Jayson Papeau, interviu despre viață și fotbal: „Niciun adversar din România nu mi-a pus probleme! Îmi place Dawa, dar nici el nu m-a deranjat” Exclusiv - Fanatik.ro

Jayson Papeau interviu despre viata si fotbal Niciun adversar din Romania nu mia pus probleme Imi place Dawa dar nici el nu ma deranjat Exclusiv

EXCLUSIV FANATIK

Jayson Papeau, INTERVIU PREMIUM pentru FANATIK, despre viață, familie și carieră. foto: colaj Fanatik

Jayson Papeau s-a întâlnit cu FANATIK a doua zi după eșecul pe teren propriu al Rapidului, 1-2 cu Farul. Fix la ora 11:00 cum convenisem, într-una din cafeteriile complexului de la marginea Capitalei unde locuiește cu prietena sa și băiețelul abia născut al cuplului, Jayson era acolo. Puțin obosit, foarte supărat, a îngăimat un dublu „stupid game, stupid night”, apropo de 1-2 cu Farul, apoi am intrat în subiect.

Jayson Papeau: „Am semnat primul contract de profesionist la 22 de ani. Înainte, eram în liga a 8-a din Franța!”

Aveți în față povestea unui francez de 28 de ani, pe care-i va face în luna iunie, care a reușit cu fotbalul. Și a făcut sacrificii enorme pentru a-și împlini visul. Era luat la mișto inclusiv în liceu că e prea târziu să mai ajungă fotbalist. Tatăl său a jucat în Ligue 1, el era în divizia a 8-a! A luptat, a înghițit în sec, a muncit și a semnat abia la 22 de ani primul contract de profesionist. Acum doi ani și 7 luni a ieșit prima oară din Franța, în iulie 2022 a ajuns la Rapid. Este unul dintre cei mai iubiți jucători din Giulești. Pentru că și el iubește fotbalul.

Jayson, cum ai ales fotbalul?

– Eu jucam mereu fotbal când eram mic, dar am o relaţie specială cu acest sport. Primul meu contract de profesionist a fost semnat la 22 de ani. Înainte de asta, am jucat în Franţa în liga a 8-a, iar după asta am semnat în liga a 4-a, a fost un nivel bun pentru mine, dar pasul a fost foarte mare. Am făcut un sezon foarte bun, am jucat împotriva echipelor secunde ale cluburilor mari, precum Lens, Reims, Lille. Am jucat bine, iar după 2-3 luni s-a vorbit despre mine: „Poate Papeau poate merge în liga a treia”. Am spus ok, iar din liga a 3-a am fost dorit de un club din Ligue 2. E o nebunie pentru că mergeam la muncă dimineaţa, dormeam puţin şi apoi mergeam la antrenament. Pentru mine, era wow. Mă gândeam că poate viaţa mi se va schimba. Am tras de mine, iar un club din Ligue 1 (n.r. – Amiens) m-a sunat. Nu aveam cum să refuz! Din liga a 8-a franceză am ajuns în prima.

Deci ai ajuns din liga a 8-a în Ligue 1 într-un an. Cum a fost schimbarea asta pentru tine?

– Da, pentru că eu mereu a trebuit să muncesc pentru ceea ce am realizat. La şcoală, în fiecare an, la startul anului, ne întrebau ce vrem să facem în viitor. Iar eu, la 5-6 ani, am spus jucător de fotbal. Unii râdeau şi îmi spuneau că pot să visez. Iar pentru mine a fost un vis mult timp. Pentru că am ajuns la 18-20 de ani, la liceu şi mă întrebau ce vreau să fac. Răspunsul a fost acelaşi: jucător de fotbal. Mulţi îmi spuneau că este prea târziu. Dar eu mereu îmi spuneam că trebuie să trag de mine pentru că nu se ştie niciodată. De la început a fost în mintea mea să ating acest obiectiv.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Sfatul lui Papeau pentru tineri: „Să nu abandonaţi şcoala! Mergeţi la şcoală. Este foarte important. Chiar dacă vreţi să ajungeţi fotbalişti, trebuie să aveţi asta în minte”

„Acum, cu social media şi cu toate tabletele, nu vedem prea mulţi copii pe afară să joace fotbal. Stau doar în casă”

Tatăl tău a fost jucător de primă ligă franceză, a fost chiar şi la naţionalele de juniori. Ce sfat ţi-a dat?

