De ce noile legi anti-drog nu-și vor atinge obiectivele. „Un cadru legislativ prost va deveni de-a dreptul abisal”

Ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a inițiat, cu susținerea parlamentarilor PNL, proiectul de lege intitulat „2 Mai”, în memoria victimelor accidentului provocat pe litoral de un șofer drogat. Proiectul are ca scop eliminarea posibilității ca traficanții de droguri să scape cu pedepse cu suspendare. Numai că proiectul anunțat cu tam-tam suferă de aceeași problemă fundamentală pe care au și alte legi din domeniu: nediferențierea dintre traficanți și victimele lor, consumatorii. Tratarea lor în aceeași manieră servește poliției și procurorilor care-și justifică activitatea trimițând la închisoare consumatori care, în realitate, ar avea nevoie de sprijin.

Legi care nu deosebesc consumatorii de traficanți

În acest domeniu există două legi esențiale. Prima este Legea 143/2000  prin combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri care, la articolul 2, stipulează următoarele: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

În cazul în care drogurile sunt din categoria celor de mare risc, pedeapsa este între 10 și 20 de ani. Proiectul Legii 2 Mai prevede că pentru aceste fapte nu se mai pot da pedepse cu suspendare, ci numai cu executare.

Consumul în sine nu este incriminat direct, ci indirect anume prin incriminarea deținerii. Cum nu poți să de droghezi fără să ai droguri, automat consumatorii, ocazionali sau cu dependențe severe, sunt și ei considerați infractori. Totuși pentru ei pedepsele sunt mai puțin aspre, fiind încadrați la „deținere pentru consum propriu”, pedepsită cu închisoare între 2 și 5 ani, potrivit articolului 4.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Din coroborarea celor două articole rezultă că un consumator prins de către poliție trebuie să treacă prin procedurile judiciare specifice cazurilor penale, iar statul alocă bani și resurse umane pentru aceste proceduri fie pentru consum ocazional, fie pentru persoane care mai degrabă ar avea nevoie de servicii sociale.

A doua lege este Legea 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Actul normativ a fost introdus după apariția noilor substanțe psihoactive (NSP), cunoscute inițial sub numele „etnobotanice” sau „legale”. Acestea nu se găseau pe lista de substanțe interzise din Legea 143 și apăreau într-un ritm amețitor față de actualizările listei. Pe baza Legii 194/2011 era oferit temeiul legal pentru urmărirea penală a traficanților de „etnobotanice”, chiar și în cazurile în care era vorba de substanțe care nu fuseseră încă incluse pe lista celor interzise.

Însă ambele legi au un defect fundamental, anume că distincția dintre consumator și traficant se face vag astfel că autoritățile, polițiști sau procurori, să poată prezenta publicului date triumfale legate de prinderea traficanților, când, de fapt, de foarte multe ori este vorba doar de consumatori. Acest lucru este posibil pentru că nu este stabilit un prag al cantității de droguri deținute de o persoană care să o definească fie ca traficant, fie drept consumator.

Necesitatea unui prag minim pentru traficul de droguri

Romanian Harm Reduction Network (RHRN) este o asociere a unor ONG-uri care are scopul de a oferi servicii de reducere a riscurilor pentru consumatorii de droguri, cum ar fi furnizarea de seringi pentru dependenții de droguri injectabile astfel încât aceștia să nu folosească seringile la comun și să reducă riscul de transmitere a unor boli precum HIV/ SIDA sau hepatita. Directorul executiv al RHRN, Dragoș Roșca, susține că statul alocă resurse disproporționat de mari pentru urmărirea penală a consumatorilor, în loc să le direcționeze către prevenție și către tratarea adicțiilor.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

„Pentru un joint ai un echipaj de poliție care-l prinde pe maleficul consumator, după care e dus la arest (…) Ai un dosar care un lucrat de un procuror care e plătit. Contra procurorului trebuie să angajezi un avocat care e și ăla plătit. După care dosarul ajunge la judecătorie, unde sunt alți oameni plătiți ca să se ocupe de un joint, caz în care omul poate ajunge chiar la pușcărie. Alte cheltuieli: pază, lumină, asistență sanitară ș.a.m.d.”, a exemplificat Roșca, într-o declarație pentru FANATIK.

Inexistența unui prag al cantității de drog a permis o practică sesizată de mai mulți ani prin care procurorul de caz poate să încadreze arbitrar fapte la consum sau la trafic de droguri, după cum se arăta într-un raport comun al RHRN și APADOR-CH încă din 2012.

