Cristi Hîldan a reușit după 7 titluri ca jucător la echipa de rugby a lui Dinamo să câștige din nou un trofeu la 15 ani distanță. FANATIK a stat de vorbă cu fratele „Unicului Căpitan”, care i-a dedicat trofeul tatălui său, Marin Hîldan și fostului fotbalist.
Cristi Hîldan, antrenorul secund al echipei de rugby a lui Dinamo, a vorbit pentru FANATIK după ce „buldogii” au reușit să învingă în finala campionatului pe Știința Baia Mare, scor 17-13 (6-6): „E un moment special. Au fost 15 ani de muncă multă, de frustări și multe dezamăgiri. Uite că până la urmă visul s-a împlinit. Cătălin Hîldan Jr. a venit pe gazon la final și m-a felicitat”.
Gândul său s-a dus imediat la regretatul Marin Hîldan, dar și la performanțele pe care le-a reușit ca jucător în Ștefan cel Mare: „Aș fi vrut să fie și tatăl meu acolo, pentru că știa foarte bine prin ce stări am trecut și cât am suferit ca să aduc ca antrenor un titlu suporterilor și familiei. Mi-am dorit enorm, pentru că am cucerit acest trofeu de 7 ori ca jucător al lui Dinamo.
Sigur îmi voi aminti acest moment, dar aș vrea ca ăsta să fie doar începutul și să îi urmăm pe cei de la Baia Mare, pe care vreau să îi felicit pentru cele 14 finale consecutive jucate. Nu am mai auzit în alt sport așa ceva”.
Dinamo a ratat dramatic sezonul trecut câștigarea Cupei și campionatului: „Nu eram favoriți să câștigăm titlul. Anul trecut am fost foarte aproape și în Cupă și în campionat și am pierdut la ultimele faze în ultimul minut. Jucătorii noștri au înțeles ce înseamnă Dinamo și spiritul dinamovist”.
Fratele „Unicului Căpitan” s-a referit apoi și victoria extrem de importantă din semifinale împotriva Stelei: „Au fost „câini” adevărați și titlul ăsta e mult mai dulce ținând cont în semifinale am învins în Ghencea. Sezonul trecut am fost extrem de frustrați pe treaba asta când ne-au eliminat. Am reușit să ne luăm revanșa. Prima mea discuție la reunire a fost ideea de răzbunare după ce s-a întâmplat. Ne-am antrenat în 45 de grade astă vară și am tras tare ca să ajungem aici”.
Bineînțeles, Cristi Hîldan speră că Dinamo va reuși într-o zi să fie din nou campioană și la fotbal: „Cu siguranță îmi doresc să trăiesc mai trăiesc acest moment și la fotbal, din postura de suporter. Aș vrea enorm să mai fiu pe stadion la un titlu al lui Dinamo. Au trecut 16 ani de la ultimul titlu la fotbal. Țin minte că am fost la acea sărbătoare cu spartanii”.
Zaljko Kopic s-a plâns de starea gazonului înainte de meciul cu U Cluj, iar suprafața de joc de pe „Arcul de Triumf” a suferit după final de la rugby dintre Știința Baia Mare și CS Dinamo: „Și noi am jucat după meciul din Cupă cu Oțelul și de atunci nu era bun. Pe noi nu ne-a împiedicat, dar pentru fotbal 100% nu e un gazon foarte bun. Cu siguranță dacă noi l-am preluat și nu arăta foarte bine, pentru un joc cu mingea la firul ierbii, clar nu era deloc în regulă gazonul”.
Cătălin Hîldan Jr. a coborât la finalul meciului cu Baia Mare pe gazon și a avut un mesaj emoționant pentru tatăl său. Legimitat la Voluntari, mijlocașul va reveni din iarnă la antrenamente: „Cătălin s-a bucurat alături de mine și mă bucur că am împărtășit cu el această bucurie. El este la Voluntari și recuperează încă după o accidentare foarte gravă.
Ar fi putut forța revenirea, dar am decis să înceapă din ianuarie pregătirea, să treacă exact 9 luni și asta e. Nu am vrut să forțeze pentru că a fost una dintre cele mai grave accidentări din sport și știu foarte bine cu ce se mâncă treaba asta”.
În final, fostul președinte al DDB s-a adresat tuturor suporterilor dinamoviști: „M-am gândit la familia mea, apoi imediat la tata, care nu a mai apucat să mă vadă, bineînțeles la fratele meu Cătălin și nu în ultimul rând la suporterii dinamoviști.
Aș vrea să le transmit că eu tot timpul i-am considerat frații mei și familia mea. Familia mare, Dinamo. Dacă suntem uniți, nimeni nu ne poate sta în cale. Le transmit să creadă și să lupte așa cum am făcut-o eu timp de 15 ani că voi câștiga campionatul.
Dinamo va fi din nou acolo unde trebuie și unde merită, adică pe locul întâi. Dacă noi am putut după 15 ani, eu cred că și echipa de fotbal poate să strălucească din nou. E nevoie de răbdare și suferință. Asta e menirea câinilor”.