Știți că o prezentare pe scurt a Mariei Iordănescu este dificilă? Ca să nu „mâncăm” spațiu dintr-un super-interviu în exclusivitate pentru FANATIK, mult peste interesant, inedit și incitant la un loc, „spunem” în deschidere doar atât: tânăra cu ochi de un albastru infinit (scuzați „așchia” dar se potrivește perfect!) este fiica lui Anghel Iordănescu, are 3 frați, Edward, Alexandru şi Andrei, lucrează la Prima Sport, prezintă știrile la Focus Sport și… lectură plăcută a interviului!

Maria Iordănescu și revelația numelui, trăită în țările arabe

Maria, ce evenimente sportive au marcat anul în care te-ai născut? …Că nu e elegant să întrebi o doamnă direct câți ani are…

– Din păcate, nu mă născusem când România a participat la Campionatul Mondial din SUA ’94, însă în anul care m-am născut naționala noastră lua parte tot la un turneu final, dar european. Cel din 1996, din Anglia. Uite că mi-am „deconspirat” eu vârsta… 😊

Faci parte dintr-o familie celebră în fotbalul românesc. Numele Iordănescu a fost, este un avantaj sau o povară?

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

– Cuțitul are întotdeauna două muchii, așa că pot spune, cu siguranță, că au existat atât avantaje, cât și dezavantaje. Avantajul cel mai mare este că port un nume cu greutate pentru țara noastră, un nume pentru care s-a muncit foarte mult și pentru asta nu pot decât să fiu mândră.

Încă din copilărie am simțit greutatea numelui. Am fost un copil cuminte, am stat mereu în preajma fraților mai mari. Deseori mi-am lăsat păpușile ca să mă joc cu ei. La noi în familie ce mai trăsnit frate a fost Andrei, era să dea foc la casă și era campion la năzbâtii. La noi în casă nu exista întrebarea cine a făcut ceva, știam toți că Andrei e de vină.

Când, cum ai simțit prima dată importanța numelui tău de familie?

– Îmi aduc aminte că tata era antrenor în țările arabe și am participat la un meci de fotbal care s-a terminat cu o victorie importantă. Tot stadionul se bucura, fanii îl așteptau la terminarea meciului, urmăreau autocarul în care mă aflam și eu…

Și atunci mi-am dat seama că tata este iubit și apreciat la un nivel mai mare decât îmi imaginasem eu. Atunci am conștientizat că tata, cel care se juca mereu cu noi, cel care ne alerga și cel care se punea la mintea copiilor lui, este, în același timp, iubit de mii de suporteri.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

„Am fost «antrenată» de mică să rezist tuturor cuvintelor «de dulce» mai puțin… dulci!”

Ai fost vreodată „admonestată” cu „urări” pentru tata sau pentru Edi?

– Nu există pădure fără uscăciuni, așa că și contestatarii au treaba lor. Și când spun asta mă refer la faptul că întotdeauna când există păreri negative poți să demonstrezi și mai tare ceea ce poți și ceea ce ești capabil să faci. Și atât tata, cât și fratele meu au demonstrat ce au avut de demonstrat.

Când mergi pe un stadion, la un meci al echipei antrenate de tatăl sau fratele tău, trebuie să fii, cumva, pregătită și pentru a „încasa” dezamăgirea fanilor, în cazul unui rezultat negativ. Așa că am fost „antrenată” de mică să rezist tuturor cuvintelor „de dulce” mai puțin… dulci!

Care este prima ta amintire de pe un stadion?

– Primul stadion pe care am pășit și totodată terenul pe care jucam și eu… ca un fotbalist desăvârșit, de altfel 😊… a fost curtea casei de vacanță. Eu aveam postul de atacant, iar tata de mijlocaș și amândoi jucam împotriva fraților mei. Eram foarte fericită când mă felicita tata, iar dacă primeam vreo critică, încercam ulterior să dau tot ce am mai bun ca să demonstrez că pot.