„Inventaseră o chestie nelegală, dar care funcționa foarte bine: celor pe care-i prindeau cu o cantitate foarte mică le spuneau că intră la microtrafic, adică nu e consum, substanța ar fi de consum, pedeapsa ar fi de trafic. Apoi le spuneau: „dacă ne mai aduci un prieten, se reduce la jumătate pedeapsa”, adică ajungi tot la consum, dar mai ai încă un client. Prietenul ăluia care a fost reținut nu e cel care merge cu TIR-ul de droguri, e tot unul care are o țigară sau câteva pastile”, a explicat Dragoș Roșca.

Acest truc explică și discursul virulent pe care l-a avut ministrul de Interne Cătălin Predoiu, marți, când a fost chemat la Parlament să prezinte situația combaterii traficului de droguri. Ținta lui Predoiu a fost USR-ul, partid căruia i-a reproșat un proiect de lege inițiat în urmă cu trei ani, privind consumul de canabis. „În 2019, fosta colegă Presadă, susţinută de fostul dumneavoastră lider de partid, susținut, vârf de lance, de fostul premier Cioloş, făceaţi campanie la festivalul Saga pentru consumul de droguri, promovând proiectul de lege 3 grame. Ăsta e partidul dvs, trei litere, trei grame. Proiectul în care se spunea că ar trebui să fie legalizat consumul şi deţinerea de droguri, dacă sunt 3 grame”, a spus Predoiu.

Însă Predoiu nu a menționat că un prag oarecare, indiferent dacă este pentru deținere legală sau pentru consum, ar permite diferențierea traficantului de consumator și prevenirea abuzurilor poliției sau procurorilor. „Ce am văzut la domnul respectiv că în capul lui ar fi vrut să arate cât de răi sunt ăia de la USR amintind că acum câțiva ani au cerut introducerea unei cantități care să deosebească între consum și trafic. Acum nu există nimic, iar dacă eu sunt prins cu ceva, este cum vrea domnul ăla care face dosarul”, a comentat Dragoș Roșca.

Consumatorii trimiși la închisoare cu bună știință

Un asemenea prag, indiferent dacă ar dezincrimina consumul sau nu, ar arăta totodată în ce măsură războiul contra drogurilor este un război contra consumatorilor și mai puțin contra traficanților. Acest lucru reiese chiar din rapoartele anuale ale Agenției Naționale Antidrog (ANA), care altminteri funcționează în subordinea MAI. În raportul din 2022, cu datele aferente anului 2021  este menționată „creșterea semnificativă a numărului total de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar pentru infracțiunile de deținere de droguri pentru consum propriu (44,9%) și o ușoară creștere a aceluiași indicator, pentru infracțiunile de trafic de droguri (3,76%).”

Astfel, dacă în 2019 au fost trimiși la închisoare 49 de oameni pentru consum, în 2020 s-a ajuns la 71, probabil ghinioniști care nu avut pe cine să toarne sau nu au vrut să o facă. Din numărul total de condamnări, cu sau fără executare, pentru infracțiuni legate de droguri, 36,5% au fost pentru deținere în vederea consumului, în creștere de la 22,3%.

Asta în afară de cei care au fost încadrați la trafic de droguri cu toate că au fost prinși cu cantități infime și al căror număr este imposibil de estimat. Aici trebuie spus că, dacă Legea 143/2000 distinge, chiar și foarte  vag, între traficanți și consumatori, forma modificată a Legii 194/2011 nu face această diferențiere. Astfel, dacă prima dintre aceste legi îți oferă o portiță către o pedeapsă mai ușoară, poate chiar cu suspendate, un procuror mai zelor te poate trimite la închisoare invocând prevederile celei de-a doua, unde conceptul de „deținere pentru consum propriu” nu apare: „Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”. Legea 2 Mai mărește și acest pedepse până la 10 ani, cu toate că cei vizați sunt, de-a valma, traficanți și consumatori.

Eforturi mari pentru capturi minore

Tot rapoartele ANA oferă și un alt indiciu indirect al faptului că oamenii legii se axează pe consumatori este legat de raportul dintre capturile „semnificative” și cele minore. În ce privește canabisul, pentru 2021 au existat 76 de capturi socotite „semnificative”, de peste 1 kg, care au însumat 415,3 kg. Între 5 grame și 1 kg au fost 839 de capturi, cu o greutate totală de 79,4 kg. Capturile de sub 5 grame au fost 2.616, dintre care 1.519 au fost mai puțin de un gram. Practic, câteva mii de oameni au fost prinși de poliție și au trebuit să treacă prin calvarul procedurilor judiciare pentru o cantitate totală de 3,2 kilograme.

Disproporția este și mai evidentă la cocaină și heroină, droguri de mare risc. În 2021, au existat patru capturi semnificative de heroină, de peste 1.000 de grame, care au totalizat 1.436 kilograme. Restul de 259 de capturi făcute au dus la confiscarea unui singur kilogram de heroină! Pentru cocaină, patru capturi semnificative au dus la confiscarea a 865 de kilograme, iar restul de 537 de capturi au reprezentat cu puțin peste 9 kg. 435 de capturi au fost sub 5 grame.

