Dorin Șerdean, inamicul public numărul 1, rupe tăcerea pentru Fanatik! Dezvăluiri tari: „Eu am semnat, iar miliardarii lui ONE puteau să fie azi patronii lui Dinamo”. Exclusiv

Dorin Șerdean este acționarul majoritar, în acte, al lui Dinamo 1948, prin firma LOTUS, dar și inamicul public numărul 1 al unei părți importante a fanilor. FANATIK a realizat un interviu amplu cu Dorin Șerdean, în care patronul lui Dinamo a explicat, din punctul său de vedere, multe dintre nebuloasele care învăluie acest brand de mare valoare al României. De la Pablo Cortacero la contractul semnat cu puternicul grup de imobiliare „One”, de la chiștocurile pescuite de pe jos și fumate de spanioli la Săftica la discuțiile de vânzare a acțiunilor lui Mircea Rednic, de la banii dați pe pachetul majoritar de acțiuni la cum a fost dat afară abuziv din clubul alb-roșu, unde ca Președinte Executiv avea un salariu mai mic decât un contract de Liga 2! Azi, prima parte a declarațiilor tari ale lui Dorin Șerdean, marți a doua parte incendiară a interviului.

Dorin Șerdean, inamicul public numărul 1, rupe tăcerea pentru Fanatik! Dezvăluiri tari: „Eu am semnat, iar miliardarii lui ONE puteau să fie azi patronii lui Dinamo”

Domnule Șerdean, vreau să lămurim în acest interviu toate aspectele mai puțin cunoscute și despre implicarea dumneavoastră, dar și despre cum vedeți viitorul lui Dinamo. Cum ați ajuns în postura să controlați firma „Lotus” și astfel să deveniți acționarul principal al lui Dinamo?

– Povestea a început în urmă cu vreo doi ani și jumătate… Înainte de a începe pandemia eram în Spania… Cunoșteam bine pe un domn care fusese vicepreședintele Federației Spaniole de Fotbal, este vorba de Melero… Juan Jose Melero Marin…

Și dânsul, înțelegând fenomenul fotbal, mi-a zis „Am văzut că aveți un brand foarte mare în România, o echipă pe care noi o cunoaștem aici, în Spania”… pentru că toți cei care iubim Dinamo ne aducem aminte de meciurile amicale anuale pe care le desfășura Dinamo în anii ’80 chiar, în perioada comunistă, aveam turnee în fiecare an în Spania, jucam cu Real Madrid, cu…

Îmi aduc aminte de un gol de kinogramă al lui Claudiu Niculescu…

– În 2002, i-a dat un gol superb lui Iker Casillas de la 35 de metri… dar înainte de asta… noi avem o istorie comună cu Spania, Dinamo era foarte cunoscută și este foarte cunoscută și acum în Spania, în ciuda situației nefericite pe care o traversează.

Acum… cum a început… a zis Melero „Mă interesează” și m-am apucat să râd „Tu știi că eu sunt fan dinamovist?”… zice „Cum?”… Și i-am scos tricoul de suporter, tricoul lui Dinamo, l-am scos din bagaje… I-am zis „Numai puțin scuză-mă…”, m-am dus, l-am luat din bagaj, din cameră, am coborât, zic „Uite!”… și-a zis „Hai să-ți fac o poză cu el”, „Fă-mi, uite, ca să înțelegi că sunt dinamovist”…

Șerdean: „Iubesc Dinamo cu toată ființa mea! Și de-aia am suportat cu stoicism toate durerile din acești doi ani și jumătate”

Dinamovist chiar pur-sânge din moment ce umblați peste tot cu tricoul lui Dinamo…

– Păi, te duci într-o deplasare, a durat vreo săptămână, și iei tricoul la tine… de ce? Pentru că ești dinamovist, nu? Aveam tricoul din 2006, înainte să luăm ultimul titlu, cred că-l cumpărasem la meciul cu Bayer Leverkusen, în decembrie 2006, când am câștigat cu 2-1, cu golurile frumoase ale lui Claudiu Niculescu, primul deviat, al doilea din afara careului, în „Ștefan cel Mare”, primul îl dăduseră ei, 1-0 pentru Leverkusen…

Nu pot să nu observ că aveți un discurs de fan adevărat al lui Dinamo, de „câine”… adică țineți minte goluri, meciuri, statistică, istorie, care, sincer, nu-i atât de simplu. Fac doar o paranteză… Chiar iubiți Dinamo?!

– Dumneavoastră ce credeți? (râde)

Eu vă întreb… oamenii nu știu… Chiar iubiți Dinamo?

– Din toată ființa mea. (oftează) Din toată ființa mea. Și am suportat cu stoicism toate durerile din acești doi ani și jumătate, înainte am suportat tot ce s-a întâmplat când vezi că echipa ta de suflet se duce pe o pantă descendentă…

Și să revin la discuția cu Melero… I-am zis „Bine, hai să văd ce pot să fac să te pun în legătură cu conducerea lui Dinamo”… așa am ajuns să discut cu Bogdan Bălănescu, apoi cu domnul Ionuț Negoiță, cu domnul Vali Gheorghiță (n. red. – avocatul lui Ionuț Negoiță), mi-au prezentat niște documente, eu le-am transmis mai departe…

Era el… Melero… într-o discuție avansată cu un fond de investiții… din păcate ne-a lovit situația cu pandemia atunci și au cam căzut negocierile respective.

Ulterior a apărut acea pistă, nefericită o spun, cu un spaniol, chiar și Melero m-a întrebat ce părere am… „Păi eu ce părere să am?”, i-am spus, „Tu îl cunoști?”, „Nu”, zice, „Nu prea…”, „Păi eu nu-l cunosc de loc!”… Și eu eram deja în România…

Vorbim de…

– Pablo Cortacero…

De faimosul Pablo Cortacero…

– Da, de Pablo Cortacero… I-am zis lui Melero „Eu nu-l cunosc, nu l-a văzut în viața mea”. Eram deja în România, plecasem înainte de a începe starea de urgență din 16 martie acum doi ani, 2020, m-a întors cu ultimul avion, am făcut câteva sute de kilometri prin Spania cu mașina ca să iau un zbor de la Malaga să vin acasă. Și așa am început discuțiile între Pablo Cortacero și Dinamo, practic.

