Editorial Cornel Dinu. Dinamo a ieșit de la ATI la Iași. Suspectele de vasalitate CFR-istă și FCSB-istă de care se împiedică doar Craiova

Cornel Dinu face analiza campionatului la jumătatea play-off-ului, de la CFR Cluj și FCSB, cu „aliații” lor de care se poate împiedica învingătoarea lor, Universitatea Craiova, până la Dinamo, oxigenat de Uhrin, dar sufocat de „ordinăriile” lui Negoiță.

S-a trecut de jumătatea unui altfel de campionat la noi și încă în doar câteva țări care visează, ca și noi, himere de fonduri din televizări. Și-mpart punctele și anulează merite prin goluri înscrise asemănător cu felul în care se calculau zilele-muncă ale obidiților țărani români în „ceapeurile” de tristă amintire.

…C-așa vor „jmecherii” intrați în fotbal în primul rând pentru propria chiverniseală și-apoi pentru a „servi” credincioși interesele „grupului”, ca să nu spun „găștii”… Parafrazând un celebru vers arghezian, „iar fotbaliștii-adevărați nu-s ascultați de-acești… apucați!”…

Editorial Cornel Dinu. Dinamo a ieșit de la ATI la Iași. Suspectele de vasalitate CFR-istă și FCSB-istă de care se împiedică doar Craiova

Spune că ești „jmecher” în Germania și-ți iei din plecare, cercetat prin rigoarea legii desigur, câțiva anișori de izolare… și nu de-aia pandemică… Cel puțin așa se întâmpla la ei, cam de multișor, ce-i drept, până să intre dihonia experimentală, cu multe anomalii, a globalizării „de sus”.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Unde mai pui că tam-nesam, pe șestache, cum se pun la cale atâtea chiar posibile mârșăvii în așa-zisele „palate” ce ne conduc și în care, în lipsa proprietarilor de drept, s-au încoțopenit neica-nimenii ce ne-au făcut țara colonie în vilele decidente ale fotbalului se mai pregătește un alt baraj.

Între ultima de pe loc european din play-off cu învingătoarea unui prim baraj dintre primele două din play-out. Întărâtare doar de rude ale lui Aghiuță la fel de fel de bazaconii ce sfidează normalul cu adevărat creator.

Editorial Cornel Dinu. „Tata Puiu” și „Popa Burducea”, hocu-pocus de atitudine

Iar scena cu „Tata Puiu” alintându-și în palme tradiționala iconiță de demult, dar nu… antică!, la meciul „Iedului” CFR cu „Faci Ce Spune Becali” FCSB, nu te poate duce cu gândul decât la hocus-pocusul de atitudine al unora de-ai trecutului nostru, precum „Popa Burducea”…

…care, în anii de după Al Doilea Război Mondial, din legionar notoriu, purtătorul de patrafir fusese uns Ministru al Culturii puterii doar numit populare. Instalate de tancurile sovietice cu cominterniști la manetele decizionale ce ne-au distrus noblețea și competența intelectuală. Oricum ceva bun a mai rămas și s-a văzut. Cei care au schimbat cerneala „verde” ce cea „roșie”…

Digisport.ro

Total surprinzător! A renunțat la fotbal la 24 de ani și a devenit călugăr budist: ”A fost dificil”

Dați-mi voie să-mi imaginez că fostul jucător și antrenor galonat din fotbal se ruga la Doamne, Doamne să învingă trupa fiului său și la „Ucigă-l toaca!” să se prăbușească în caznele locului secund fosta sa Steluță, becalizată bercenar din Ghencea tinereții sale.

Editorial Cornel Dinu. Clinceniul „academic” fără de bibliotecă, Botoșaniul măcănitorului cu rostiri din clondir, Szepszis Szent György al lui „Orbănică” al lor, ei cu cine „dansează”?

Oricum, în lupta pentru titlu, deocamdată, deși le-a bătut pe pretendentele ultimilor ani, „frânarii” din Gruia clujeană și „fecesebecaliuța” din Berceniul periferiei bucureștene, Universitatea Craiova este capabilă să se împiedice – și să conteze! – de suspectele de vasalitate ale acestora…

…Par exemplu Clinceniul „academic”, care cred că nu mai are bibliotecă nici măcar comunală, ca „înainte”, Botoșenii măcănitorului de sorginte îndepărtat habsburgică Iftime, cu ale sale rostiri vrute și, se zice, din clondir nevrute sau „Orbănică”… nu, nu al nostru, bată-l norocu’ de zgubilitic care este, după cum prea des se dă în stambă… „Orbănică” a lu’ Szepszis Szent György.