– Când eram copil, nu prea vorbeam despre asta. Mai am doi fraţi care jucau fotbal, o familie care iubea fotbalul. Chiar şi mama urmărea toate meciurile, mă ducea şi mă aducea de la stadion, venea la antrenamente. Suntem o familie mare care avem încredere unii în alţii şi iubim fotbalul. Când eram mici şi aveam timp liber, mergeam cu fraţii mei mereu la fotbal afară. Din păcate, este diferit acum. Cu social media şi toate tabletele, nu vedem prea mulţi copii pe afară să joace. Stau acasă. Eu cred că asta m-a ajutat să devin jucător de fotbal. Când aveam timp liber, jucam fotbal. Ai mei nu mi-au dat sfaturi, dar m-au ajutat să trag de mine.

În Franţa ai jucat în liga secundă, dar apoi ai plecat în Polonia. Cum a fost la Poznan?

– Oraşul a fost în regulă, clubul a fost ok. Era Warta Poznan, Lech Poznan era clubul mai mare, dar mi s-a spus că Warta e echipa istorică. Pentru mine, a fost prima experienţă în afara Franţei. La început a fost ok, am jucat meci de meci. A fost ceva nou pentru mine. Sunt tipul de om care pot fi oriunde pentru că vreau doar să joc fotbal. A fost o experienţă bună, recunosc că mă aşteptam să fie şi mai bine, dar am avut multe de învăţat.

Dezvăluirile lui Jayson Papeau: „Înainte să ajung la Rapid, am avut ofertă de la Farul!”

Cum ai ajuns în România și cine te-a convins să vii?

– Nu am mai spus asta, dar la mijlocul sezonului din Polonia, am avut o ofertă de la un club din România, de la Farul Constanţa. Mă gândeam că este o ofertă interesantă, dar am stat doar 6 luni în Polonia şi nu voiam să închei aşa. Eram pe un loc mai jos în clasament, 12 sau 13. Nu voiam să plec aşa pentru că mi-au spus că au nevoie de mine pentru a rămâne în prima ligă. Aşa că am refuzat Farul şi am terminat sezonul cu Warta Poznan. La începutul noului sezon am spus că am nevoie de o nouă provocare pentru că îmi ratasem sezonul. Mi-am zis că poate nu e bine pentru mine să rămân. Dacă nu joci bine, eşti singur, nu este uşor. Aveam ofertă de la un club de liga secundă din Franţa, pe care am refuzat-o. Am încercat să plec înainte de startul sezonului, speram să găsesc o echipă.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Și atunci te-a căutat Rapid…

– Da, într-o zi de luni m-a sunat agentul şi mi-a spus că sunt dorit de un club din România. Am aşteptat două zile, negocierile au avansat, mi-a trimis un video cu fanii din Giuleşti şi am spus că trebuie să ajung acolo. Am simţit pasiunea pentru fotbal. Iar pentru mine a fost top. În mai puţin de o săptămână s-a rezolvat totul. Jucasem în prima etapă pentru Warta Poznan, am plecat acasă şi mă uitam la primul meci al Rapidului, 0-1 cu CFR Cluj. Eu ştiam Cluj şi FCSB-Steaua în România. Am spus că poate fi bine pentru mine.

200.000 de euro a plătit Rapid celor de la Warta Poznan în vara lui 2022 pentru Jayson Papeau

„În Polonia jucam cu 1.000 de oameni în tribună, la Rapid este magic. Pentru mine ăsta e fotbalul”

Ce te aşteptai să găseşti în România şi ce ai găsit de fapt?

