Care este strategia lui Putin în războiul grânelor. România, cu ochii pe Canalul Bâstroe

Moscova joacă dur în „războiul grânelor”, după ce Vladimir Putin a decis retragerea țării sale din acordul privind cerealele, în contextul războiului din Ucraina. România a devenit parte implicată în acest conflict, nu doar din punct de vedere strict economic, cât mai ales după declarațiile fostului lider de la Kremlin, Dmitri Medvedev, care a amenințat țara noastră, folosind un limbaj violent. Rațional vorbind, problema acordului legat de grâne și mai ales modul în care acesta afectează România au fost analizate de cercetătorul Alexandru Georgescu, acesta dorind să readucă în atenție problema atât de discutată a Canalului Bâstroe, pe vremuri un subiect delicat în relațiile româno – ucrainene.

Cercetătorul Alexandru Georgescu: „Disputa României legată de Canalul Bâstroe trebuie înțeleasă prin efortul Ucrainei de a-și diversifica piața externă”

Alexandru Georgescu, expert în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională, cu grad de cercetător științific, este un fin observator al „dedesubturilor” care derivă din conflictul din Ucraina. Dacă, nu demult, discutam împreună despre războiul declarațiilor dintre cele două tabere și analizam impactul acestora la nivel internațional, de data aceasta „câmpul de luptă” s-a mutat în zona economică. Pornind de la interesele Moscovei și ale lui Vladimir Putin și ajungând la situația în care se găsește România pe acest „front” lărgit, am aflat ceea ce înseamnă noua viziune a autorităților decidente, în raport cu situația din zonă.

„Dacă ne referim la acordul legat de exportul grânelor, Rusia a dorit să pună presiune economică pe Ucraina, care, conform unor analize, a ajuns să depindă în proporție de 40% de sectorul agricol. Silozurile ucrainene încă mai conțin aproximativ 18 milioane de tone de cereale, care nu au putut fi exportate și, din moment ce Ucraina nu se poate baza în totalitate pe subvenții vestice, atât din rațiuni financiare, cât și politice, țara are nevoie de o sursă de câștig din comerțul internațional”, a declarat Alexandru Georgescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Cercetătorul susține că acesta este și motivul pentru care, în primul an de conflict, Rusia încă mai livra energie prin conductele ucrainene către Europa. Rușii și ucrainenii au preferat să mențină vie activitatea profitabilă, deși motivele au fost puțin diferite. După ce Ucraina a trecut, parțial, testul legat de pierderea sprijinului vestic prin trecerea timpului și plictisirea publicului vestic, Rusia trebuie să acționeze pentru a degrada capacitatea sa de a continua lupta, aceasta însemnând și atacuri asupra infrastructurilor critice civile precum infrastructura de apă, rețeaua electrică, cea logistică etc.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

Evident, în această notă putem analiza și atacurile asupra porturilor dunărene ale Ucrainei. „Rusia a fost surprinsă de creșterea capacității țărilor precum Polonia și România de a facilita exporturile ucrainene. România a trecut, într-un an, de la livrarea a 300 de mii de tone de cereale, în martie 2022, la 2,5 milioane de tone în martie 2023. Iar eforturile pentru a repara și de a eficientiza  legăturile cu Ucraina, atât feroviare, cât și rutiere și fluviale, continuă”, este de părere interlocutorul nostru.

Alexandru Georgescu susține că, „inclusiv disputa legată de Canalul Bâstroe trebuie înțeleasă în ideea eforturilor Ucrainei de a-și diversifica opțiunile de accesare a piețelor externe prin transbordare prin țările din vest, pentru a depinde mai puțin de căi maritime directe.”

Moscova, limitată precum Chișinăul în relațiile economice cu vestul

Intervievatul nostru este de părere că infrastructura preexistentă s-a degradat, deoarece Ucraina, la fel ca majoritatea lumii post-sovietice, avea o relație comercială simbiotică și cu Rusia, iar relațiile economice cu vestul sporeau într-un ritm și un mod limitate de infrastructura sa.