Om trăi, om vedea, că începe să se așeze coviltirul vaccinului peste (co)vidul noii piedici costisitoare ce și-a pus-o din nou omenirea, ca dovadă că războaiele sunt ciclice.

Ce-i drept, și d-aia se joacă din trei în trei zile. Și-au cam început să le scârțâie „osiile” practicanților fotbalului de la noi… Ce schingiuiesc mai mult iarba de pe terenurile vrajbei noastre prin viu grai de osteneală fizică.

Ceva adevăr este în această „strigătură” TV. Dar la fel de real este că antrenorii noștri din ultimii 20 de ani, cu sau fără tare dubioasa patalama „Licență PRO”, n-au capacitatea de a crea mijloace de pregătire și joc compensatorii. În care blocul funcțional să se miște compact din apărare în atac și invers, micșorând astfel distanțele, deseori deochiate, înregistrate pe calculator de nici măcar obișnuiți ai tribunei din acceptabilă pruncie.

Sau idei ale concepției tactice… vorbesc tot de antrenori… în care mingea, care n-are „osii”, nici splină, plămâni și acid lactic, să alerge ea mai mult decât slujbașii ei. Care și din simplă lovire, cu mici excepții, tare o mai siluiesc și rău se mai vede.

Editorial Cornel Dinu. De la brâu în jos, doar Chindia și Argeșul „curg” frumos. Astra abia respiră, Gazul e în panică, Sibiul cosmopolit stă pe spini, Iașul moare…

În fine, de la brâu în josul celei dintâi ligi, doar Chindia și Argeșul par scăpate de chinul condamnării de a se lupta pentru a evita fostul „matineu” din Liga a II-a de la noi.

Asta și pentru că menționatele sunt conduse, Târgoviștea în special, de edili care, respectându-i prin multe pe care le fac pe cei care i-au ales, uneori dând la o parte mâzgăleala (sau mâzga, alegeți) politică de care aparțin, le întrețin în liniște și cu grijă pasiunea pentru fotbal, tradițională pentru cele două meleaguri.

Nici nu se afișează și nici nu se bat cu mâinile curate în piept. Tac și fac bine ce trebuie să facă. După modelele de neurmat nici în preajma cazanelor cu smoală fumegândă reprezentată de islamizatele Voluntari și Pipera ale „marinerului” Pandele și ale de nepronunțatului Chirica. La trecerea căruia prin urbea Ieșilor se ascund și sfintele clopote să nu fie scoase la mezat.

„Aferim!” rostesc în privința Astrei! Respiră încă și fără capricioasa oxigenare a proprietarului Niculae. „Loco” știam că nu o ajută nimeni. Oricum, mai rău e pe malul celălalt al Danubiului, unde Dunav Ruse s-a prăvălit în liga a III-a. Să fie blestem al coloniștilor venețieni?

Aiurea, porniții și din laguna bazilicii „San Giorgio” de pe insula cu același nume au venit, au văzut și și-au luat la timp tălpășița la vederea „salvatorilor” musulmani.

Și Gazul e în panică, chiar dacă nu ne mai aparține… L-am dat provinciei germane Austria, chipurile ca să fim primiți în Europa. Unde noi eram cu mult înainte ca legiunile romane de la Rin… Pușchea pe limbă! Iarăși Rin de tristă amintire dinamovistă… să le arate doar scuturile și cădeau în genunchi.

Sibiul, cu al său cosmopolit unionist Hermannstadt, stă întru scăpare ca pe spinii picturii lui Rubens „Coborârea lui Iisus de pe cruce” din Brukenthalul cedat și el la comandă cu disciplinatul „Jawohl, mein Kanzler!”…

Editorial Cornel Dinu. Dusan Uhrin a început să-și simtă practicanții jocului. „Numai să dureze” este o replică istorică celebră….

Eeei, și acum în final, doar câteva schițări de impresii despre încă… Dinamoul meu. Ținut în viață în continuare, financiar, de zecile de mii de suporteri. Infernal de greu la „găurile” moștenite, nu numai în echipă, dar și în conturi, 5,5 milioane de euro la sfârșitul anului trecut.

Cârpești, plătind ceva din escrocheria contractuală ardeleano-spaniol-maură (merge și „sefardă”, cu ăia răi!), mângâi cu câteva bancnote mâna întinsă a slujbașilor din teren și din jurul lui… Dar vin peste tine ordinăriile negoițești ce trebuie să le acoperi căpușelor familiei sale în care și-a deghizat societățile. Și de aici, firesc, pretențiile justificate ale statului.