– Nu mă aşteptam la nimic, sincer. Ce am găsit este o diferenţă mare între polonezi şi români. Polonezii sunt mai naţionalişti, stau mai mult cu ai lor, dar aici poţi să vii de oriunde şi te integrează foarte uşor. Pentru mine şi prietena mea diferenţa a fost foarte mare.

Fotbalul din România este mai puternic sau mai slab decât te aşteptai?

– Nu aveam aşteptări pentru că nu ştiam fotbalul de aici. Când am ajuns aici voiam să văd diferenţele dintre Franţa, Polonia şi România. Pentru mine este un nivel bun.

Atmosfera de pe Giuleşti e considerată una dintre cele mai frumoase din ţară. Cum a fost când ai jucat prima dată în această atmosferă?

– Ca să fiu sincer, este cea mai frumoasă din ţară, nu una dintre cele mai frumoase. Sunt aici de doi ani deja şi nu am văzut fani ca ai noştri. A fost special pentru mine. La Warta Poznan am jucat cu 1.000 de oameni în tribune, când era frig erau vreo 500. În liga secundă din Franţa la fel. Un stadion frumos, dar nu plin. Eu am ajuns aici joi, m-am antrenat singur joi şi cu grupul vineri. Sâmbătă a fost derby-ul cu FCSB din Giuleşti. Toată lumea mi-a spus că voi vedea atmosfera, presiunea. Eram pe bancă şi mi se părea magic. Pentru mine ăsta e fotbalul. Îmi spuneam că dacă intru pe teren nu am cum să ratez. Când joci cu aceşti suporteri în spate, nu pot să joc slab.

Mesaje de „bun venit” la Rapid: „E un jucător din Polonia care nu dă goluri, nu dă pase decisive. O să fie «inutil»”

De ce crezi că eşti aşa iubit de rapidişti?

– Pentru că iubesc fotbalul şi dau mereu 100%, poate chiar mai mult. Poate şi pentru că sunt talentat. Dar îmi aduc aminte de primul meu meci la Rapid, cu FCSB, când Gigi Becali spunea că „sunt jucător talentat, dar nefolositor”. El m-a văzut 20 de minute pe teren. Înainte să ajung la Rapid, am primit mai multe mesaje de la fani. Când am semnat, s-a discutat mult despre mine: „E un jucător din Polonia, nu dă goluri, nu are pase decisive. O să fie inutil echipei”. Şi citeam multe astfel de mesaje.

Te-au enervat mesajele?

– Voiam să demonstrez că sunt un jucător bun, util echipei. Când vorbeşti de rău despre cineva ai două opţiuni: accepţi sau nu. Iar eu nu puteam accepta asta. Ştiu ce pot face şi vreau să arăt ce pot să fac. Când am ajuns, aveam asta în minte şi ştiam că dacă voi juca bine, fanii mă vor iubi. Pentru că iubesc fotbalul.

„Îl iubesc pe Bocciu, dar nu pot să vorbesc cu el pentru că nu vorbește engleză”

Unul dintre liderii de galerie spunea că eşti aşa iubit pentru că te sacrifici pentru echipă, chiar ai suferit o accidentare gravă…

– Da, atunci treceam printr-un moment foarte bun. Eram titular de 3-4 meciuri, am primit multe mesaje pozitive. Iar după accidentare, m-au susţinut ca şi cum aş fi fost familie.

Îi cunoşti pe liderii de galerie, pe Bocciu, pe Gigi Corsicanu?

– Da, îl ştiu pe Liviu. Nu pot să vorbesc cu Bocciu pentru că nu vorbeşte engleză. Ştiu că mă iubeşte, dar şi eu îl iubesc pe el. Când eram accidentat mi-a transmis că toţi fanii sunt alături de mine şi m-a ajutat mult. Mi-a spus să nu îmi fac griji pentru că galeria mă va susţine şi mă aşteaptă să mă întorc.