„Să ne amintim ce eforturi depune România pentru conectarea Republicii Moldova la rețeaua electrică și la cea de gaze a Europei, sau de multiplicarea rutelor de transport terestru”, a punctat Alexandru Georgescu.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Cercetătorul consideră că „acestea din urmă nu ar fi apărut de la sine, fără voința politică și în lipsa efortului conștient al părților, pentru că Rusia a cultivat dependențe puternice cu fostele regiuni sovietice ca parte a eforturilor sale post-Război Rece, de amplificare a influenței asupra vecinătății sale apropiate, mergând până la crearea Uniunii Economice Eurasiatice”.

De asemenea, nici Rusia nu mai este atât de dependentă de acordul de cereale din Marea Neagră, pentru a spera la reducerea restricțiilor asupra propriilor mărfuri. „Maturizarea proiectului Coridorului de Transport Internațional Nord-Sud dintre India, Iran și Rusia, cu parteneri în Comunitatea Statelor Independente dar și în alte zone, legat inclusiv de Acordul Ashgabat pentru facilitarea comerțului dintre Golful Persic și Asia Centrală, îi oferă Rusiei canale alternative de export de grâne sau de alte mărfuri, precum și de importuri, prin țări care nu i-au aplicat sancțiuni”, consideră specialistul.

Potrivit afirmațiilor lui Alexandru Georgescu, asociațiile transportatorilor din India au estimat că acest coridor este cu 40% mai scurt și cu 30% mai ieftin decât ruta prin Canalul Suez și zona Mediterană pentru a accesa partea europeană a Rusiei. De asemenea, și Iranul era dornic să își formeze parteneriate logistice și să creeze infrastructură pentru a diminua efectul sancțiunilor și a spori comerțul bilateral:

„Un exemplu în acest sens este ruta multimodală dintre Mumbai în India, porturile Bandar Abbas și Chabahar ale Iranului, cel din urmă chiar preluat de firme indiene, care se conectează la diferite căi ferate către Azerbaijan, Turkmenistan, Kazahstan, noi facilități portuare la Marea Caspică, și ajungând în cele din urmă în sistemul rusesc de transport, permițând conexiuni până la Astrahan”.

Hegemonia rusească din Marea Neagră, un risc pentru NATO

Cercetătorul a acordat atenție și noii strategii adoptate de ucraineni, mai exact la amenințarea unor obiective strategice aflate în spațiul vital al Rusiei: „Ucrainenii au trecut la atacuri pe teritoriul rusesc și am observat inclusiv sabotajul din interiorul Rusiei, care vizează infrastructura cu rol militar, dar care ar putea-o afecta și pe cea cu rol economic. În același timp, Ucraina continuă să-și sporească legăturile cu țările din estul Europei, pentru a îmbunătăți capacitatea de tranzit a mărfurilor, deși aceasta s-a lovit de problemele politice legate de competiția neloială față de fermierii locali”.

În privința unei eventuale implicări a țării noastre în această fază a conflictului, care a atins profund zona economică, Alexandru Georgescu a opinat: „Nu cred că România mai are foarte mult loc să îmbunătățească tranzitul mărfurilor ucrainene în limita infrastructurii existente. Acest fenomen s-ar putea petrece doar dacă ar apărea investiții majore, care nu se pot face peste noapte, iar inclusiv reparațiile la căile ferate cu ecartament rusesc ale României și facilitățile de preluare a mărfurilor, care au fost criticate în trecut de ucraineni ca fiind prea lente”.

Totuși, interlocutorul FANATIK a observat că „este clar că a crescut capacitatea României în privința comerțului cu cereale și că mai există loc de îmbunătățire, dar cu riscuri de mediu sau de accidente industriale sporite”.

În schimb, „Rusia a anunțat că își asumă dreptul de a verifica navele care trec inclusiv prin apele internaționale sau prin zonele economice exclusive ale țărilor de la Marea Neagră. De altfel, prezența navelor de război rusești la granițele maritime ale zonei economice bulgare au devenit o banalitate. Într-o asemenea situație, este evident că ne punem problema eventualelor riscuri…”

„Acesta este, într-adevăr, un potențial pericol și nu știu cât apetit are NATO pentru genul de răspuns necesar pentru menținerea libertății de navigație, care oricum a fost afectată de mine navale și de alte probleme. Vorbim despre escorte pentru navele comerciale din Marea Neagră, care ar trebui să fie oferite de către țările vecine, în special de către Turcia”, este punctul de vedere al partenerului nostru de dialog.