Cea mai dragă amintire legată de fotbal? De pe stadion sau din fața televizorului…

– Ar fi multe amintiri, nu aș putea numi doar una. Practic, copilăria mea a fost înțesată cu astfel de amintiri. Știu doar că urmăream meciurile împreună cu frații mei și ne rugam la fiecare meci ca tata să câștige. Iar dacă se întâmpla să piardă vreun meci, eram toți triști și, deși copii, sufeream pentru el enorm. Însă, când venea acasă, ne bucuram că suntem împreună.

Îmi amintesc cu drag de meciurile noastre din curte, îmi plăcea teribil să joc fotbal. Am zeci de amintiri frumoase din copilărie. Mergeam împreuna cu tata la Predeal, ne dădeam cu schiurile, cu sania pe derdeluș. Vacanțele de vară erau interminabile partide de fotbal cu frații mei, dar și cu băieții din cartier.

„Am ales știrile din sport pentru că mă simt acasă”

De ce ai ales televiziunea ca domeniu de activitate? De ce știrile din sport?

– Nu cred că am ales eu televiziunea, ci televiziunea m-a ales pe mine. Cred că fiecare are un drum predestinat, iar mie mi-a fost dăruit acesta și asta îmi place cel mai mult să fac. Am ales știrile din sport pentru că mă simt acasă. Nu mă încarcă negativ, îmi dau o stare de bine, iubesc și am crescut cu fotbalul și atunci… de ce nu?

Televiziunea e un sport de echipă și mie îmi place tare mult echipa mea. Colegii de la Focus Sport sunt mereu acolo dacă am nevoie de ei. Mă ajută cu un sfat, îmi răspund la întrebări și când am plecat pentru o scurta vreme să o nasc pe Thea, la despărțirea de ei am plâns.

Iubesc televiziunea, îmi place ideea că le pot aduce celor din fața micului ecran informații care îi relaxează și care îi ajută să știe mai multe despre sportul și sportivii favoriți.

Cum ai ajuns „pe sticlă”? Când și unde ai debutat?

– Am debutat ca prezentatoare la fostul Look Sport, actualul Prima Sport, însă înainte de asta am fost reporter la o altă televiziune, apoi am avut o rubrică online și ulterior am început să prezint știrile din sport. Însă primul pas în acest domeniu l-am făcut la postul de televiziune la care am terminat și școala (n.a. – Școala de jurnalism Intact Media Academy, reporter la Antena Stars). Cum vă spuneam, am fost pasionată de mică de acest domeniu. Și am zis că dacă nu mi-a ieșit să ajung fotbalistă, atunci măcar să prezint știrile sportive. 😊

Dar la Prima TV? De ce Prima TV?

– Pentru că am debutat ca prezentatoare în acest trust și am rămas ca parte din această familie pe mai departe. Este un loc în care poți crește, am o echipă formată din colegi dedicați, foarte buni în ceea ce fac, de la care învăț zi de zi. Este foarte bine să te simți la muncă la fel cum te simți acasă, printre ai tăi. Și asta îmi dă mie Prima TV, sentimentul de apartenență la o familie.

„N-am dormit de emoții cu o seară înainte de un interviu cu Edi după ce preluase echipa națională”

Care a fost cel mai… delicat moment din fața camerei de filmat?

– Nu l-aș numi delicat, ci emoționant. Și aici aș alege două. Momentul când am prezentat o știre despre ziua de naștere a tatălui meu, deci a fost un altfel de „La mulți ani!” transmis lui „în direct”. Am fost mândră că pot prezenta o știre despre unul dintre părinții mei, dar, în egală măsură, și împlinită că pot face asta în mod public, prin prisma meseriei.

Iar al doilea, ar fi momentul în care am anunțat că fratele meu a devenit antrenorul echipei naționale, în ianuarie 2022… Îți dai seama, Edi Iordănescu, antrenorul echipei naționale. La șase ani după tatăl lui, Anghel Iordănescu. Atunci am avut emoții mari, mai ales că știam cât de mult înseamnă asta pentru Edi, cât a muncit să ajungă aici și cât de dedicat este ideii de NAȚIONALĂ. Cu majuscule.