„Ne-am bucurat de cei 550.000 de euro dați de Cortacero, că am putut plăti licența și salva atunci pe Dinamo”

Deci domnul Melero l-a introdus în discuție pe domnul Cortacero… De ce, totuși, dacă nu-l cunoștea atât de bine l-a creditat cu aceste discuții?

– Nu neapărat că l-a creditat… Și el avea niște necunoscute… Și a zis „Bine, poate că dă banii, poate asta, poate astalaltă”…

Ceva de genul „Hai să încercăm, totuși”?

– Da, da, da… Și cum a început totul: în momentul în care Cortacero a făcut un transfer de 100.000 de euro, în iunie 2020… că, vedeți, apar tot felul de inepții că spaniolii n-au dat niciun fel de ban… Cortacero a dat niște bani, asta-i realitatea… Cu 100.000 a început în iunie, a mai dat 200.000…

Înainte să se semneze actele a dat 100.000 de euro? Adică el ce a făcut? Ca să înțeleagă toată suflarea dinamovistă, că interviul este pentru cei care iubesc Dinamo… Vreau ca lumea să priceapă și poziția dumneavoastră, pentru că o văd pe a celorlalți, domnul Zăvăleanu, PCH, care, bine-nțeles, își apără punctul de vedere, și bine fac, este punctul dumnealor de vedere, iar dumneavoastră nu vi s-a dat microfonul și trebuie să ascultăm și ce spune Dorin Șerdean, așa e corect până la urmă, să existe un echilibru. Deci acei 100.000 de euro Cortacero i-a dat…

– 300.000 de euro s-au trimis până în luna iulie 2020…

Deci nu avea niciun act semnat cu Dinamo? Ca să devină clar: până să devină oficial, în acte, patronul lui Dinamo, domnul Cortacero a băgat, repet, fără să aibă niciun act semnat, 300.000? Așa, pur și simplu?

– Da, 300.000. 100.000 prin 20 iunie și 200.000 de euro pe la mijlocul lui iulie, 15-16 iulie dacă-mi aduc bine aminte.

Și ați căpătat încredere, și Dinamo a căpătat încredere, și domnul Ionuț Negoiță a căpătat încredere…

– Da… În momentul ăla noi jucam ultimele etape… știți că din cauza pandemiei s-au amânat ultimele etape, am jucat ultimul meci cu Voluntari și s-a întrerupt campionatul mai repede cu două etape, undeva la începutul lunii august, pentru că în 18 august începea campionatul 2020-2021.

Cu bani respectivi, ne-am bucurat toți de acolo că s-a plătit licența pentru campionatul următor, deci au prins bine banii respectivi în momentul respectiv.

El (n.red. – Cortacero) a venit după aia, în 13 august, și acum o spun și dumneavoastră, și celor care ne urmăresc: în noaptea de 12 spre 13 august eu l-am cunoscut pe Pablo Cortacero în aeroportul Otopeni, eu așteptându-l acolo… El a venit cu un avocat din Spania… A fost prima dată când l-am văzut în viața mea și ne-am strâns mâna… prima dată în viața mea… ca să lămurim toate problemele și tot ce s-a scris…

Premoniția lui Șerdean: „Toate sunt în 13 la Dinamo…”

Speculațiile…

– Da, speculațiile… dintre care unele au fost de-a dreptul grotești… Și în momentul 13 august s-a semnat…

A fost cu 13…

– Toate sunt în 13 la Dinamo… Uitați-vă la insolvența din 13… insolvența, prima insolvență, pe vremea lui Negoiță, tot într-o zi de 13 a fost depusă, 13 septembrie 2015 s-a ridicat starea de insolvență, Cortacero a venit pe 13 august 2020… toate sunt pe 13…

Se aude bine, clar, 13-le ăsta, nu? O fi și de destin…

– S-a semnat atunci o primă… el a luat pachetul majoritar de părți sociale de la „Lotus”, firma care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Dinamo…

La Dinamo 1948, ca să fie clar, actualul Dinamo din Liga 2… La fel, domnul Cortacero a devenit acționarul majoritar, practic proprietarul firmei „Lotus”, care era acționarul majoritar al lui Dinamo. Adică fix cum este acum cu dumneavoastră.

– Sută la sută a devenit după vreo două săptămâni, la finele lui august s-a întors în România și a luat și pachetul care a mai rămas… vreo 8-9 la sută care rămăseseră la acel Drăghia George, din partea domnului Negoiță, s-a luat și pachetul respectiv, deci sută la sută „Lotus”-ul. A controlat totul începând din 2 sau 3 septembrie 2020.

Deci domnul Cortacero avea…

– Sută la sută din „Lotus”, care avea 72,87 la sută din Dinamo. În momentul ăla se dăduseră… el a dat 550.000 de euro… și, din păcate, au fost ultimii pe care i-a dat.

Pe lângă cei 300.000 de dinainte?

– Nu, a dat încă 250.000… Ăia 300.000 înainte de a semna, iar în august și începutul lui septembrie s-au dat încă 250.000. Total 550.000. Dar poate sunt… sunt, de fapt, singurii bani din ultimii ani care au intrat în Dinamo fără să fie împrumut.

Și bani care nu se regăsesc la masa credală pentru că el nu s-a înscris, și nici firmele care au plătit acești bani în Dinamo nu s-au înscris la masa credală anul trecut, pe tabelul creditorilor. Cam asta a fost istoria până la acel moment.

De ce ar trebui să se bucure Răzvan Zăvăleanu că Șerdean a repatriat acțiunile de la Cortacero: „Toate speculațiile sunt ieșite din joc din 9 martie 2022, momentul din care «Lotus» are un nou asociat unic și administrator în persoana mea”

Apropo… fac o paranteză… apropo de povestea cu masa credală, domnul Zăvăleanu a dat un interviu pentru Fanatik în care a spus fix același lucru: „Acești 550.000 de euro pe care îi tot reclamă domnul Șerdean, noi nu trebuie să îi dăm”. Și întrebarea a fost „De ce?”, pentru că sunt banii omului, banii cu care omul a răscumpărat acțiunile. Și e foarte importantă paranteza asta, că aveți acum momentul să clarificați asta și după aceea mergem pe firul narativ mai departe. Iar domnul Zăvăleanu, în interviul pentru Fanatik, spune în felul următor: „Îmi pare rău, eu nu am la masa credală, nu este înscris domnul Șerdean cu nicio sumă, n-am suma de 550.000 menționată. Dacă domnul Șerdean avea într-adevăr banii ăștia să-i ia, trebuia să se înscrie la masa credală”. Cum răspundeți la asta?