„A fost un electroșoc în tot corpul, am început să plâng… Un montagne russe, sus și apoi «Buff»!”

Accidentarea gravă din meciul cu FC Botoşani din sezonul trecut… Povestește-ne ce s-a întâmplat şi cum ai reuşit să treci peste…

– Am jucat împotriva Botoşaniului, Ivanov a vrut să ia mingea. Nu a fost o lovitură intenţionată, nu voia să faulteze. Când am văzut imaginile, am văzut că voia să ia mingea, dar e vorba de miimi de secundă. Dacă piciorul meu ar fi fost în aer şi nu prins pe gazon, nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar, a fost ca un electroşoc în tot corpul. Am stat pe gazon şi Săpunaru a venit la mine şi mi-a spus: „Hai, ridică-te în picioare!”. Eu i-am spus că nu pot: „Ba poţi!”. Am încercat să mă ridic, să îmi pun piciorul în pământ şi mi-am dat seama că nu se poate. Am început să plâng pentru că era un moment foarte bun pentru mine. Eram într-o formă excelentă, voiam să dau gol, pasă decisivă. Nu ştiu să spun decât în franceză, a fost un montagne russe. Pentru că tot urci şi apoi: „Buff”. A fost foarte dificil pentru mine.

Ai vorbit cu Ivanov după accidentare?

– Mi-a trimis un mesaj pe Instagram în care şi-a cerut scuze. I-am spus că astfel de lucruri se întâmplă în fotbal. Nu pot da vina pe el, mi-am dat seama că nu a fost intenţionat.

Visul lui Jayson Papeau: „Ar trebui să dau 50 de goluri ca să ajung la Barcelona. Pare imposibil în acest moment”

Contractul tău cu Rapid expiră în iunie 2024. Conducerea vrea să prelungeşti. Rămâi din vară în Giulești?

– Să fiu sincer, nu ştiu. Deocamdată n-am semnat nimic. O să vedem ce se va întâmpla.

Rrahmani spune că Rapid e doar un pas în cariera lui şi visul lui este să ajungă la Real Madrid. Unde visezi să joci după Rapid?

– Eu îmi doresc să cresc ca jucător şi ca persoană. Nu este vorba doar de fotbal, dar aş vrea să ştiu multe lucruri. Mi-aş dori un pas mai mare acum.

Barcelona e clubul tău preferat…

– Da, Barcelona. Dar ar trebui să dau 50 de goluri ca să ajung acolo. Pare imposibil în acest moment. Cel mai important este acum finalul de sezon. Ce se va întâmpla după aia, o să vedem. Trebuie să fiu concentrat pe finalul de sezon şi să ajut echipa să câştige titlul. Vreau să luăm campionatul.

„Știu că ultimul titlu al Rapidului a fost luat când aveam 7 ani. Acum trebuie să o facem iar!”

Ce ar însemna pentru tine şi pentru club titlul de campion?

– Pentru club ar însemna mult mai mult decât pentru mine. Am vorbit mult despre istoria acestui club şi cred că este sezonul în care putem face ceva. Dacă vom câştiga titlul şi vom da totul pentru asta, pentru mine va fi foarte bine pentru că voi fi în istoria clubului, iar pentru Rapid va fi special pentru că va însemna calificarea în cupele europene după o perioadă lungă de timp.

Ştii câte titluri are Rapid?

– Știu că ultimul a fost luat în urmă cu 20 de ani. Ştiu asta. Aveam 7 ani atunci. Acum trebuie să o facem.

Care e primul lucru care îţi vine în minte când spui Rapid?

– Fotbal sau Peluza Nord.

Mutu sau Bergodi? „Mă simt mai bine cu Bergodi pentru că am jucat mai mult în mandatul lui”

Adi Mutu este unul dintre antrenorii care ţi-au dat încredere. Mai ţii legătura cu el după ce a plecat la CFR Cluj?

– Am vorbit doar cât a fost la Rapid. După aia, deloc.

Cum este Bergodi?