O altă modalitate prin care Ministerul de Interne și DIICOT vor să dea impresia că sunt eficienți în lupta contra traficului de droguri este utilizarea testelor antidrog de către poliția rutieră în pofida erorilor frecvente ale acestora, prin rezultate fals-pozitive, precum și prin faptul că aparatele nu pot discerne dacă șoferii sunt sub influența drogurilor sau dacă este vorba de un consum mai vechi, fiind necesare teste de sânge suplimentare. Cu toate astea, Poliția Română face raportări imediate doar pe baza testelor de salivă folosite de polițiștii rutieri, fără să mai spună în câte cazuri analizele ulterioare infirmă aceste raportări.

„În salivă pot fi detectat substanțe consumate acum o săptămână. E ca și cum ai folosi un alcooltest care să poată detecta că acum o săptămână ai băut o bere. Omului îi ia carnetul, îi face dosar și apoi îl duc la spital să detecteze dacă ești sub influență (…) Lucrurile ar trebui să fie fără milă pentru cei care se urcă la volan băuți sau drogați, dar ar trebui să fie corect, adică abia după ce îi iei sânge și ai văzut că este sub influență, îi iei permisul și îi faci dosar penal, nu înainte”, apreciază șeful RHRN.

„Ei încearcă să transforme un cadru legislativ prost într-unul și mai prost, de-a dreptul abisal (…) Anul viitor sunt alegeri și în momentul în care faci legi care să corespundă cu prejudecățile sau lipsa de informare a populației, electoratul o să spună „Mamă, uită-te la ăștia cum au bătut în ciocoi!”, a comentat Dragoș Roșca.

Un mecanism de consultare a societății civile

Acesta a amintit că au fost cazuri în care legislația a fost modificată, după ce inițiatorii au făcut consultări doar cu Agenția Națională Antidrog a MAI și DIICOT, adică instituții care favorizează doar soluțiile coercitive și care nu tratează problema drogurilor ca una de sănătate publică, care presupune ajutorarea consumatorilor să-și depășească adicțiile sau aplicarea unor politici de prevenție, variante preferate de ONG-urile care activează în domeniu.

Dragoș Roșca susține că, până acum, a existat un singur for care a adus la aceeași masă instituțiile statului și societatea civilă pentru găsirea unor soluții comune, for care ar putea fi folosit și pentru elaborarea unei legislații care să nu se bazeze exclusiv pe supraaglomerarea pușcăriilor prin trimiterea consumatorilor după gratii. Este vorba de Comitetul Național de Coordonare a Programelor HIV/SIDA și de Control al Tuberculozei. „Aici sunt oameni care au experiență inclusiv în ce privește combaterea consumului de droguri. Într-un asemenea for, ar putea fi făcut un alt proiect de lege”, crede Roșca.

Comitetul a fost înființat ca urmare a derulării în România a unor programe finanțate de către Fondul Global de Luptă împotriva Tuberculozei, Malariei și HIV, instituție care alocă în fiecare an cel puțin 5 miliarde de dolari pentru combaterea celor trei boli în întreaga lume, banii provenind fie de la guvernele statelor bogate, fie de la filantropi din mediul privat. Fondul finanțează programe care sunt decise la nivel național în comitete în care sunt reprezentate atât instituțiile de stat, cât și societatea civilă.

„Comitetele asta sunt făcute cu jumătate din societatea civilă, jumătate instituții de stat: ministerele Muncii și Sănătății, ANA, Asociația Română Anti-SIDA, asociațiile de pacienți, producători de medicamente, cei care oferă servicii pentru consumatorii de droguri, bolnavii de tuberculoză ș.a.m.d. Ei sunt puși la un loc, li se spune de către Fond „faceți un plan, țineți-vă de el și noi vă dăm banii”. Mecanismul ăsta funcționează de vreo 20 de ani, cu bine, cu rău”, a precizat Dragoș Roșca.

Prin Comitetul din România, Fondul a finanțat două programe de combatere a HIV și două împotriva tuberculozei. În momentul de față, Fondul nu mai activează în țara noastră, însă directorul executiv al RHRN crede că acest comitet ar putea fi utilizat în continuare pentru combaterea efectelor consumului de droguri, întrucât oricum reunește instituții și ONG-uri care au expertiză în domeniu. „Ăsta ar putea să fie un loc în care să vină și ONG-urile, nu doar Ministerul de Interne. Poate fi folosit drept cadru de discuție cu specialiști destul de diverși și care au informații direct din mediul în care se întâmplă lucruri”, a conchis Dragoș Roșca.