Editorial Cornel Dinu. Hulita temporizare a României din anii ’70, ridicată în Qatar între englezeasca „one touch”, braziliana „toca a bola” și spaniola „tiki-taka”

Ciudatul Campionat Mondial 2022 din micul Qatar își devorează grupele, implicit echipele ce pleacă acasă. Ce ne-a adus nou fotbalul mare, cel mai mare? Nu zâmbiți: temporizarea atât de hulită a naționalei lui Angelo Niculescu, în anii ’70. Să mă/vă explic…

Editorial Cornel Dinu. Hulita temporizare a României din anii ’70, ridicată în Qatar între englezeasca „one touch”, braziliana „toca a bola” și spaniola „tiki-taka”

Ciudatul turneu final mondial din Qatar termină faza grupelor în pragul lui decembrie, ca niciodată până acum. Ca niciodată până acum ciudatul turneu mondial din Qatar a întrerupt cursivitatea campionatelor interne nu numai ale țărilor participante.

….Adică întrecerile  din care își trag bănișorii de zi cu zi, de coș alimentar, de facturi de curent și apă caldă, de cumpărături pentru soții și copii fotbaliștii din echipele naționale… Vai de ei, săracii…

Așa că unii dintre săracii amintiți lasă loc de speculații… departe de mine, zic cârcotașii pizmași… cum că tare ar vrea să se întoarcă mai repede la cluburile mamă și tată, să se odihnească un picuț până se termină caravana meciurilor din Qatar și să revină la joaca pe bani.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Ar mai fi clima zilnică, pentru că nu cred că la antrenamente fotbaliștii beneficiază de aer condiționat ce se spune că ar sufla la nivelul gazonului la meciuri. Toate astea s-au adunat pe umerii și-n ghetele internaționalilor de orice națiune și culoare, no offence. Că altfel nu s-ar explica evoluția submediocră a unor naționale cu pretenții, nu mai vorbesc de „turistele” din Doha.

Editorial Cornel Dinu. Companie selectă pentru sistemul nostru de joc din perioada Copa Mundial de Fútbol de 1970

De calitatea fotbalului propriu-zis, atâta cât se joacă în Qatar, aș aprecia că se reconfirmă educația complexă a fotbaliștilor de a juca, sau măcar de a încerca să joace în englezescul „one touch”, îmbogățit cu „toca a bola” braziliană, „tiki-taka” spaniolă (și olandeză!), totul echilibrat de… „temporizarea” românească!

Temporizarea atât de acuzatoare acum 50 de ani la adresa naționalei noastre, naționalei mele, sub conducerea lui Angelo Niculescu și Emerich Vogl, odihnește-i, Doamne… Pentru că vreau să subliniez că rolul binefăcător de sfătuitor a lui „Ciogli Baci” n-a fost rostit în superficialitatea noastră niciodată.

Temporizarea aia cu pase laterale, pase înapoi, posesie în jumătatea proprie, enervantă, poate, pentru privitori, dar esențială în tactica stabilită la cabine. Ați observat cum pornesc toate echipele construcția ofensivă, portarul nu mai degajează, pasează scurt unui coechipier și începe o țesătură de pase care parcă invită adversarul să vine peste „tranșee”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Ca o coincidență de gândire, în Qatar, echipele pregătesc prin posesie, cu amintitele pase „sigure”, repetate, faza de atac. Firesc, pentru că regruparea blocurilor funcționale se face mai rapid pe apărare decât trecerea la o dispunere eficientă a jucătorilor pe atac. Pase repetate pentru a crea un „Sesam, deschide-te!” a defensivelor adverse.

Editorial Cornel Dinu. „Încălzirea” Angliei cu „rușinea” galeză, chinul americanilor cu „prietenii” din Iran

Cred, totuși, că acest format cu 32 de naționale participante, unele doar prezente, ne va cam scoate pofta și gustul de fotbalul pe nas… Iar în 2026, în SUA, Mexic și Canada, vor veni 48 de echipe! Cum vedem, creșterea este numai numerică, nu și calitativă.