– Un antrenor foarte bun. Are multă experienţă şi este puţin diferit de Mutu. Nu pot să spun care e mai bun pentru că opinia mea nu contează şi nu deţin adevărul absolut. Mă simt mai bine cu Bergodi pentru că am jucat mai mult în mandatul lui. Modul în care ne antrenăm este un pic mai bun.

De câte ori l-ai văzut nervos pe Bergodi?

– La pauza meciului pierdut cu Farul. Dar a avut dreptate complet. Am încercat să vorbim, să ne revenim. Am făcut multe greşeli, inclusiv eu, primul gol pleacă de la greşeala mea. Am vorbit 3-4 minute. Apoi a venit antrenorul şi a ţipat la noi. Ne-a dat tactica şi nu am jucat aşa cum am discutat. Ne-a spus să jucăm în margine, noi am jucat în centru şi am pierdut multe mingi. Farul este o echipă de contraatac şi nu trebuia să pierdem mingi. Exact asta am făcut. Cred că le-am dat 10-15 contraatacuri. A fost prea mult. Avea dreptate să fie supărat antrenorul.

51 de meciuri a jucat Papeau pentru Rapid, reușind să marcheze de 6 ori și să dea 6 pase de gol

„După accidentare, domnul Șucu m-a ajutat foarte mult”

Cu patronii Dan Şucu şi Victor Angelescu ai vorbit?

– Când Victor vine la stadion, vorbeşte cu noi. La fel şi domnul Şucu. După accidentare, domnul Şucu a venit la mine, m-a ajutat foarte mult.

La meciul cu Farul, de care vorbeam, cât de mult v-au lipsit fanii?

– Aş spune că foarte mult. E mult mai bine când jucăm cu toţi fanii pe stadionul nostru. Chiar dacă stadionul este gol, noi trebuie să jucăm la fel de bine. La meciul cu Farul nu s-a întâmplat asta.

„Colegii mai pun manele în vestiar, dar muzica asta nu e pentru mine”

Ce faci în timpul liber?

– Să fiu sincer, stau mult acasă. Acum, cu copilul, am mai puţin timp. Încercăm, alături de prietena mea, să ne manageriem bine timpul. Să dormim, să ieşim, să ne jucăm cu copilul. Mergem la shopping, eu mă mai joc şi pe Play Station. Nu prea ascult muzică. Doar când merg la meci sau în maşină. Acasă mă uit mult la fotbal.

Te uiţi la meciurile din SuperLiga?

– Nu atât de mult. Mă uit doar la meciurile importante din campionat. Mă uit mult la Premier League şi la meciurile Barcelonei.

Te-au corupt colegii tăi la manele? Îţi place tipul ăsta de muzică?

– Mai pun astfel de melodii în vestiar, dar muzica asta nu este pentru mine.

„Niciun adversar din România nu mi-a pus probleme! Îmi place Dawa, dar nici el nu m-a deranjat😊”

Care este jucătorul din SuperLiga care ţi-a pus probleme?

– Nimeni. Îmi place de Dawa, dar nici el nu m-a deranjat. Sunt mulţi fundaşi buni în campionat. Totuşi, dacă ar fi să aleg un jucător foarte bun, acela este Tachtsidis. Este genul de jucător care dă pase foarte bune, are o mişcare excelentă în teren. Are un IQ fotbalistic mai mare decât al celorlalţi jucători din campionat. Este un jucător invizibil, nu marchează atât de mult. Dar este foarte bun.

Cu Dawa ai vorbit după derby-uri?

– Nu prea putem vorbi. Dacă eu câştig, nu răspunde la mesaje. Dacă pierd, nu îi răspund, dar avem o relaţie foarte bună.

„Căram pachete, unele foarte mari și foarte grele și nu era deloc bine pentru spate”

Dacă nu ai fi fost jucător de fotbal, ce meserie alegeai?