– Ar trebui să-i pară bine că nu-i are de dat în primul rând… ca să-i răspund pe limba lui. Mi se pare că matematic ar trebui să-i pară bine. (face o pauză de aproape 30 de secunde) Și moral ar trebui să-i pară bine. Că nu m-am înscris la masa credală…

Dar n-aveam cum să mă înscriu eu, n-aveam pârghiile legale în momentul 2021, 28 iunie, când Dinamo a intrat în insolvență. Și au avut un termen creditorii să se înscrie la masa credală, mi se pare, până la 1 septembrie. La momentul respectiv, Dorin Șerdean nu avea nicio calitate în „Lotus” ca să se înscrie la masa credală. Deci o speculație ieftină. Eu nu puteam să mă înscriu, Cortacero nu s-a înscris…

Deci puțin praf în ochii opiniei publice să fie asta?

– Nu vorbesc eu, nu comentez eu despre alții… Am zis despre o declarație a dumnealui… Nu zic despre persoana dumnealui nimic… Cum consideră dumnealui să vorbească e problema dumnealui…

Am înțeles… Bun… Deci Cortacero, e clar, nu-și va mai recupera acești bani, 550.000, e subiect închis, nu? Că nu s-a înscris la masa credală… Practic a pierdut banii, nu? Legal vă întreb, i-a pierdut, nu?!

– Legal, da. El a ieșit din joc, practic. Și toate speculațiile astea sunt ieșite din joc din 9 martie 2022, deci din urmă cu 7 luni, momentul din care „Lotus” are un nou asociat unic și administrator în persoana mea.

Practic eu am răscumpărat de la Cortacero părțile sociale cu toate implicațiile, drepturile și obligațiile legate de acțiunile pe care „Lotus” le deține la Dinamo.

Cum s-a întâmplat toată povestea asta și de ce ați făcut asta? Pentru că multă lume se-ntreabă „Dar de ce s-a băgat, domne, Șerdean?”…

– Foarte simplu. Ca să repatriez acțiunile, ca să putem să găsim un investitor. Asta este o logică foarte simplă. Pentru că în momentul în care vezi că omul ăsta n-a venit cu niciun ban din septembrie 2020… și noi sufeream… și mi se impută mie o serie de lucruri… păi eu trebuiam să fiu cel puțin fratele lui Masoch (n.red. – Leopold Ritter von Sacher-Masoch, scriitor și jurnalist austriac care, prin romanele sale, l-a făcut pe psihiatrul austriac Richard Freiherr von Krafft-Ebing să creeze termenul de „masochism”), adică să fiu așa de masochist ca să semnez un contract să devin președinte executiv la o societate în care bugetul era o aventură, pentru că nu te puteai baza pe nimic…

Păcălit de senor Cortacero cu un salariu „astronomic”… sub un fotbalist de Liga 2!

Apropo de reproșurile că nu v-ați implicat?

– Da… Când un patron nu dă banii respectivi, nu eram nebun să semnez un contract de muncă, de orice fel, cu o societate care n-avea buget. Nu… Pur și simplu și eu am fost în situația… e urât cuvântul, dar asta este… păcăleală… Eu am fost păcălit, asta este. Adică a zis omul că „O să vin, o să plătesc, hai, lasă, să conducem, semnează”… M-a angajat, mi-a dat și un job-description (n.red. – fișa postului) așa de…

Cine, Cortacero? Cortacero v-a păcălit? O puteți spune cu subiect și predicat?

– Da, da… Păi așa a ieșit! La sfârșit… În momentul în care tu angajezi pe unul… Deci dumneavoastră mă angajați pe mine și dup-aia, de mâine, nu-mi mai dați niciun ban… Juma de an, un an, doi ani… Eu cum m-aș simți? Sau invers să fie, vă angajez eu și nu vă mai dau niciun ban, toată lumea trage în dumneavoastră că sunteți președinte executiv… Serios, cum v-ați simți? Asta este… Eu cum să mă simt?

Deci n-ați luat nimic? N-ați încasat nimic, nu v-a dat omul nimic…

– El personal? Pentru-o cafea… sau ceva… Aaa, eu, fiind angajat, am luat salariu pe septembrie, vreo 20 de zile, și pe octombrie. Se și vede acum la masa credală că eu sunt cu un rest de un salariu și trei sferturi, sunt înscris la masa credală…

Grosso modo cam cât aveți de luat?

– Vreo 16.000 de lei aproximativ. Salariul meu net era 9.711 lei. Mare salariu… De președinte de club de Liga 1…

9.711 lei președintele lui Dinamo în Liga 1? Păi, v-ați îmbogățit! Cum spun mulți, v-ați îmbogățit.

– Foarte tare, da… Cam asta a fost. Sunt sume care se pot verifica, se pot regăsi…

Bun… ne întoarcem… De ce s-a implicat Șerdean și cum a făcut de-a repatriat acțiunile? Că ăsta cred că e cuvântul…

– Da… Începând de anul trecut, 2021, din luna aprilie, am făcut naveta, dacă pot spune așa, am mers în Spania de multe ori, am avut întâlniri și i-am explicat situația… „Înțelege că Dinamo este un brand..”, „Nu, că totul este rezolvat, că eu vin, că fac…”, „Tu nu înțelegi că au trecut șase luni și n-ai dat niciun ban”…

Șerdean: „Nu-i creștinește, dar cum poți să negociezi cu un astfel de om? Dinamo se mai putea salva în ianuarie 2022.”

Scuzați-mi expresia, dar omul era în continuare în paranoia lui? În lumea lui? Că totul se rezolvă? Că vor fi bani? Asta vă spunea?   

– Da.

Că vor veni milioanele?

– Da.

Cum? Eu sunt curios: se uita la dumneavoastră? Vă duceați în Spania, vă vedeați la o masă, mă gândesc, ca oamenii… Și se uita cum mă uit eu la dumneavoastră, cum suntem noi ochelariști? Și ce vă spunea? 