Apoi, am avut un interviu cu el pentru Prima TV, la scurt timp după ce a preluat echipa națională. Nu vrei să știi cât m-am documentat, cum nu am dormit cu o seară înainte, cât de emoționată am fost. Edi chiar mi-a spus, amuzat, că suntem noi doi, frații. Și pe toată perioada interviului mă tot gândeam că eu sunt Maria jurnalista, nu Maria sora.

„Mi-aș dori pentru Edi să se liniștească și să încerce altceva”

Care este în opinia ta cea mai mare calitate profesională a lui Edi?

– Este foarte muncitor. Edi a fost tot timpul foarte serios și dedicat. Seamănă din ce în ce mai mult cu tata, ascultă sfaturile celor din jur, dar face așa cum crede el. Așa făcea și tata când antrena. Mi-aș dori pentru el să se liniștească și să încerce altceva. Nu te mira… Pentru că eu cred că tot ceea ce face acum îl macină foarte tare pe interior, îi consumă sufletul.

Trăim într-o lume a răutăților și mediul online ajută la propagarea acestora. Oricine poate accesa netul, copiii, soția, părinții, bunicii. Dacă ești non-stop tocat, oamenii te vorbesc tot timpul, îți pun toate acțiunile sub lupă, cred că asta afectează sufletul. Noi, desigur, ca și în 2016, când am mers să îl susținem pe tata, vom fi alături de Edi în Germania, la EURO. Dacă mergem încrezători, deciși, cu credință în Dumnezeu, sigur putem câștiga partidele, mai ales că avem o grupă facilă și îi putem bucura pe toți românii.

Dar cel mai mare defect?

– Aici cred că trebuie să îl întrebi pe el. Pentru mine, Edi este perfect!

Edi Iordănescu, urmat de Klopp, Guardiola, Ancelotti… Ghici unde?

Care este pentru tine TOP 3 cei mai buni fotbaliști din lume, acum?

– Kylian Mbappe, Erling Haaland, Paulo Vinicius.

Dar antrenori? Scuză întrebarea…

– Fratele meu, cu siguranță! Suntem întreaga familie alături de el și abia așteptăm să scrie istorie la Campionatul European. După el mai putem vorbi de Jurgen Klopp, Pep Guardiola, Carlo Ancelotti… 😊

„Sir Alex Ferguson este omul-poveste, antrenorul ideal”

Cu cine ți-ai dori să faci un interviu? Fără să punem barieră „dacă se poate”… Ipotetic… Din toată lumea…

– Sir Alex Ferguson. Este omul-poveste, antrenorul ideal, performer în domeniul lui. Cred că ar fi un interviu lung, pentru care m-aș pregăti luni de zile. Pentru mine, el este întruchiparea seriozității și a performanței, iar rezultatele îl recomandă drept unul dintre cei mai buni antrenori ai planetei. Chiar, cum ar fi ca ăsta să nu mai fie un vis, ci să devină realitate? 😊

„Am ținut cu Steaua de când mă știu. Acum, însă, țin cu echipa națională și atât”

Mai este cazul să te întreb care a fost prima echipă cu care ai ținut? Câți ani aveai? Acum ții cu FCSB sau cu CSA Steaua?

– Am ținut cu Steaua de când mă știu, dar am fost, bineînțeles, și voi rămâne toată viața un mare suporter al echipei naționale. În prezent susțin echipa națională și, deocamdată, cam atât. Depinde mereu de echipa la care antrenează fratele meu 😂😂😂. Sunt 100% alături de familia mea și Edi este cel care duce numele Iordănescu mai departe în antrenorat. Așa că, orice ar fi și oriunde ar merge, sunt în primul rând fana lui și a apoi a echipei pe care o antrenează.

De „afară” ai o echipă la inimă?