Dacă interpretăm prestațiile celor peste 50 de jucători aduși din vara lui 2019 în raport cu zerourile șpăgilor pentru „aducători” („apucători” mai bine zis…), mânia ar trebui să depășească stadiul tremuratului de furie.

La Ovidiu, trei sferturi din meci s-a văzut că bietul Dușan Uhrin începe să-și simtă practicanții jocului. „Numai să dureze”, cum spunea „Madame Mère” a lui Napoleon, Letizia Bonaparte… Iar asta ține doar de Sorescu, Anton, Eșanu & „haita”…

Editorial Cornel Dinu. …Și a durat! Victoria meritată de la Iași a scos pe Dinamo de la ATI. Uhrin a așezat echipa exact cum trebuia ca să mascheze deficiențele individuale, mai ales în apărare, și ca să obțină maximul de la un atac, totuși, încă șchiop

…Și a durat! Și la Iași. Cu trei victorii la rând, Dinamoul urcă spre… Dinamo și se îndepărtează, deocamdată, de zona periculoasă. Este meritorie maniera de a așeza echipa a lui Dusan Uhrin, care, prin acest 3-5-2 a reușit să ascundă anumite deficiențe individuale cunoscute ale unor jucători și să formeze un bloc de joc strâns pe apărare, uneori surprinzător atât cât trebuie pe atac și care a fost eficient.

Practic, fără să aibă capacitate de creație la mijloc decât oarecum la Anton, Dinamo a reușit să blocheze, și în meciul din Copou, jucătorii mai tehnici ai adversarei, Iriondo și Passaglia din lnia mediană ieșeană, și, indiscutabil, în special în benzi și în partea dreaptă mai ales a avut superioritatea care s-a și materializat prin deschiderea scorului.

Dacă în prima repriză raportul situațiilor de a marca a fost de 5-3 în favoarea gazdelor, în repriza a doua, menținând acest bloc care a anunlat posibilitățile de creație ale adevrsarului, bloc defensiv, Dinamo a surprins-o pe Poli de trei ori pe contraatac fără ca Iașul să mai aibă vreo situație periculoasă. Ocaziile lui Morsay și mai ales Blejdea puteau așeaza prin concretizare mult mai clar victoria pentru echipa mai realistă și mai bine gândită.

Interesant este că în continuare, prin această disciplină de joc și responsabilitate care se vede că a imprimat-o Uhrin echipei, ascund, pe lângă deficiențele individuale de care am amintit, și capacitatea fizică modestă a lotului, care, după cum se spune pe la Săftica, înainte de Uhrin, pregătirea fizică „a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire”, să ne trăiești, coane Iancule, câtă dreptate încă mai ai!

Prin blocul de compactare, de strângere pe defensivă și prin acțiuni combinative simple deloc hazardate, fără să miște toată echipa, mai mult pe contraatac, surprinzătoare, Uhrin a reușit să facă o echipă competitivă, care, prin aceste trei victorii la rând, merită, incontestabil, să fie peste zona periculoasă a retrogradării și a barajului.

O victorie sâmbătă cu Hermannstadt simplifică și mai mult soarta lui Dinamo, dacă ne gândim că după acest meci urmează două partide cu echipe bune, Argeș și Chindia, care au situația deja rezolvată.

„Câinii” trebuie să fie acum alături de Dinamo, va fi timp de judecăți și judecări după ce este resuscitată „cățaua moartă-n coteț”…

Realitatea dovedește că atunci când există unitate în a lupta pentru a salva o echipă, cum au făcut suporterii, dublată de șansa aducerii unui antrenor realist, capabil să „monteze” o echipă duce spre îndepărtarea de zona lacrimilor și vaietelor…

Când „fa(g)miliile” adevărate au probleme, chiar sunt în război, ca Dinamo acum, se stă unit, se unesc toate forțele în casă, se strânge seva familiei de la toți… Măscăricii aduși împotriva tradiției dinamoviste nu trebuie să mai vorbească nici prin intermediari, nici prin site-uri, nici pe la televiziuni, că astfel fac și mai mult rău.

Toți dinamoviștii trebuie să fie acum alături de echipă cu fapte și mai deloc cu vorbe grele și rele. Va fi timp de judecăți și judecări după ce este resuscitată „cățaua moartă-n coteț”…