– Și nu eram singur! Și oamenii ăia ai lui pe care i-a trimis aici sunt tot la categoria păcăliți. Ăia sunt oameni care și-au lăsat acasă familiile, slujbele, că lucrau undeva, care pe unde, nu?, aveau un loc de muncă.

Le-au lăsat și au venit aici, au stat trei, patru, cel mai mult unul a stat cinci luni, până la finele lui 2020, da? Și n-au luat niciun salariu, niciun ban, da? Singurul care a luat a fost directorul general Alex Couto, fiind obligatoriu să ia salariul anul trecut ca să putem să luăm licența pentru sezonul trecut, 2021–2022. În rest spanioli ăia sunt toți oameni păcăliți…

Țepuiți, am înțeles…

– Păcăliți de Cortacero, să lămurim… Sunt în aceeași situație. Au fost cu mine de fiecare dată, ba unu, ba doi, am mai fost și singur, m-am dus și am vorbit cu el…

Anul trecut, în iunie, am semnat o promisiune de vânzare a acțiunilor lui Dinamo, am obținut această promisiune de vânzare în situația în care era o chestiune condiționată de investiția de cinci milioane de euro până la finele lui 2021, deci până la 31 decembrie 2021… Dacă investea banii ăia era OK, dacă nu-i investea…

Cine? Cortacero, cinci milioane de euro?!

– Da, cinci milioane i-am cerut, pentru Dinamo, cu banii aceia am considerat că pot salva situația lui Dinamo financiar vorbind.

Când se întâmpla, mai exact, anul trecut?

– Anul trecut în iunie, înainte de deschiderea procesului de insolvență. Eu, practic, de la 1 ianuarie 2022 eram posesorul de drept, trebuia să investesc hârtia doar și să fac procedurile juridice ca să fiu posesorul acestor acțiuni.

Și dacă nu băga banii, acțiunile…

– Îmi reveneau mie, da. Dar gândiți-vă și la acest aspect: adică i-am zis toate și el „Nu, dă-mi termen”, „Păi ce termen să-ți dau? Noi suntem praf”. Era discuția în iunie anul trecut. Cu tot respectul, nu vreau să vorbesc de rău pe nimeni… că nu-i creștinește în primul rând… dar cum poți să negociezi cu un astfel de om?

„Băi” – i-am zis – „uite, șase luni îți ajung să dai banii ăștia?”. Până la urmă, și dacă veneau banii în decembrie, tot salvam echipa. Bun, dar mai mult? „Acum ce vrei, cât să-ți dau, până în 2030, 2050, ce să facem? Am zis 31 decembrie 2021”. Asta fusese anul trecut, în iunie. Practic a avut șase luni și ceva la dispoziție să aducă banii…

Să bage cinci milioane…

– Să bage cinci milioane. Sau să vândă… i-am zis „OK, găsește tu pe cineva, vinde, treaba ta, dar noi avem nevoie de bani, Dinamo are nevoie de bani. Asta e situația”. Eee, lucrul ăsta nu s-a întâmplat…

Doar o secundă, vreau să facem o mică paranteză… Eu sunt curios… Vorbeați cu el, cum stăm noi… Ce vă spunea omul ăsta? Se uita în ochii dumneavoastră și ce vă spunea? Filme, ce vă spunea?

– Domnul Ivanovici, vă arăt dacă vreți telefonul… discuțiile mele pe WhatsApp rămân înregistrate… ca să vă convingeți că spun adevărul…

Și ce vă spunea?

– Ce vă spun eu acum.

Că bagă banii?

– Da! Da!

Și dumneavoastră ce credeți? Că omul, mă scuzați, că nu e frumos să folosim cuvinte tari, omul credea în asta? Sau, repet, era în lumea lui, era într-o paranoia?

– Profesia mea de bază este cea de economist. Nu sunt medic cu specializare în ce spuneți dumneavoastră. Nu mă pot pronunța. Dar eu vă relatez situația și discuțiile pe care le-am avut cu Pablo Cortacero de-a lungul acestei perioade. Repet: telefonic a fost până anul trecut…

Deci un personaj, din toate punctele de vedere…

– Începând de anul trecut, din aprilie, eu am fost acolo… în aprilie mi-a spus „Vin săptămâna viitoare”… „Stai, nu veni, că eu plec acasă joi, că e Joia Paștelui la noi, și dacă vii duminică, cum zici tu că vii, e ziua de Paști, la noi sunt Paștile”, „Nu, că vin, vin sigur”… Asta era în 2 mai anul trecut, că d-aia îmi aduc aminte, că era de Paști… I-am zis „Bă, dacă tu chiar vii, bine, hai că te pun la masă, îți dau un miel, că meriți dacă faci tu chestia asta cu banii”… Dar nu s-a întâmplat, aia a fost o poveste… din păcate…

Mincinosul patologic Cortacero i-a disperat pe spaniolii lui. Ajunseseră să fumeze… chiștoace pescuite de pe jos la Săftica!

Deci, mă scuzați, vorbim de un mincinos patologic?

– Nu am meseria de a încadra…

Dar mincinos? Nu patologic, am scos patologic… Dar mincinos se poate spune?

– Păi așa a ieșit… dacă spui că mâine, că poimâine, că săptămâna viitoare… Și tu pui oamenii în situații ingrate… Gândiți-vă că oamenii aceia ai lui, săracii… știți bine că în presă a apărut că fumau chiștoace de pe jos pe la Săftica…

Și e adevărat?

– E adevărat. Oamenii ăia erau neplătiți…

Nu cred asta… Fumau chiștoace de pe jos la Săftica?!

