China vrea să șteargă definitiv imaginea ”secolului umilinței”. Xi Jinping, inflexibil în fața liderilor UE

În ultimele luni, cinci lideri europeni s-au deplasat în China, la Beijing, încercând să îl convingă pe președintele Xi Jinping să vadă lumea în felul lor. Dar, cu excepția unor contracte de care au beneficiat firmele din propriile țări, fiecare s-a întors în Europa cu mâna goală.

Președintele francez Emmanuel Macron și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au fost ultimii care au făcut această deplasare, săptămâna trecută. Scopul lor a fost de a-l convinge pe liderul de la Beijing să ajute la medierea unui sfârșit al războiului început de Vladimir Putin în Ucraina sau, după cum a spus Macron, să ”aducă Rusia pe calea rațiunii”. Președintele chinez a ezitat.

Eșecul Europei de a crea o distanță între China și Rusia

Dând vina pe NATO pentru ”criză”, Xi s-a arătat supărat și iritat când liderii europeni au adus în discuție războiul din Ucraina, spunând că va discuta cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski doar atunci când ”condițiile și momentul vor fi potrivite”. Și, având în vedere că Moscova a reiterat recent că nu există încă condiții pentru o pace, ar putea dura ceva timp până la presupusa discuție evocată de liderul de la Beijing.

Eșecul Europei de a crea o distanță între China și Rusia nu este totuși surprinzător. Pentru Xi, viitorul este cât se poate de clar: SUA este în declin. Iar într-un sfert de secol, China își va ocupa locul care i se cuvine ca fiind cea mai puternică națiune de pe pământ.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Beijingul poate accelera acest viitor prin alinierea cu Rusia și asigurarea resurselor sale – de la combustibili fosili la prețuri ieftine până la materialele critice prețioase pe care Moscova le controlează. Și poate, de asemenea, să accelereze declinul SUA prin divizarea aliaților săi europeni.  Sub conducerea lui Xi, China a făcut din alinierea cu Rusia un pilon cheie al politicii sale de ani de zile.

De la preluarea puterii, în urmă cu mai bine de zece ani, Xi Jinping și președintele rus Vladimir Putin s-au întâlnit de 44 de ori și au discutat ore în șir despre preocupările lor comune. Armatele lor s-au antrenat împreună de nenumărate ori, simulând chiar și bombardamente nucleare. Chiar luna trecută, Xi l-a asigurat pe Putin: “În acest moment, există schimbări pe care nu le-am văzut în 100 de ani. Și noi conducem aceste schimbări împreună”.

Xi, preocupat de ”autonomia strategică” a Europei

În mod similar, nu este surprinzător faptul că Beijingul a îmbrățișat ideea de ”autonomie strategică” a Europei și a lansat o ofensivă de farmec – inclusiv invitând cinci dintre liderii de top ai continentului la discuții extinse cu Xi începând din noiembrie anul trecut. Scopul este de a oferi scara Europei, în timp ce SUA trebuie împinsă în jos.

Astfel, în timp ce Xi acuză SUA pentru ”îndiguirea, reținerea, încercuirea și suprimarea totală a Chinei”, noul său ambasador la Bruxelles numește China și Uniunea Europeană „două forțe majore care susțin pacea mondială, două mari piețe care promovează dezvoltarea comună și două mari civilizații care promovează progresul uman”.

Digisport.ro

FOTO Cum a apărut Gigi Becali la palatul din Aleea Alexandru, după ce FCSB a devenit campioana României

Iar această abordare pare să funcționeze – cel puțin când vine vorba de Macron. La întoarcerea după cele șase ore de discuții cu Xi, președintele Franței a menționat virtuțile multipolarității, Europa devenind ”a treia superputere”, și nevoia sa de a evita să fie ”la remorca” sau ”vasalii” Americii.

În ceea ce privește Taiwanul, a declarat Macron, ”marele risc” cu care se confruntă Europa este că ”se lasă prinsă în crize care nu sunt ale noastre, ceea ce o împiedică să își construiască autonomia strategică”. Muzică plăcută, cu siguranță, pentru urechile lui Xi.

Escaladare periculoasă Washington-Beijing

Dar, este de părere Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO și președintele Chicago Council on Global Affairs, Macron și alți lideri europeni care împărtășesc aceste opinii au dreptate, notează Politico. Relația sino-americană amenință să scape de sub control, iar Europa – sau restul lumii, de altfel – nu vrea să fie prinsă la mijloc. Xi este hotărât să pună capăt secolului de umilință al Chinei, făcând-o să apară ca cea mai mare putere a planetei, evident având temeri că SUA este la fel de hotărâtă să facă tot ce poate pentru a se asigura că va eșua.

Între timp, la Washington, un oraș atât de polarizat încât forțele politice opuse rareori își vorbesc între ele, atacul la adresa Chinei a devenit o ocupație bipartizană, singura întrebare fiind cine poate lovi mai bine Partidul Comunist Chinez. Înalți oficiali de la Casa Albă, inclusiv președintele american Joe Biden, sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că acest consens bipartizan subminează o politică sănătoasă și, în schimb, alimentează o escaladare periculoasă a relațiilor cu China.