– Nu ştiu. De când eram mic aveam în minte să fiu fotbalist. Sunt norocos să fiu în această ipostază. De asemenea, este şi o greşeală. A fost foarte greu să ajung aici, să îmi îndeplinesc visul. Am făcut şcoală, dar am dat totul pentru fotbal. Dacă ratam asta, eram mort. Dar trebuie să îţi asumi nişte riscuri. Dacă ar fi să dau un sfat tinerilor: să nu abandonaţi şcoala! Mergeţi la şcoală. Este foarte important. Chiar dacă vreţi să ajungeţi fotbalişti, trebuie să aveţi asta în minte. În Franţa, există jucători care semnează contractul la 13 ani. Dar ei nu ştiu realitatea din lume. În cazul meu, după şcoală mergeam la muncă. Mă trezeam la 2 dimineaţa să merg la muncă. Ştiu că este foarte dificil. Iar când am făcut asta, mi-am spus că trebuie să reuşesc.

Te trezeai la ora 2 dimineaţa să mergi la muncă?

– Da, la ora 2 dimineaţa şi munceam până la 11 pentru a avea bani. Apoi, mergeam acasă, încercam să dorm puţin şi apoi mergeam la antrenamente. Am avut diverse job-uri…

Ce făceai?

– Logistică. Organizam pachete, dar uneori erau pachete foarte mari, grele şi asta nu era bine pentru spate. O muncă foarte fizică, iar ca să ajung apoi şi la antrenamente a fost foarte dificil. A trebuit să o fac.

„Familia este sensul vieții mele. Mama mi-a spus: «Dacă vrei fotbal, o facem împreună»”

Ce înseamnă familia pentru tine?

– Familia este totul pentru mine. Cu fraţii şi părinţii mei suntem împreună. Nu există probleme, prietena mea face şi ea parte din familie. Îmi place genul ăsta de relaţie pentru că familia este totul. Este sensul vieţii mele. Mama mea mi-a spus că dacă vreau să continui fotbalul, va fi alături de mine: «Dacă vrei să o faci, o facem împreună». M-a ajutat foarte mult, mi-a dat multă încredere.

Ce ai schimba la Bucureşti?

– Traficul, bineînţeles. Este oribil. Când ne antrenăm înainte de ora 10:00 este haos. Ca să plec din acest complex rezidenţial, avem un singur drum. O mulţime de oameni locuiesc aici şi între 07:00 şi 09:00 poţi să faci şi 45 de minute doar ca să ieşi din complex.

„Mi-ar plăcea să merg în New York, în SUA, să vizitez 3-4 oraşe, dar aș avea nevoie de o lună”

Cum arată ziua perfectă pentru tine?

– O noapte foarte bună. Cu copilul ne trebuie mai multe ore de somn, dar suntem norocoşi, doarme 6-7 ore pe noapte fără să se trezească. Apoi, să mă trezesc şi să mă joc cu copilul după micul dejun. Să ies şi să mă bucur de viaţă. Seara să vin acasă, să văd meciul Barcelonei. Următoarea zi să mă duc pe Giuleşti şi să câştig meciul.

Iar vacanţa de vis care ar fi?

– Nu am o locaţie specială, doar mi-aş dori să merg oriunde nu am mai fost. Dacă ar fi să aleg, mi-ar plăcea să merg în New York, în SUA, să vizitez 3-4 oraşe. Acum ar fi imposibil pentru că aş avea nevoie de o lună. Aşa că, poate 10 zile în Maldive la relaxare şi chill ar fi perfect.

„În Franța, oamenilor fără adăpost le spunem «rom». Și mulți fac legătura cu românii!”

Cum ai compara Parisul cu Bucureştiul? Se potriveşte denumirea de „Micul Paris”?

– Nu stau chiar în centrul Parisului, dar nu pot compara Parisul cu Bucureştiul sau Micul Paris cum îi spuneți voi. Este un pic diferit Parisul. Să fiu sincer, prefer Parisul, dar îmi place şi Bucureştiul.