– Păi căutați în arhive în presă…

Nu, eu vă întreb pe dumneavoastră…

– Da… Ce să vă zic? E adevărat, domne! Și ăia erau vai de capul lor… adică erau oameni care au zis „Domne, m-ai adus în România, într-o țară străină și mă lași fără bani?!”. Bun, stai o săptămână, două, o lună… Bun, și? Ei au stat vreo trei, patru luni, au plecat acasă cu chiu, cu vai și acuma stau în aceeași situație și ei. Deci omul ăla asta a făcut cu toată lumea…

Am înțeles, a mințit pe toată lumea…

– Sau să semnez eu contractul ăla de muncă în poziția asta, poziție înaltă, în care ai răspundere… adică n-ai numai frumusețea… „Aaa, e președinte!”… Stai puțin că am fost și eu într-o funcție publică, am lucrat într-o primărie, într-o poziție înaltă, invidiată de toți, dar stai așa, că trebuie să cam citești ce trebuie să semnezi acolo. Să te mai și pricepi, să te mai și pregătești ca să știi ce să faci… Ai și obligații…

E de muncă… responsabilitatea e uriașă…

– Da, despre asta e vorba. Păi eram eu oare de acord să vin la a societate la care nu poți bugeta nimic, că n-aveai un buget acolo, să te ferească Dumnezeu, cam totul, în fiecare zi, era „Ce facem, cum prioritizăm?”. Puneam priorități, asta, asta, și le numerotam, cum se face, de la zero la zece… care, toate!, erau ucigătoare… prioritățile… primele șapte erau „a fi sau a nu fi”.

„Minunea” din martie: cum i-a luat Șerdean, până la urmă, firma „Lotus” și acțiunile lui Cortacero

Bun, n-a plătit, a venit ianuarie… anul ăsta… n-a plătit cele cinci milioane… înțeleg că n-ați acționat în ianuarie… De ce?

– N-am acționat pentru că, după Sărbători, am fost direct în Spania și i-am spus „Uite, ar trebui să investesc hârtia asta”… Mie îmi luau, din punct de vedere procedural juridic, aceste lucruri destul. Știți că durează ceva ca timp… Și atunci cea mai simplă soluție era, totuși, să se ia părțile sociale ale lui „Lotus” de către un investitor.

Și am zis „Ai banii?”, „Nu”, „Îmi pare rău, trebuie să găsim o soluție. Ai găsit un investitor? Trebuie să vinzi” …Că nu era târziu, și atunci, în ianuarie, sezonul se putea salva. În primul rând sportiv vorbind…

Și eu zic că dacă veneau banii, nu retrograda Dinamo…

– Niciodată! Niciodată nu retrograda! N-avea cum să retrogradeze cu echipa pe care am avut-o. Îmi pare rău să văd acum jucători care au plecat de la Dinamo și sunt titulari în prima ligă la alte echipe și joacă, iar la noi… am căzut în Liga a II-a cu echipa asta… Acolo sunt alte chestiuni pe care o să le discutăm dacă vreți în întâlnirea aceasta…

Cum să nu vreau?! Tot o să discutăm. Eu nu plec nicăieri!…

– Deci cam asta a fost discuția în ianuarie, m-am dus și, la fel, a fost o aventură de genul „Azi, mâine, stai că acuma, stai să vezi că…”. Și am stat 33 de zile, din ianuarie până în februarie, și am plecat de acolo cu o situație în care a zis „Bun, până în 28 februarie”… la fel condiționată o chestiune de genul ăsta, dacă nu vin banii respectivi, atunci, de la 1 martie, Dorin Șerdean devine asociat unic și poate să investească, să facă toate diligențele și să înlesnească toate procedurile respective.

Am semnat actele cu dumnealui (n.red. – Pablo Cortacero), deci asta a fost în 15 februarie, a mai avut la dispoziție, practic, încă două săptămâni, până pe 28 februarie.

Și, neîntâmplându-se nimic din punct de vedere financiar, după 1 martie, pe 2 sau pe 3 martie am demarat procedurile respective și în data de 9 martie au ieșit actele de la Registrul Comerțului, ale lui „Lotus”, prin care eu eram asociat unic.

A trebuit să-i mut și sediul social la Alba Iulia pentru că aici, la București, era expirat sediul social, contractul de închiriere al sediului, din decembrie 2021, deci oricum putea să se ceară dizolvarea societății și era un dezastru.

Erau toate în eter, împrăștiate în Univers, am descoperit că din octombrie 2021 societate era inactivă fiscal la ANAF pentru că nu se depuseseră declarațiile de venit, declarații pe zero că societatea nu avea activitate…

Ionuț Negoiță a renunțat la o sumă imensă, în mai 2022! „A ridicat integral gajul anul acesta. Acțiunile lui Dinamo de la «Lotus» sunt curate. Cu drept de vânzare”

Deci era un haos, așa, la „Lotus”…

– Da, un haos… Am mai șters și o datorie pe care o avea, teoretic, societatea… Că a fost și asta în presă și mult timp s-a speculat referitor la acest aspect… Cu faptul că domnul Ionuț Negoiță ar avea dreptul ca la orice vânzare a firmei, el, practic, trebuie să-și dea acordul pentru că era înscris în arhiva electronică.

M-am ocupat și de problema asta și în luna mai a fost ștearsă condiția asta și domnul Ionuț Negoiță și-a retras hârtia respectivă prin care acțiunile erau, practic, gajate în favoarea lui…

În ce lună și-a retras domnul Negoiță condiționarea?

– În mai, anul acesta, la mijlocul lunii mai…

Deci marota asta că nu se mișcă nimic fără să-și dea Negoiță acordul a dispărut…

– Eu ce puteam face mai mult decât am făcut? Ei aveau o datorie de 28 de milioane de lei, care era înregistrată la arhiva electronică, vreo șase milioane de euro…

Stați, ca să înțeleg mai bine… ca să fie și pe înțelesul oamenilor, suporterilor… În mai Negoiță a renunțat, practic, la această datorie?

– Da, da. Am avut eu discuțiile respective cu domnia sa, aveam toate documentele din spate, știind tot ce-a fost…

Încă o dată, vă întreb… E foarte important, e vorba de șase milioane de euro, bani pe care Negoiță trebuia teoretic să și-i recupereze… Negoiță a renunțat în mai 2022 la toți acești bani?

– Renunțase mai repede, erau documente semnate în momentul în care s-a făcut tranzacția lui „Lotus” cu Cortacero. Dar erau niște proceduri pe care Cortacero nu le îndeplinise. Că aici e era haosul de care vorbeați și aveți dreptate. Deci nu le îndeplinise, nici nu a dat o împuternicire mie sau unui avocat… Trebuia să se șteargă aceea datorie, practic, acel gaj impus de Negoiță inițial în 2018 pentru acțiunile lui „Lotus”, dar Cortacero n-a făcut nicio procedură în acest sens. N-a acționat. Eu le-am luat pe toate, punct cu punct, am așteptat să treacă 30 de zile, pentru că la registrul electronic…

Bun, deci în mai ce a făcut domnul Negoiță? Concret, ce a făcut?