– Nu, n-aș putea numi una… Mi se pare că în toate campionatele Europei există echipe magnifice. Cum aș putea să aleg între un Liverpool, Bayern München, Real Madrid sau Manchester City? Mă uit cu admirație la fotbalul frumos, de calitate și admir fotbaliștii dedicați trup și suflet pe teren.

Ai crescut cu Steaua „în casă”, cum te împaci cu FCSB?

– Eu mă împac bine cu toată lumea, de fel! 😂 Susțin fotbalul românesc și deci susțin orice club în care sunt investiți bani, orice club în care se face performanță și orice club la care se joacă fotbal de calitate. Îmi place tare că avem un campionat din ce în ce mai puternic, că există competiție, că apar echipe ce par mici, dar care pot răsturna echipele mari, că descoperim sportivi talentați.

M-ai fentat din preluare… Dar nu te las din marcaj… Este FCSB Steaua? Sincer, nu… diplomatic!

– Asta știu mai bine specialiștii, întreabă-l pe tata, el știe cel mai bine ce-i cu FCSB, cu Steaua… Nu cred că sunt în măsură să îmi dau eu cu părerea. Sunt doar un observator a fenomenului sportiv în general, iubesc sportul și o să îl urmăresc în continuare.

„Mă bucur tare pentru Simona Halep. Perseverența ei în a-și demonstra nevinovăția este inspirațională”

Apropo de sport… ce sport îți place cel mai mult? În care ți-ai fi dorit să fii campioană mondială… După fotbal, bine-nțeles… 😊

– Mi-ar fi făcut plăcere să joc și eu fotbal, îmi place mult, nu doar să privesc. Sunt ferm convinsă că voi juca cu toți copiii mei așa cum o fac și cu nepoții, ba chiar mi-ar plăcea să îi și antrenez. Dar, dacă ar fi să aleg orice alt sport, tenisul ar fi cu siguranță acela. Ador să mă uit la turneele de tenis, sunt îndrăgostită iremediabil de acest sport.

Dacă fotbalul e un sport de echipă, la tenis ești, într-un fel, unu la unu. E drept, ai o echipă în spate, însă pe teren ești doar tu și adversara ta. Mă bucur tare pentru decizia instanței în cazul Simonei Halep. Perseverența ei în a-și demonstra nevinovăția este inspirațională și cred că s-a făcut dreptate. Am privit-o mereu ca pe o sportivă completă și un om demn de admirație.

„Tata se poartă cu Thea ca un bunic… la pătrat!”

Ai o casă „de ținut”, cum se spune… o fetiță de 9 luni – „totul” tău… pupitrul știrilor la Focus Sport… Cum le „împaci” pe toate? Timp liber, timp numai pentru ține, pentru sport, sală, hobby-uri mai există?

– „Timp pentru mine” înseamnă și momentele în care merg la locul de muncă. Acolo mă mai relaxez, în sensul că mai las, pentru puțin, la o parte grijile de mamă… specifice oricărei femei… și mă focusez și pe altceva. Iar apoi, mă întorc repede la fetița mea, să mă reîncarc cu „totul” meu. Cu multă fericire adică. Pentru că, da, ea e „totul” meu.

Nu e simplu, dar cu un plan bine pus la punct și cu programul stabilit în avans, se aliniază lucrurile. Cred că Dumnezeu mi-a dat mai mult decât ași fi putut să îmi imaginez. Când îmi descopăr soțul, fetița, când mă uit la cum arata viața mea, îi mulțumesc Celui de Sus pentru tot binele pe care l-a revărsat asupra mea și asupra familiei mele. Am noroc de un copil vesel, prietenos, are un talent deosebit de… comediant 😊, îi place să facă oamenii să râdă!

Cum se topește „bunicul Puiu” când o vede pe Thea?

