Șprițuri de poveste. Tutankhamon, faraonul care a „transformat” berea în vin sau a treia minune a Egiptului antic

Șprițuri de poveste. Din cele „șapte minuni ale lumii”, un fel de ghid care, între timp, a suferit modificări, pe lista inițială, care i se datorează lui Antipater din Sidon și care a fost creată în secolul II î.Hr, figurau două monumente egiptene, Marea piramidă din Gizeh, construită în anul 2560 î.Hr și singura care s-a păstrat până în zilele noastre, și Farul din Alexandria, care a fost dărâmat de un cutremur. Dar o altă „minune” a Egiptului Antic a fost înfăptuită de legendarul faraon Tutankhamon, care a înlocuit berea cu vinul, în topul preferințelor supușilor săi.

Egiptologul Sofia Aziz: „Tutankhamon consuma mult vin și prefera soiurile albe, seci”. Șprițuri de poveste… antice!

Deși, la început, vechii egipteni erau mari consumatori de bere, cercetările din ultimele două decenii au demonstrat faptul că situația s-a schimbat în momentul în care Tutankhamon a preluat frâiele imperiului. Cercetările recente au scos la iveală faptul că faraonul iubea vinul și că acesta i-a fost un companion mai mult decât apropiat, astfel că de aici și până la șprițurile de poveste acompaniate cu ode din perioada Egiptului antic nu a fost decât un pas…

În timpul Festivalului Științei de la Cheltenham, egiptologul Sofia Aziz a declarat pentru BBC Science Focus că „Tutankhamon era ca un adolescent obișnuit al acelor vremuri și consuma mult vin”. La evenimentul la care a participat savantul citat s-a discutat foarte mult despre varietatea alimentelor îngropate lângă regele Tut, care fuseseră îmbălsămate cu rășină, pentru a fi conservate.

„Dar oamenii nu se gândesc la vin”, a spus Aziz, care a continuat: „În mormintele lor, egiptenii antici aveau lucrurile pe care și le doreau în viața de apoi, inclusiv mâncarea și băutura. Așa s-a întâmplat și cu Tutankhamon, căruia se pare că îi plăcea vinul alb, sec”.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Așadar, dincolo de pasiunile sale cunoscute, armurile, armele și cursele de cai, Tutankhamon ridicase la rang de „hobby” vinul alb, iar petrecerile sale, la care participa casta nobililor și cea a ostașilor, deveniseră de notorietate. Stră-stră-strămoșii șprițurilor de poveste de azi…

Este foarte interesant faptul că, potrivit istoricilor, până la vremea respectivă egiptenii nu doar că preferau berea, dar, mai mult, se spune că nu beau apă. De altfel, în paranteză fie spus, fiecare truditor care muncea la construcția piramidelor primea zilnic 4 litri de bere…

Tradiția a suferit ușoare modificări, pentru că, oricât de dulce ar fi fost vinul de pe malurile Nilului, Tutankhamon își mai îndemna uneori supuși să „îndoaie” licoarea cu apă tratată special (deoarece apa Nilului era foarte poluată), din motive lesne de înțeles… Ce spuneam? Șprițuri de poveste, rădăcini antice…

Amfore cu licoarea zeilor, depozitate în piramide pentru consumul de pe… lumea cealaltă! Șprițuri de poveste… divine!

Chiar dacă, așa cum am arătat, berea ocupase inițial locul fruntaș, cultivarea viței de vie a început în Egipt în timpul primelor dinastii Thinite (3100 – 2700 î.Hr), iar prima menționare a unei vinificări autohtone este datată de pe vremea faraonului Djoser (Zoser). De altfel, piramida sa este cea mai veche din Egipt, iar în interiorul său a fost găsită o listă de podgorii, inclusiv faimosul „Horus din Înălțimile Raiului”.

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Ca și în cazul lui Djoser sau al faraonului Semerkhet (cunoscut drept Horus al VII-lea) și în subsolul piramidei lui Tutankhamon s-au găsit amfore umplute cu vin alb. Vorba aceea, cum să rămână faraonul însetat pe… lumea cealaltă?!

De asemenea, frescele egiptene denotă importanța viței de vie și oferă informații referitoare la tipurile de vin care au fost produse. Grație metodelor de vinificație existente la vremea respectivă, se pare că primele vinuri din Egiptul antic erau în majoritatea cazurilor albe sau ușor colorate. Strugurii erau zdrobiți, presați prin răsucire, iar ulterior sucul rezultat era lăsat să curgă printr-un orificiu aflat în partea dreaptă a rezervorului. Ulterior, vinul era decantat în vase mari de teracotă, pentru a fermenta în recipiente deschise, și mai târziu era transferat în amfore.