– A trimis hârtia respectivă la Registrul de arhivă electronică și s-a șters datoria respectivă, gajul respectiv.

A ridicat gajul…

– A ridicat gajul. Acțiunile lui Dinamo de la „Lotus” sunt curate. Cu drept de vânzare.

Deci curate, curate. Nu mai e nicio hârtie, niciun gaj, nu mai e Negoiță, nu mai e nimeni…

– Da. Le-am pregătit acuma ca să vină un plan dintr-ăsta revoluționar, așa, în care să zică unii că eu n-am făcut nimic, chiar n-am făcut nimic, probabil în opinia lor n-am făcut nimic și merit tratamentul ăsta. asta este altă situație.

Revenim, revenim… Deci, în mai, domnul Negoiță și-a retras gajul practic, nu?, și a lăsat acțiunile curate. Deci Negoiță nu mai e o piedică, am terminat cu mitul Negoiță.

– Nu, categoric nu mai e o piedică Negoiță. Să vă mai spun ceva… Acțiunile „Lotus Perfect Products S.R.L.”, actele, documentele de firmă erau într-un biblioraft din octombrie 2020. În momentul în care Cortacero angajase o firmă de avocatură din Barcelona, un avocat român, dar care domiciliază în Spania, asociat cu un birou de avocatură de aici, din București, și, practic, era, hai să spunem, un audit în juridic, verificarea tuturor actelor și documentelor societății, documentele firmei „Lotus” rămăseseră la acel cabinet de avocatură de aici, din București.

Și era o datorie pe care Cortacero… deci o factură de plată de 10.500 de euro fără TVA, Cortacero n-o plătise și avocații, în baza legii, au reținut documentele. Ce s-a întâmplat anul trecut… Anul trecut, în octombrie, la fel, aceeași poezie, eu fusesem în septembrie în Spania și la fel, hai să vedem, găsim o soluție, un investitor… Atuncea începusem campionatul bine… anul trecut… cât de cât bine, cu noroc… cu alea două victorii, cu Voluntari și Clinceni…

Șerdean a achitat parțial acțiunile lui Cortacero: „Toate astea au un preț… Deci eu am niște obligații… Am plătit o parte din ele și mai am de dat”

Ce s-a întâmplat cu datoria?

– Și am zis hai să rezolvăm… Nu… A dispărut contul bancar, ne-a închis contul bancar al societății „Lotus”… Avea contul bancar la aceeași bancă unde avusese și Dinamo înainte. Și el tot zicea că-mi trimite banii, „săptămâna asta sigur”, să facem, să dregem…

Ăia 10.500 de euro?

– Nu, nu, milioanele! Stai așa, i-am zis, că trebuie să deschid alt cont… „Îți dau împuternicire”, zice. Păi stai așa, că problema este că eu nu pot să deschid contul fără actele originale ale lui „Lotus”…

Care erau reținute pentru datoria de 10.500 de euro.

– Da. Și, bine-nțeles că am mers la firma aia de avocatură, am plătit suma respectivă de 10.500 de euro…

Dumneavoastră personal… adică din buzunarul dumneavoastră?

– Da, eu personal. Dorin Șerdean personal. Le-am plătit, total a fost 12.705 euro cu TVA… Am dat banii ăia, am recuperat documentele, m-am dus la bancă și am deschis contul bancar al lui „Lotus”. Apropo de acte.

Deci eu am făcut pas cu pas tot ce se poate ca să recuperez acțiunile și să le pun al dispoziția unui investitor serios. Pentru că eu am spus din start, eu am ieșit din ecuație.

Cred că este normal să fii sincer și să explici atunci când nu ai capacitatea de a ține un club mare ca Dinamo. Sau ai alte priorități în viață. Pentru că sunt oameni care au capacitatea financiară, dar au alte priorități și nu te poți supăra pe ei. Fiecare avem viața noastră și știm ce-i mai bine pentru viața noastră și a celor din jurul nostru…

Asta este. Și eu am zis „Nu pot să țin clubul singur, dar am adus acțiunile, haideți să vedem ce facem, să vină cineva cu bani ca să putem să urnim lucrurile”.

Și dacă n-ați fi adus acțiunile, domnul Zăvăleanu ar fi avut teren de joacă?

– Nu știu asta. Și nici nu comentez.

Vă întreb altceva… Dumneavoastră, aceste acțiuni pe care vi le-a cedat la  „Lotus” domnul Cortacero, le-ați plătit?

– Vă dați seama că toate astea au un preț…

Adică i-ați dat lui Cortacero 550.000 de euro?

– Deci eu am niște obligații… Și am avut niște obligații… Și am plătit o parte din ele, pentru că trebuia. Vă dați seama că după ce ai negocieri un an de zile numai pe recuperarea acțiunilor… Practic a fost un an, din aprilie anul trecut până anul ăsta în februarie, începutul lui martie. Deci un an aproape.

S-au discutat toate astea pentru că trebuia să deblochez acțiunile, așa am considerat eu că e necesar, că e nevoie ca să deblochez acțiunile pentru a putea să le folosim în folosul clubului.

Și să aduceți un investitor. Bun, și le-ați achitat? Adică ați dat acești bani, 550.000 de euro, lui Cortacero?

– Trebuie să răspund? (râde) Vă dați seama că nu s-a înscris la masa credală…

Sau ați dat măcar o parte?