Am făcut în revista FANATIK din noiembrie, dedicată Campionatului Mondial din Qatar, aprecieri dedicate echipelor pe care le vedeam calificate din grupe în optimi. Ca la fotbal, unele se vor adeveri, altele nu. Că surprizele dau (și ele) farmecul oricărui sport, mai ales al „Regelui fotbal”.

S-a văzut mai rar ca țara organizatoare să nu treacă de grupe, dar, hai să fim serioși, ce șanse a avut Qatarul în fața Olandei din Țările de Jos sau a Senegalului, campioana Africii? Care n-au ajuns încă, spun eu, la turația maximă. În Grupa A a mai fost Ecuador, cam cu rol de… martor!

În Grupa B, așa cum era de așteptat, Anglia merge în optimi neînvinsă, dar cu alternanțe de joc de la spectacol la „dă-mi-o mie, na-ți-o ție”, ca să nu-i spun… superficialitate! Însoțită de ușor surprinzătoarea națională multinațională a Statelor Unite ale Americii. Care are 17 fotbaliști ce joacă în Europa, jumătate plus 1, ca să fie lotul… statutar, adică 9,  în Insula Britanică.

S-au cam chinuit americanii cu prietenii lor tradiționali, iranienii, au avut probleme pe final, la asaltul disperat al „persanilor” pentru golul egalării și calificării, după ce Pulisic, mai mult rezervă la Chelsea, deschisese scorul și drumul spre optimi. SUA au rezistat dominării copioase a Iranului spre final, fotbalistic a fost o încleștare pașnică, neașteptat de sportivă la cotele ridicate de tensiune. Istoric, între SUA și Iran e foc și pară între cele două nații care au rupt relațiile diplomatice în urmă cu 42 de ani…

Editorial Cornel Dinu. De la previzibilele optimi Olanda – SUA și Anglia – Senegal la bătăliile „la baionetă” Polonia – Argentina, Arabia Saudită – Mexic sau Australia – Danemarca

Țara Galilor a fost o rușine de echipă. Așa componentă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Casa fotbalului, nu? Galezii au părut plecați de-acasă de mult… Au jucat ca o selecționată sătească împotriva echipei naționale a României, așa cum o crește Edi Iordănescu.

Aproape toți fotbaliștii galezi joacă la echipe de la granița dintre Premier League și Championship, „starul” apus Gareth Bale mai face un ban peste Ocean, mai mult rezervă la Los Angeles FC din MLS. A fost schimbat la pauză în meciul cu americanii, după ce a atins mingea de șapte ori în prima repriză, degeaba. Premier League s-a impus fără probleme, golurile au venit din Machester, Phil Foden (United) și Marcus Rashford (City, două).

Și așa, avem primele două optimi, Olanda – SUA și Anglia – Senegal, cu echipele „anticipate” de cei mai mulți să meargă mai departe din grupele A și B.

Azi avem bătălii „la baionetă”. Toate echipele din grupele C (în ordinea clasamentului, Polonia, Argentina, Arabia Saudită, Mexic) și D (Franța, ca și calificată, Australia, Danemarca, Tunisia) au șanse, măcar teoretice, să urce în optimi. Din Polonia – Argentina, Arabia Saudită – Mexic, Tunisia – Franța și Australia – Danemarca se vor alege „fericitele”.

Eu cred că Lionel Messi este mai bine „utilat” pe teren cu coechipieri de valoare decât Robert Lewandowski. Danemarca, așa cam… prăfuită, poate juca, totuși,  un fotbal superior celui australian. Arabia Saudită nu excelează în ofensivă, dar a pierdut doar două meciuri din ultimele zece. Iar Mexic n-a jucat deloc convingător în primele două jocuri, în care nu a înscris niciun gol. Franța își va proba, probabil, jucătorii care au evoluat mai puțin, ca să-și odihnească vedetele pentru optimi.