Stânga radicală și islamul fascist, „cheile” noului antisemitism? Ce ascund violențele anti-Israel

Ion Stanomir este profesor de drept constituțional la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București și un critic aspru al totalitarismului. Problema antisemitismului din secolul XXI, în contextul războiului din Israel, care a generat o mulțime de mișcări de stradă în Europa și în alte colțuri ale lumii, îl preocupă în mod deosebit. Interlocutorul nostru este de părere că, de fapt, în ciuda unei perioade de acalmie, chestiunea anti-israeliană nu a dispărut niciodată, însă, spre deosebire de vremurile trecute, acum fenomenul este generat de expansiunea stângii radicale occidentale.

Profesorul Ion Stanomir: „Antisemitismul nu a dispărut niciodată, dar acum este generat de stânga radicală”

În paralel cu războiul din Israel se derulează un alt conflict, de data aceasta pornit de la fenomenul stradal de pe toate continentele. De altfel, potrivit Politico, de teamă că riscul mitingurilor pro-palestiniene s-ar putea concretiza prin tulburări și mai grave ale liniștii publice, ministrul francez de Interne, Gerald Darmanin, a ordonat, de curând, interzicerea acestor manifestații. Cum de la protestele pro-palestiniene și până la mișcările antisemite „ca la carte” nu mai este decât un pas firav, subiectul revine în atenție.

„Problema antisemitismului nu a dispărut cu adevărat niciodată după anul 1945. Într-adevăr, antisemitismul dreptei radicale de tip nazist a fost discreditat și, în mare măsură, a dispărut din orizontul public. Însă, locul său a fost luat de antisemitismul stângii radicale. Astăzi observăm efectul și îl vedem, în primul rând, în felul prin care se suprapun cele două teme”, și-a început expunerea, în exclusivitate pentru FANATIK, profesorul Ion Stanomir.

„Prima temă importantă este apărarea cauzei palestiniene, iar a doua este legată de antisemitismul propriu-zis. Au apărut foarte multe demonstrații publice, pe care le-am putut observa cu toții în Europa occidentală. Manifestanții par incapabili și nedoritori să facă distincția între cele două teme. Așadar, în numele cauzei palestiniene, aceștia încep să devină adepții antisemitismului”, a explicat interlocutorul nostru.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

Islamul fascist, ultima „modă” anti-Israel

Fenomenul la care asistăm și la care, din punctul de vedere al oricărui cetățean european, luăm parte fără voia noastră are rădăcini vechi. Profesorul universitar abordat a dorit să facă o legătură între cauzele și efectele de durată ale acestei probleme complicate:

„De-a lungul vremii au avut loc o serie de procese istorice. Încă din anii ’60 – ’70, stânga radicală a îmbrățișat cauza palestiniană. Motivul a fost legat de faptul că exponenții acestui curent au considerat-o drept o cauză antiamericană și antiimperialistă. Apoi, respectivele persoane au asimilat mereu statul Israel cu statul segregării rasiale, cu ghilimelele de rigoare. Este o teză care nu are nicio legătură cu realitatea, dar care este foarte influentă la nivelul imaginarului politic al stângii radicale”.

Ion Stanomir consideră că, „în acest mod, s-a ajuns la o alianță foarte puternică și neliniștitoare între adepții stângii radicale și cei ai islamului radical, altfel spus ai islamo-fascismului. Astfel, stânga radicală și islamul fascist au ajuns să dirijeze aceste demonstrații destinate scopului de a înfiera Israelul. Nu este de mirare, deoarece există o convergență între cele două tabere și anume ostilitatea față de Israel și față de poporul evreu”.

De altfel, potrivit FANATIK, stânga mondială a fost și ea divizată de războiul dintre Israel și gruparea teroristă Hamas. Inițial, au apărut divergențe între susținătorii cauzei evreiești, în momentul în care, vizibil afectat de loviturile Hamas, Israelul a ripostat cu vârf și îndesat în fața agresiunii palestiniene. Au apărut tulburări în SUA, în Spania și în Olanda, iar partidele de stânga calcă pe o „gheață” subțire, în condițiile în care, nu peste mult timp, în multe țări se vor desfășura alegeri.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Dreapta extremistă, timidă, dar mereu prezentă

Evident, dincolo de avântul înregistrat de mișcările radicale de stânga, nici extrema dreaptă, antisemită prin definiție, nu stă cu mâinile în sân, însă proporțiile protestelor nu au aceeași amploare, motivul fiind legat de rădăcinile istorice de tristă amintire.

