele noastre. Ne-au ajutat în aproape toate meciurile”, dezvăluie Puiu Iordănescu strategia câștigătoare la Mondialul din 1994.

Misterul de la Mondialul din Franța 1998, dezlegat pe Tata Puiu: „A trebuit să aduc patru frizeri în cantonament!”

„Am fost împotrivă ca jucătorii să se vopsească blonzi. Era o decizie pe care au luat-o câțiva tricolori, dar care a pornit de la un pariu banal. Cinci-șase jucători, capii răutăților cum le spun eu, au venit la mine înainte de turneu și mi-au spus să-i las să se vopsească dacă vom câștiga primele două meciuri și astfel ne calificăm. Și, bineînțeles, să mă vopsesc și eu cu ei dacă iese așa. Am spus «nu!» Atunci m-au luat cu de-alea că nu am încredere în ei că putem bate… Ca să scap de ei am zis: «Bine, mă!» După victoriile cu Columbia și cu Anglia, au venit iar la mine că trebuie să respectăm pariul. Le-am zis că nu sunt normali, că nu se gândesc la familiile lor, la ce se va comenta în țară.

hagi blond cu tunisia — Gică Hagi blond, în Franța 1998

Erau toți grămadă la mine în cameră ca să mă înduplece. «Nea Puiu, înseamnă că nu ești corect față de noi! Acum, când trebuie să-ți respecți promisiunea, dai înapoi!», asta mi-au zis. Nu am avut încotro și am cedat. Doreau să le dau drumul în oraș, să meargă fiecare la frizerii și să se vopsească, dar m-am opus. Am vorbit cu conducerea federației și am adus în cantonament, la hotel, patru frizeri! Și în patru camere diferite stăteau toți la coadă să se vopsească blonzi😊 Am avut un șoc când i-am văzut pe toți seara la masă! Și alt șoc când mi-au zis că au ținut un frizer la hotel ca să mă vopsească blond și pe mine😊 Nu am fost de acord decât cu a doua lor propunere: m-am ras pe cap! Asta cu vopsitul e altă greșeală pe care am făcut-o. Nu aveam voie să o fac”, povestește Puiu Iordănescu despre misterul „blond” de la Mondialul francez din 1998.

Atunci, înainte de ultimul meci din grupă, 1-1 cu Tunisia, tricolorii s-au vopsit blonzi. Ulterior au pierdut optimea cu Croația, ultimul meci al României la un Mondial. S-au adunat de atunci mai bine de 24 de ani…