Putin, enervat de promisiunile neonorate

De asemenea, expertul în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională consideră că ne putem îndoi de voința Kremlinului de a implementa aceste măsuri dure, ținând cont de navele care au refuzat deja să se supună controlului, iar rușii nu au reacționat violent: „Poate fi doar o problemă de timp până la crearea unui incident internațional. Oricum, au existat efecte, care probabil că erau intenționate de către ruși”.

Alexandru Georgescu a adăugat că asiguratorii vapoarelor pentru comerțul maritim au crescut primele de risc pentru rutele din Marea Neagră, iar navele care sunt dedicate comerțului ucrainean au văzut cele mai mari creșteri, sau chiar refuzuri la asigurare, ceea ce, cu siguranță, va schimba calculul economic al operatorilor de transporturi.

Practic, Rusia are mai multe motive să restricționeze exportul de grâne ucrainean: „În primul rând, poate indica faptul că nu a primit ce i s-a promis, adică reducerea sancțiunilor și mai ales reintegrarea instituțiilor financiare principale în rețeaua internațională de transferuri bancare SWIFT”.

„Oricum, și aceasta era privită drept un prim pas către eliminarea celorlalte sancțiuni economice, pentru că, dacă argumentăm că Ucraina este importantă pentru securitatea alimentară a lumii, atunci și Rusia trebuie să fie considerată la fel, mai ales pentru că este o sursă importantă și de îngrășăminte artificiale, necesare pentru recoltele bogate ale altor țări”, a continuat intervievatul nostru.

Acesta a evidențiat faptul că „reintegrarea în SWIFT este importantă pentru că Rusia a nimerit din lac în puț. Efortul său, începând cu sancțiunile din 2014, după anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, de a-și reduce expunerea la dolar și chiar și la euro în comerțul internațional, în portofoliul băncii centrale și în datoria națională a funcționat poate prea bine. Yuanul chinez reprezintă astăzi chiar și 40% din valoarea foarte mare a comerțului bilateral cu China, un important client pentru energie rusească și unicul client pentru multe dintre produsele siberiene”.

Rusia, dependentă de politica monetară a Chinei

Înainte de debutul conflictului militar, Rusia „poza” într-o super – putere nu doar militară, cât și economică. Pe măsură ce timpul s-a scurs în defavoarea Armatei Roșii, au început să iasă la iveală „hibele” propagandei și mai ales dependențele Moscovei de un stat vecin și prieten doar prin prisma interesului de moment: China.

„Din moment ce moneda chineză nu este liber convertibilă, supra-dependența de yuan în tranzacții transformă Rusia într-o țară dependentă de politica monetară a Chinei, care este una de devalorizare a monedei naționale și care înrăutățește, indirect, situația macroeconomică rusească. Varianta cea mai simplă este că, pentru Rusia, idealul ar fi o diversificare a monedelor la care este expusă”, a detaliat Alexandru Georgescu, iar continuarea nu s-a lăsat așteptată:

„Acolo unde țările terțe au avut de ales, se observă că principalul câștigător al unui efort de dedolarizare a comerțului și al finanțelor nu sunt yuanul sau rubla (deși au câștigat, într-adevăr, în baza acordurilor bilaterale), ci moneda euro”.

Interlocutorul nostru consideră că rezolvarea problemei securității alimentare este primordială. Rusia a acuzat că grânele ucrainene se îndreaptă către țări vestice și bogate, nu către Africa sau Orientul Mijlociu, și că reprezintă tot un fel de imperialism păgubos. De fapt, Putin a reiterat aceste puncte la Summitul Rusia-Africa, eveniment care a avut loc recent la Sankt Petersburg.