– Da. Corect. Ăsta-i răspunsul corect. Am dat o parte și mai am obligații. N-am avut altfel ce să fac…

Dealul cu Cortacero a fost de 550.000 de euro, omul a vrut să-și recupereze banii… ăsta-i dealul… din care dumneavoastră ați plătit o parte… și mai aveți de plată… asta înțeleg…

– Da… Da… Cu angajamente cu tot. Sunt documente din care rezultă toate aceste aspecte. Și sunt documente cunoscute deja. Pentru că, nu cu mult timp în urmă, știți că au fost discuții cu un posibil investitor și eu le-am furnizat toate aceste documente. E vorba de o companie mare, în domeniu imobiliar…

Primele „fabuloase” promise de  Grupul „One” pentru play-off, titlu, cupă și… Champions League! „Mi-au făcut o ofertă de fotbalist, de parcă eu eram pe teren. Mă ajută fizicul, cine știe…”

De „One” e vorba, s-a scris…

– Da, „One Tower”… Eu le-am furnizat… cel puțin am furnizat casei de avocatură respective, pentru că aici… nu vreau să sar de la una la alta, dar vă dați seama ce înseamnă asta… vedeți, mie mi s-au imputat tot felul de prostii… „Domne, ăsta nu vrea să negocieze, ăsta e inflexibil, rigid”… Dar știe cineva că Dorin Șerdean, în calitate de posesor al acțiunilor lui Dinamo din „Lotus”, a aflat din presă cine este posibilul cumpărător?!

Eu am aflat din presă… Duminică a fost, 28 august, când a apărut în presă că „One Tower” e în negocieri avansate cu Dinamo și că nu m-am prezentat la întâlnire… La ce întâlnire să mă prezint? Că eu am citit în presă de povestea asta! Mie nu mi-a spus nimeni… cu cine negociem… zic „Păi, domne, sunt puternici”… Totul printr-o casă de avocatură. Bine, am zis, dacă-i casă de avocatură serioasă… Ca și cum tu vrei să-ți vând ție acțiunile și-mi propui un contract…

Sunt baliverne alea cu 400.000 de euro… S-au oferit 50.000 de euro la semnătură și peste juma de an, un an bonusuri de genul când Dinamo intră în play-off 50.000 de euro, zici că eu jucam pe teren…

În care play-off?

– În play-off-ul din prima ligă. Din SuperLigă. 50.000 la câștigarea Cupei României. Zic „Serios?!”… Avem 13 cupe în toată istoria noastră de 74 de ani, ultima în 2012… hai să o luăm așa, statistic, că la matematică mă pricep…

Ați fost tratat ca un veritabil fotbalist…

– Da, adică eu eram pe teren. Mă ajută fizicul, cine știe… cum m-au considerat dumnealor să-mi facă oferta… Repet, o casă de avocatură mi-a făcut oferta asta. Eu nu am cunoscut pe niciunul dintre cei de la „One”… Și 100.000 de euro, că asta era oferta… era darnică, să ajungă la 400.000… vreo 100.000 erau pentru campionat… OK, în 2007 am luat ultimul titlu…

Deci 50.000 la semnătură și restul eșalonat până la 400.000…

– Așa a fost. Play-off, câștigarea Cupei, câștigarea campionatului…

Și la Champions League cât aveați? Pentru câștigarea Champions League…

– Am cerut și eu „Măcar dați-mi un milion la Champions League”… (râde) Vă dați seama, mă duc și fac cinste dup-aia la toți dinamoviștii…

Înteleg, n-a fost o treabă serioasă….

– Dacă afli din presă cui trebuie să-i vinzi tu… (râde) Cât de serios poate fi?

„M-am întâlnit cu Rednic în vara asta. Mi-a spus că are oamenii potriviți care pot să susțină clubul din punct de vedere financiar. Părea interesat…”

E adevărat că a vrut la un moment dat Mircea Rednic să vă cumpere acțiunile? Sau, la fel, este doar un zvon?

– Adevărul este că m-am întâlnit cu Mircea Rednic. Da, e adevărat că am avut discuții. De fapt o discuție. M-am întâlnit cu Mircea Rednic…

Când s-a întâmplat asta?

– În vara asta. I-am prezentat situația, am vorbit… cum stai la o cafea și vorbești… am vorbit vreo oră… despre Dinamo, despre datorii, despre acțiuni…

Dumneavoastră tuturor solicitând acei 550.000 de euro? Atât? N-ați solicitat niciodată mai mult?

– Nu. Și ăștia 550.000 în rate. Deci am acceptat, ca să lămurim, să-i primesc și în rate.

Deci, ca să fie și mai clar, spuneți-mi care este prețul pe care l-ați solicitat dumneavoastră?

– Acesta… 550.000.

Ăsta-i prețul pe care-l vreți, 550.000. Din care încă plătiți… Sunteți dator… Eu asta pricep, nu?!

– Da. Dar ce să-i faci, asta-i viața…

Revenind, ce-a zis Rednic? De ce discuțiile n-au mers mai departe cu Mircea Rednic? El avea dorința de a vă cumpăra pachetul de acțiuni, de a deveni el acționarul majoritar al lui Dinamo?

– Da și mi-a spus că are și oamenii potriviți care pot să susțină clubul din punct de vedere financiar. I-am zis „Bine, OK, îți prezint situația”, cum stă… i-am dat niște informații legate de insolvență, de toate astea și cam asta a fost. S-a oprit discuția aici. N-a mai continuat.

N-a mai revenit dânsul?

– Nu, nu… Încă odată la telefon, tot așa scurt, și cam atât a fost.

Și nu v-a spus „Domne, mă opresc”… Sau n-a mai dat niciun semn?

– N-a mai dat niciun semn. Și nu era potrivit să-l sun eu… Eu pot să-l sun să ne întâlnim să bem o cafea… dar ce pot să-i zic?

Dar vi s-a părut că-și dorea asta? Chiar își dorea cu adevărat?

– Mi s-a părut că da.

„Am semnat cu mâna mea contractul cu «One», dar s-au speriat de garanția bancară de 2 milioane de euro pe care le-am cerut-o pentru Dinamo. Nu pentru mine sau „Lotus”, pentru Dinamo!”

Ciudat… Mă rog… Rednic, „One”… În măsura în care One n-a fost o gogoriță… după părerea mea, cei de la „One” nici măcar nu știau clar despre ce este vorba…

– V-am zis, eu m-am întâlnit… a fost printr-o casă de avocatură… nu m-am întâlnit niciodată cu ei… nici până în ziua de azi…

Prin familia Iacob? Prin domnul Dorin Iacob? Dânsul era intermediarul?