Pe care ambele țări o vor găsi din ce în ce mai greu de oprit – scandalul balonului spion chinez din februarie arată cât de repede pot scăpa lucrurile de sub control. Și aici Europa poate ajuta. Biden înțelege că cheia succesului SUA în competiția cu China constă într-un parteneriat și o alianță strânsă cu prietenii săi europeni și asiatici.

Când vine vorba de tehnologii critice – cum ar fi informatica cuantică, robotica avansată, biologia sintetică și inteligența artificială generativă – precum și de dependența de materiale critice și de lanțurile de aprovizionare sensibile, SUA și Europa trebuie să lucreze împreună pentru a concura eficient cu China.

”Reducerea riscurilor”

Mulți din Europa înțeleg acest lucru. Înainte de a pleca în China, Ursula von der Leyen a ținut un discurs despre relațiile UE-China care ar fi putut fi ținut de Biden însuși. ”Obiectivul clar” al lui Xi, a spus ea, ”este o schimbare sistemică a ordinii internaționale cu China în centrul ei” și a cerut reducerea la minimum a comerțului și a investițiilor în tehnologii critice și în alte domenii.

Deși mulți pun în contrast această idee europeană de ”reducere a riscurilor” în materie de comerț și investiții cu presupusa idee americană de ”decuplare” a Chinei de economia globală, este important de remarcat că puțini oficiali americani cred că o astfel de decuplare este posibilă sau chiar dezirabilă.

În conversații recente cu înalți oficiali de la Casa Albă, aceștia au folosit, de asemenea, termenul „reducerea riscurilor” pentru a descrie obiectivul SUA față de China. Astfel, obiectivul Europei ar trebui să fie acela de a confirma angajamentul Washingtonului de a reduce riscurile, nu de a decupla economia chineză de economia vechiului continent.

Politica europeană corectă nu este de a trasa o linie mediană, ci de a alinia SUA și Europa pe o cale comună, împiedicând Beijingul să revizuiască ordinea globală care a servit atât de bine partenerilor transatlantici în ultimii 75 de ani.

Occidentul, pe capul lui Macron

Revenind la Macron, este cunoscut că liderul de la Elysee și-a atras critici și anterior de vizita în China, după ce a stat la masă cu Vladimir Putin, în timp ce armata rusă comitea masacre în Ucraina. Iar, într-un articol de analiză, New York Times scria că Emmanuel Macron ”subminează” eforturile SUA de a limita influența regimului autoritar al președintelui chinez Xi Jinping.

Wall Street Journal, într-un editorial, a calificat drept “un eșec” poziția președintelui francez față de Taiwan, acuzându-l că “subminează sprijinul SUA pentru Europa” și “slăbește descurajarea împotriva agresiunii chineze”. “Emmanuel Macron vrea ca SUA să vină în ajutorul Europei împotriva agresiunii rusești, dar aparent promite neutralitate împotriva agresiunii chineze în Pacific”, a continuat ziarul.

Pe canalul Fox News, foarte conservator și pro-Trump, un prezentator s-a arătat indignat de lipsa de recunoaștere a șefului statului față de aliatul său. ”Noi sărim în ajutorul Franței și al Europei, la cea mai mică problemă, de un secol, și așa ne mulțumesc ei?”, a deplâns el.

De partea sa, Donald Trump nu s-a ferit să spună că președintele Republicii ”l-a pupat în fund” pe Xi. Casa Albă a declarat doar că ”se concentrează asupra colaborării și coordonării extraordinare pe care o avem cu Franța”, potrivit purtătorului de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby.

Rusia, vioara a doua după China

În ultimii ani, Beijingul s-a apropiat de Moscova pentru a contracara puterea americană. Rusia și China cooperează îndeaproape și adesea se opun împreună Occidentului. Cu toate acestea, aceste două puteri nu formează un bloc unit împotriva SUA și UE.

Ca alternativă la o Europă acum ostilă, China este mult mai mult decât un sprijin de circumstanță pentru Rusia. Este un aliat real în forurile internaționale și pe piețele mondiale pentru a contracara influența occidentală, în general, și cea americană, în special.

Dar relația sino-rusă este, de asemenea, plină de neîncredere reciprocă, de rivalități deschise și chiar de concurență acerbă. Între Moscova și Beijing, sursele de neîncredere sunt reale. Rusia se teme de mult timp de ponderea economică, demografică și militară a Chinei, în special în Orientul Îndepărtat, depopulat și subdezvoltat. În ceea ce privește populația și PIB-ul, raportul este structural de 1 la 10 în favoarea Chinei.

Până la urmă, China are ambiții mondiale ce depășesc Rusia, la rivalitate cu SUA. Fundamental, interesul Beijingului va fi creșterea forței economice a țării, contracararea influenței americane în lume și argumente forte de negociere cu Occidentul. Și Occidentul și Putin știu că orice negociere cu președintele Xi va trece numai prin interesele chineze. Iar liderul chinez este hotărât să șteargă pentru totdeauna imaginea ”secolului umilinței” – perioada istorică în care occidentalii, Japonia și Rusia au intervenit în țara sa.