Românii nu sunt bine văzuţi în Franţa. De ce crezi că aveam această imagine și sunt curios dacă ți-ai schimbat impresia despre români de când ai venit aici?

– În Franţa sunt oameni fără adăpost de peste tot. Nu ştiu de ce, dar în Franţa le spunem „rom”. Şi foarte mulţi fac legătura şi spun că sunt români. Dar ei pot fi români, italieni, spanioli… Dar la noi e denumirea de „rom” şi majoritatea spun că sunt români. Cred că de asta aveţi o imagine nu atât de bună, deşi realitatea e complet diferită.

De ce a anunțat nașterea primului său copil în fața peluzei din Giulești: „Mi-au dat dragoste”

Unul dintre momentele inedite de pe Giuleşti a fost cel în care ai aflat că vei avea un băiat. De ce ai vrut ca acest moment să fie în faţa galeriei?

– Eram cu prietena mea şi voiam să facem ceva special pentru că era primul nostru copil. La început ne-am uitat la mai multe posibilităţi de a face asta împreună, dar mi-a spus că nu va fi chiar atât de special. În urmă cu mai mulţi ani, am văzut un video cu un jucător din MLS că a făcut asta la stadion, dar nu cu mulţi fani. Am spus că poate putem face asta la stadion şi ea a fost de acord. Am aşteptat o victorie pe teren propriu şi când am făcut-o a fost un moment foarte frumos. Am făcut asta la stadion pentru că, de când am venit, fanii au fost mereu alături de mine. Sunt în continuare alături de mine şi le mulţumesc. Mi-au dat dragoste şi de asta am vrut să fac acest moment în faţa lor.

Povestea golului special marcat împotriva „dușmanului” FCSB. „Simțeam că e meciul meu”

Ai marcat un gol de generic în meciul cu FCSB cu piciorul la care ai suferit accidentarea gravă. A fost un moment special să înscrii în faţa rivalilor?

– A fost un moment special pentru că înaintea acestui meci am fost rezervă vreo 10 meciuri. Antrenorul mi-a spus că trebuie să fiu concentrat în acest derby, pentru că nu am mai jucat demult. Trebuia să fac mai mult efort pe faza defensivă. După câteva minute mi-am dat seama că acest meci este pentru mine. Mă simţeam în formă. În urmă cu câteva zile, jucasem cu CSA Steaua în Cupa României şi nu am făcut un joc bun. Apoi, am vrut doar să fiu implicat în echipă şi voiam să dau totul, chiar dacă voi obosi după 15 minute. Să marchez un astfel de gol a fost o senzaţie foarte plăcută. Să marchezi împotriva „duşmanului” e un moment special.

Cum a comentat cutremurul de la Rapid: „Ne-a afectat, dar am încercat să nu mă gândesc. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă”

Cum aţi primit tu şi vestiarul veştile despre audierile preşedintelui Daniel Niculae şi reţinerea liderului de galerie Liviu Ungurean?

– Personal, încerc să nu mă gândesc la asta. Dacă m-aş fi gândit la asta, nu mai eram concentrat pe meci. Pentru oamenii care sunt de mai mult timp în club, cred că a fost mai important pentru ei. Sunt mai apropiaţi unii de ceilalţi. A fost mai dificil pentru ei, dar eu încerc să nu ascult şi să fiu concentrat doar pe ceea ce am de făcut. Ca jucător, nu am cum să schimb ceea ce s-a întâmplat. Nu înseamnă că nu îmi pasă, dar mă focusez pe fotbal.

Acest scandal a afectat mult echipa. Atât atmosfera de pe Giuleşti, cât şi jocul…

– Da, cu siguranţă. Suntem 11 pe teren şi ne place să jucăm pe Giuleşti cu toţi fanii în tribune, să fim încurajaţi. Ne întrebam de ce nu sunt cu noi? Şi cum aţi spus, poate ne-a afectat în joc. Dar nu cred că din această cauză am pierdut. Am pierdut din cauza modului în care am evoluat.