– Da… Niciodată cu cei de la „One”, nu-i cunosc. Eu singurul pe care-l cunosc e un domn din patronat, care, întâmplător, este vicepreședintele Federației Române de Șah… și poate l-am văzut o dată în viața mea și atât. Fără să povestim nimic din viața mea…

V-am răspuns că eu am aflat de „One Tower” duminică, 28 august, din presă… Și am fost, practic, forțat să semnez cu casa aia de avocatură și am zis ca să evit ca acea casă de avocatură să vândă la cine vrea ea și să ajungem într-o altă situație cum a fost acum doi ani, am zis bine, uite, eu solicit prin contract o scrisoare de garanție bancară din partea acestui investitor de două milioane de euro în favoarea lui Dinamo, a societății Dinamo, nu a lui „Lotus”, nu a lui Șerdean. În favoarea lui Dinamo.

Pentru că banii ăia, zic, sigur sunt suficient de mulți ca nimeni să nu vrea să-i piardă, dar în același timp ajută ca Dinamo să supraviețuiască până îi iunie 2023. Și în momentul acela s-a rupt toată negocierea, pentru că, de ce nu o spune lumea?, eu am semnat contractul. Acela, cum a fost, cu bonusuri, să iau campionatul, cupa…

Ați semnat contractul?!

– Da, domnul Ivanovici! Eu am semnat până la urmă. L-am semnat. Am zis, bun, am aflat cine sunteți, dar dați-mi scrisoarea e garanție în favoarea lui Dinamo, să văd că nu moare clubul. Cred că acolo a fost o problemă pentru ei…

Acolo s-a rupt…

– S-a rupt… Pentru că eu am cerut ceva pentru binele clubului…

Dar n-am știut… Vă mai întreb o dată, dumneavoastră ați semnat personal contractul?

– Am semnat contractul în 31 august.

Adică v-ați cedat toate acțiunile lui „One”, cum ar veni? Să fie ei noii patroni ai lui Dinamo?

– Contractul meu prevedea cesionarea unui număr de acțiuni, nu țin minte, dar ponderea rămânea 66,67% din acțiuni, care-i reveneau lui „One”. Adică i-am dat două treimi plus una. Ca să n-aibă nicio discuție și să înțeleagă că ei sunt, de drept, cei care vor conduce pe Dinamo. Dar am cerut acea scrisoare de garanție pentru Dinamo. Repet, nu pentru „Lotus”, nu pentru Șerdean. Ca să fiu sigur că Dinamo nu moare!

Că la cum arată programul și faptul că nu sunt bani acuma… Că în planul nou apar tot felul de bani… De unde să aducem ba 39 de milioane, ba 51 de milioane… De unde să vină banii ăștia?

„Înainte de retrogradare aveam oameni pregătiți să investească la Dinamo. O firmă puternică din Transilvania punea jos între 3 și 5 milioane de euro”

În afară de „One”… să zicem… și Mircea Rednic, a mai venit vreun investitor serios, ați mai avut cu cineva discuții?

– Eu am mai avut, da, discuții….

Oameni din ce zonă?

– Din business.

Din București?

– Și din București, și din alte părți ale țării.

Și e secret?

– N-aș vrea să divulg numele lor, dar v-am spus, oameni care chiar au potențial din punct de vedere financiar, putea să facă față.

Angrenați în fotbal sau nu?

– Nu, n-au nicio treabă cu fotbalul. Și-am avut discuții de genul „Bun, aș veni, dar hai să mai vină cineva, că, totuși, nu m-aș dezechilibra așa tare așa tare”, în sensul în care ar fi fost o garanție și pentru acel om că mai vine cineva și atuncea ar fi fost altceva… Nu că n-ar fi putut singur… Am avut și cazuri de genul ăsta… Am discutat multe, repet, au fost discuții…

Oameni cunoscuți din București? Potenți financiar?

– Da.

Bănuiesc că nu discutăm de Ion Țiriac aici, nu?

– Nu, eu nu am fost niciodată la domnul Țiriac… Niciodată nu m-am întâlnit cu domnul Țiriac.

Am înțeles. Deci v-ați întâlnit și cu alți investitori, dar discuțiile s-au oprit din cauza situației.

– Da. Vreau să vă zic… Situația este legată de planul de organizare… Erau multe necunoscute. Pentru că dacă ne uităm pe planul de insolvență chiar erau multe necunoscute și apar multe lucruri acolo…

Eu am avut niște discuții duse până la retrogradare… Aveam pregătite niște lucruri legate de bani și, pur și simplu, oamenii au stat să vadă ce se întâmplă cu barajul și s-a terminat, ne-a îngropat povestea aia…

Puteați să aduceți oameni care să salveze pe Dinamo?

– Da, în momentul ăla da. Aveam. Aveam pregătiți oameni.

Ne puteți da și concret, un nume? Să nu zică lumea că doar vorbiți…

– Deci un nume din domeniul firmelor mari de construcții din România… Nu pot să vă dau numele… Din Transilvania este… Forță financiară, echilibru, stă bine din toate punctele de vedere și, mai mult de-atât, era și o asociere cu încă una sau chiar două firme…

Cu cât ar fi venit? Hai grosso modo… Cu câte milioane ar fi venit?

– Ei știau prețul… eu le-am zis că e nevoie între trei și cinci milioane ca să putem să punem lucrurile pe făgaș normal. Aveam contractul 500.000, ziceau „Uite, ți-i dau azi, așa, ca să începem”…

Și au zis „Da” pentru aceste cinci milioane la vremea respectivă?

– Da, categoric da.

Și atunci cum ați ajuns „inamicul public numărul 1” al lui Dinamo într-un timp record?

– Păi nu știu. Eu v-am răspuns la toate întrebările cu onestitate și deschidere tot ceea ce cunosc. Tot ce am afirmat poate fi probat cu acte, cu documente.

ATENȚIE: ați citit numai prima parte a interviului în exclusivitate realizat de FANATIK cu Dorin Șerdean! Urmează MÂINE partea a doua, cu atacuri dure ale acționarului majoritar de la Dinamo împotriva APCH și a administratorului judiciar Răzvan Zăvăleanu, dezvăluiri tari despre cum sunt, de fapt, folosiți banii suporterilor la Dinamo, al căror scop real, în opinia lui Șerdean, ar fi fost deturnat! Nu ratați partea a doua a super-interviului cu Dorin Șerdean! MÂINE, 11 octombrie, în FANATIK!