Mai mult, cercetătorul a remarcat faptul că problema securității alimentare rămâne una curentă, dar este prost înțeleasă de opinia publică: „Încă nu ne găsim în faza problemelor de aprovizionare, ci a problemelor legate de prețuri și cauzate de restricționarea aprovizionării. Astfel, rezultatul nu este foametea, ci stresul financiar pentru acele populații care trebuie să cheltuiască tot mai mult pentru hrană. Acest proces duce inclusiv la instabilitate politică și socială (cum se vede în multe țări), dar și la inflație și alte dezechilibre macroeconomice”.

Fermierii români și polonezi, loviți prin ricoșeu

„Este clar că ucrainenii au încercat să vândă cât mai aproape de casă și cu cât mai puține probleme de tipul riscurilor comerțului internațional, cum ar fi riscul de neplată. Acest fapt a cauzat probleme pentru fermierii români și polonezi, însă Varșovia a luat, de curând, o serie de măsuri. Însă, orice tonă de grâu cumpărată de europeni, de chinezi și de turci din Ucraina nu mai trebuie achiziționată de la americani, din Asia Centrală, din India sau din Australia”, a observat Alexandru Georgescu.

În opinia acestuia,  „sistemul global, contează perspectiva aprovizionării de ansamblu, atât timp cât nu beneficiezi de bariere excesive, din pricina infrastructurii sau a politicilor naționale. Crizele din domeniul energiei au atras creșteri mari de prețuri, nu pentru că s-ar fi stins lumina, ci pentru că infrastructura nu era neapărat prezentă pentru a aduce pe piețele relevante energie de la producătorii cu exces care să înlocuiască Rusia, iar înaintea ei, Libia sau Irakul”.

Cercetătorul este de părere că, „în momentul în care președintele SUA Joe Biden a pledat în Arabia Saudită pentru creșterea producției de petrol în cadrul OPEC+ (și a fost refuzat cu dispreț!), scopul lui nu era să cumpere petrol pentru americani, care produc suficient în spațiul intern, ci pentru a scădea prețurile globale și americane”.

Pronosticuri sumbre pentru „buzunarele” planetei

„În ce mă privește, pronostichez o potențială criză alimentară venind din două direcții. Prima este presiunea și mai mare pusă pe grâu și pe porumb, prin nevoia de substituire. Al doilea cel mai mare producător de orez din lume (și primul exportator), India, tocmai a hotărât să interzică exporturile de orez alb (non-basmati), pentru a reduce impactul creșterii prețurilor globale asupra propriei populații”, sună verdictul partenerului nostru de discuție.

Alexandru Georgescu crede că, de fapt, vorbim despre o mișcare populistă din partea premierului indian Narendra Modi, în așteptarea alegerilor. Totuși, India nu poate fi înlocuită chiar de oricine, pentru că producția de orez nu este atât de flexibilă, în situația în care țara reprezenta 40% din exportul global, așa că am putea asista la o tranziție alimentară către cereale care ar pune și mai multă presiune asupra prețului acestora.

În mod evident, chiar dacă UE pare dispusă să pună umărul în privința rezolvării crizei grânelor ucrainene, a doua direcție pentru o criză alimentară vine din sectorul energiei. Dacă asistăm la alt șoc al prețurillor în domeniul energiei, ar putea fi afectată industria globală de îngrășăminte chimice, care depinde de prețuri cât mai bune la gaz natural.

„Industria din Europa a fost devastată, iar revenirea nu este imediată, în momentul scăderii prețurilor. Din moment ce o mare parte din hrana lumii este produsă local, cu mici excepții precum Singapore (iar cei mai mari producători din lume, precum China și India, se numără și printre cei mai importanți importatori!) reiese că o problemă apărută în aprovizionarea cu îngrășămintele chimice necesare fertilității solului pentru recolte mari poate fi dezastruoasă”, este motivația discursului specialistului contactat de FANATIK.

„Am avut parte de un experiment natural în Sri Lanka, unde agricultura a intrat în colaps după pierderea accesului la îngrășăminte chimice din import, din motive politice și legate de rezerve valutare scăzute. Practic, Rusia se folosește de o interpretare tendențioasă a securității alimentare în lume pentru a obține o victorie de imagine asupra Ucrainei”, și-a încheiat pledoaria Alexandru Georgescu.