Dar, dincolo de producția proprie, atât Tutankhamon, cât și alți faraoni s-au bucurat pe îndelete și de marfa de import. Palestina, dealurile din Iudeea, Valea Iordanului și regiunea Transiordaniei erau „rezervoarele” cele mai apreciate.

În timp, vinul a parcurs treptat drumul de la ofrandă garantată zeilor la stadiul de licoare imperială, la băutură a nobililor și a categoriilor sociale privilegiate. Muncitorilor li se oferea de băut drept premiu, doar în cazul realizărilor speciale. Dar să nu uităm și faptul că acest cult al vinului era prezent în cadrul diverselor festivaluri și al ceremoniilor matrimoniale și funerare.

Petreceri cu măști, ținute extravagante și… întreceri sportive! Șprițuri de poveste… ca în zilele noastre!

Tutankhamon a condus Egiptul din anul 1333 î.Hr. până în anul 1324 î.Hr. Dincolo de diversele legende care au căpătat, în timp, o aură mai mult… hollywoodiană, și de celebra mască mortuară, care îl înfățișează drept imaginea în sine a frumuseții și a puterii imperiale, faraonul era un împătimit al petrecerilor.

Vinul, ținutele extravagante, completate cu măști care înfățișau diverse vietăți sau apelau la simbolistica religioasă și ofrandele aduse Zeilor, erau „ingredientele” chefurilor din acea perioadă. Herodot, „părintele istoriei”, a descris astfel o petrecere organizată în onoarea zeiței feline Sejmet Bastet, desfășurată în orașul Bubastis: „Bărcile pline cu bărbați și cu femei pluteau pe Nil. Bărbații cântau la fluier din lotus, iar femeile dansau. Cu toții beau mult vin”.

Poate că nu vă vine să credeți, dar, pentru a se relaxa, egiptenii jucau ceea ce astăzi numim „bowling”, iar de la distracția care nu le era străină nici nobililor și nici claselor inferioare nu lipsea poțiunea magică numită „vin”. Au fost descoperite piste de joc și mingii prevăzute cu câte o gaură. Vorba aceea, variație să fie, iar vinul să curgă…

La chefurile din perioada „Regatului Nou” se organizau inclusiv întreceri sportive, așa cum se petreceau evenimentele la Roma sau în Grecia antică. Inclusiv Tutankhamon se dădea în vânt după cursele cu care de război, după luptele cu sabia și după tirul cu arcul. Iar lista poate continua, vorba aceea, sporturi să găsim, că egipteanul e inventiv la șprițuri… faraonice.

Băutura, îndoită cu miere și cu apă, în cadrul ritualurilor oculte. Șprițuri de poveste… mistice!

Însă, dincolo de aceste practici cotidiene, licoarea mai avea un scop important, cel al exacerbării trăirilor în cadrul ritualurilor mistice. Faraonii, în general, erau pasionați de ocultism, iar anumite tehnici sunt descrise în „Cartea lui Toth”, unde sunt relevate mai multe ritualuri de vrăjitorie, despre care se spune că ar fi dejucat chiar și asasinarea unui faraon.

De asemenea, adepții zeului Bes îndoiau vinul cu apă și cu miere și sorbeau lichidul din vase din ceramică decorate cu efigia sau cu chipul ocrotitorului nașterii, mamelor, copiilor și al gospodăriilor, numite chiar „vase Bes”. Cercetătorii susțin că, datorită faptului că figura lui Bes era venerată asemenea unui geniu protector, băutura era considerată benefică.

În concluzie, Tutankhamon, la cât de venerat a fost de către supușii săi, a cinstit vinul aproape mai mult decât orice. Nu s-a lăsat „îmbătat” de putere și probabil că nici nu ar fi avut când, deoarece și-a găsit sfârșitul la vârsta de numai 18 ani.

Spre deosebire de alți faraoni, care și-au cucerit gloria cu sabia, nu a susținut decât două campanii militare, una în Orientul Apropiat și cealaltă în Nubia. Și-a permis, totuși, să pice pradă „boemiei”, lăsându-se sedus de gustul… sec al vinului alb și prevestind parcă apariția poeților din epoca romantică de mai târziu, care au adus o noblețe în plus acestui elixir divin…

Probabil, faraonul Tutankhamon, care devenise vestit în epocă grație cramelor sale, este unul dintre personajele istorice care demonstrează cel mai bine veridicitatea spuselor marelui poet francez Charles Baudelaire: „Cine bea vin, bea geniu!”. Vorbe de poveste pentru… șprițuri de poveste!