„Dreapta radicală este, de asemenea, prezentă, însă grosul demonstranților este alcătuit din membrii stângii radicale. Dreapta radicală este mult mai puțin vizibilă, pentru că este asimilată, pe bună dreptate, cu antisemitismul și cu Holocaustul. Este foarte greu să defilezi cu portretele naziștilor”, a punctat Ion Stanomir.

Profesorul universitar a specificat faptul că asistăm la un discurs „pe care îl găsim în corpusculele de extremă dreaptă din Europa și din SUA, care, la rândul lor, sunt antisemite. Însă, în momentul de față, tema a fost preluată în discursul public de cei care aparțin stângii radicale. Adepții dreptei radicale nu au abandonat niciodată antisemitismul și nu vor fi niciodată împăcați cu ideea că soluția finală a fost una incompletă, pentru că, prin național-socialism, dreapta radicală și-a dorit să extermine complet poporul evreu. Este un fapt pe care trebuie să-l acceptăm așa cum este și să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat”.

„Cu toții cunoaștem realitatea lagărelor de concentrare, iar tendința de a nega acest fapt este inacceptabilă, scandaloasă, iar în multe țări este considerată o infracțiune”, a adăugat partenerul nostru de dialog.

„Soluția politică, viabilă în cazul dispariției ideologiei urii”

Ion Stanomir s-a referit inclusiv la un aspect atât de discutat în această perioadă, mai exact la posibilitatea ca războiul din Orientul Mijlociu să se încheie în urma unei decizii politice, care ar putea mulțumi ambele tabere. Însă, până atunci, în opinia intervievatului nostru există o realitate de netăgăduit și anume dreptul legitim al evreilor de a-și apăra țara:

„Pentru prima dată în istoria sa, poporul israelian se află în posesia unui stat, iar statul Israel are dreptul să se apere împotriva acțiunilor teroriste. Ar trebui întreprins ceva pentru ca, în viitor, populația palestiniană să nu se mai afle sub influența acestor mișcări teroriste, care predică ura. Poate că dacă, într-o zi, ideologia urii nu va mai domina cel puțin populația palestiniană din Gaza, va putea fi posibilă o înțelegere politică menită să dea naștere unei forme de coexistență între cele două popoare”.

Desigur, nu poate fi neglijată discuția referitoare la victimele civile. „În momentul în care unii îi socotesc pe israelieni drept responsabili pentru anumite orori presupuse, în vreme ce adevăratele orori, petrecute la 7 octombrie, sunt ținute în plan secund, evreii observă acest fenomen și li se reconfirmă că antisemitismul este, în continuare, o maladie redutabilă, de care omenirea nu este încă pregătită să se despartă prea curând”, a continuat profesorul universitar.

O distincție fundamentală între statul Israel și mișcarea teroristă Hamas

Dar, așa cum afirmam la început, conflictul a devenit aproape mondial, mai ales din pricina demonstrațiilor stradale, care au născut atâtea polemici. Referindu-se la „frontul” deschis în planul mediatic și la manifestațiile publice, partenerul nostru de dialog a adoptat o atitudine care îndeamnă la rațiune.

„În ceea ce ne privește pe noi ceilalți, consider că trebuie să ne exprimăm punctele de vedere cu calm și cu fermitate, să atragem atenția că există o distincție fundamentală între statul Israel și mișcarea teroristă Hamas, și că discuțiile referitoare la poporul palestinian nu trebuie să înceapă și să se încheie cu atacuri împotriva Israelului și cu chemări la desființarea statului evreu”, a încheiat Ion Stanomir.

Între timp, dincolo de polemica născută în jurul acordurilor de încetare a focului, în Gaza atacurile israeliene continuă. Pe de altă parte, nu încetează nici atrocitățile comise de islamiști, la care FANATIK s-a referit pe larg, care nu pot fi în niciun caz minimalizate și ale căror descrieri provin chiar din spusele unor teroriști Hamas, capturați.