– Tata? Ca orice bunic, doar că… la pătrat! 😊 Așa cum era și cu mine sau poate chiar mai mult. Lui îi place să îmi zică că sunt feblețea lui, dar sunt convinsă că fetița mea a preluat locul meu, însă lucrul ăsta nu mă deranjează deloc, ba chiar mă bucură. Se joacă amândoi atât de frumos încât stau cu mama minute în șir și îi urmăresc. Tata își iubește foarte tare nepoții. Avem o familie numeroasă, suntem foarte apropiați, iar tata și mama sunt liantul familiei noastre.

„Edi n-a putut să vină la căsătoria mea civilă, avea meci cu FCSB și s-a răzbunat pe Dinamo cu 6-0”

Cum te-ai cunoscut cu soțul tău, Teodor? De ce a fost el „norocosul”? Cu ce te-a cucerit?

– Cu bunul simt, educația și inteligența de care a dat dovadă de la prima întâlnire…și de care încă dă. A fost un adevărat proces de… cucerire! 😊 Soțul meu cred că m-a plăcut din prima, însă eu mi-am dorit să fiu descoperită. I-am spus la o întâlnire că o să îi dau lumea peste cap, pentru că eram sigură că percepția publică e diferită de cea ce sunt eu, de fapt.

Ne-am cunoscut prin intermediul unor prieteni care tot insistau să ne întâlnim. Mie nu mi-a plăcut asta… Ne-am văzut prima dată la căsătoria lor civilă și a reușit să îmi pună o întrebare. Un an mai târziu ne-am întâlnit la o zi de naștere, acolo am schimbat câteva vorbe și mi s-a părut inteligent.

Și cred că Dumnezeu a zis „Ți l-am trimis pe băiatul asta de două ori, trezește-te!”. Apoi, au complotat prietenii, mi-a scris Ted pe rețelele de socializare de cinci, șase ori și eu nu i-am răspuns niciodată. Și, într-o zi i-am răspuns și de acolo am fost de nedespărțit. Am simțit că e ceva care mă tot trimitea acolo. De aceea cred că ne-am născut unul pentru celălalt.

După câți ani de la prima întâlnire v-ați căsătorit?

– Aproape un an. Am făcut „civila” în septembrie 2021… iar Edi n-a putut să vină că avea meci, era antrenor la FCSB… S-a „răzbunat” pe Dinamo cu 6-0… 😊

Cum ar arăta week-end-ul perfect pentru ține?

– Ca orice alt weekend, dacă sunt cu soțul și fetița mea. Orice activitate care ne implică pe toți trei, pentru mine cel puțin, înseamnă bucurie și împlinire. Dacă mai adăugăm și bunicii, atunci este mai mult decât perfect.

I-ar fi plăcut să fie… polițist criminalist!

Ce-ai fi fost dacă nu erai jurnalistă? Ce altă meserie ți-ar fi plăcut?

– Polițist criminalist, cu siguranță! Am fost pasionată din copilărie de zona asta, de descoperire, de cercetare. Așa că mereu m-am gândit că asta ar fi o profesie foarte potrivita pentru mine. Mai ales că sunt meticuloasă, atentă, curioasă.

„Un-doi-uri” cu… sinceritate!

Munte sau mare în concediu?
– Mare.

Locul din lume care ți-a plăcut cel mai mult?
– Maldive.

Unde te-ai muta în România chiar mâine?
– La Cluj.

Ce loc visezi să vizitezi în lume?
– Bora Bora

Alt sport în afară de fotbal la care te uiți cu plăcere?
– Tenis și patinaj artistic.

Scriitorul și cartea preferată?
– Agatha Christie… „And then there were none”, „Murder on the Orient Express”… și Colleen Hoover, cu „Verity”, „Ugly love”, „It ends with us”…

Actorul… actrița… filmul „cel mai” preferat?
– Angelina Jolie și „Titanic”.

Cântărețul preferat?
– Michael Jackson.

Mâncarea pentru care ai renunța la un derby între… pune tu echipele aici!
– Iubesc peștele cu trufe, dar dacă joacă FCSB cu CFR Cluj… aleg fotbalul 😊

Prima LUI calitate care trebuie să fie? Care este..
– Este perfect!