Profilul teroristului, sub lupa psihologului: „El are un scop, iar acesta nu este neapărat acela de a răspândi groaza”

Cu psihologul Cristian Munteanu FANATIK a mai discutat despre crime abominabile, astfel că suntem pregătiți să reluăm subiectul, însă într-un context diferit. Terorismul este o boală socială cu adânci rădăcini psihice, astfel că războiul din Gaza oferă, din păcate, cea mai bună ocazie. Mai mult, Cristian Munteanu a tratat, de-a lungul carierei sale îndelungate, diverși pacienți cu afecțiuni psihice grave, parcă predispuși la terorism, despre care afirmă cu sinceritate că l-au făcut să se teamă că la finalul ședințelor de terapie nu va ieși viu din cabinet.

Psihologul Cristian Munteanu: „Terorismul nu este de un singur fel. După plecarea pacientului închideam ușa cabinetului și răsuflam ușurat!”

Ideea acestui „profil robot” a pornit de la articolul publicat de FANATIK cu titlul „Victimele Hamas, pângărite și după moarte”. Nu vom intra într-o polemică periculoasă legată de tipurile de violență, însă ce am citit și ce aflăm inclusiv din reportajele TV realizate pe frontul din Gaza întrece imaginația unui om stabil psihic. Și totuși, cum se poate preta un individ la asemenea agresiuni?

„Prin prisma meseriei mele pot spune că am avut de-a face și eu cu câțiva indivizi cu tendințe similare, dar, din fericire pentru mine, nu lucrez cu cazuri clinice de asemenea calibru. Totuși, au apărut în cariera mea câțiva cetățeni care se pot înscrie în linia discuției noastre, iar după contactul cu ei m-am temut pentru viața mea, în propriul cabinet. Când ședința de terapie lua sfârșit, iar pacientul pleca, închideam ușa biroului și răsuflam ușurat!”, a răspuns Cristian Munteanu la întrebarea de debut, în exclusivitate pentru FANATIK.

„Acești oameni nu aveau convingeri politice, religioase, ci pur și simplu sufereau din pricina unor psihoze incompatibile cu traiul societar. Într-adevăr, erau persoane aflate sub tratament medicamentos înalt, pe care nu-l respectau sau îl urmau „pe sărite”, și, din fericire, nu reușeau să se decompenseze, altfel spus să-și pună intențiile în practică. O făceau doar parțial, prin idei, prin modul în care mergeau pe stradă. Problema stă în faptul că acești oameni nu sunt atât de puțini pe cât credem sau sperăm noi…”, a adăugat psihologul.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Cu toate acestea, este obligatorie o diferențiere. Înainte de a-i pune cuiva „diagnosticul” de „terorist” sunt necesare mai multe clarificări. Avem și noi „faliții” noștri, iar alții sunt doar, pur și simplu, instigatori. Drumul de la terapie la analiză și până la certitudine a fost descris, pe îndelete, de interlocutorul nostru:

„Atenție, nu discutăm despre „teroriști” în adevăratul sens al cuvântului, ci despre oameni psihotici, care traversează o criză mai mare sau mai mică. Dar, simt nevoia să repet, după ce am luat contact cu ei, recunosc că m-am temut pentru viața mea. Practic, felul în care vorbeau și se comportau mă făcea să mă simt terorizat. Iată că terorismul nu este de un singur tip, iar eu ajunsesem să mă gândesc „Doamne, cum ies de aici, cum reușesc să-l calmez pe omul ăsta…?”. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic”.

Scopul diferențiază individul psihotic de terorist

Partenerul nostru de dialog a subliniat faptul că este foarte dificil de afirmat dacă un individ psihotic este sau nu predispus la comiterea unor acte teroriste, deoarece psihotismul are multe valențe, ca de altfel și motivația teroristului „pur- sânge”:

„Caracteristicile diferă de la un individ la altul, chiar și în speța la care ne referim. Teroristul are un scop, iar acesta nu este neapărat acela de a răspândi groaza, ci de a amenința că își va pune în practică afirmațiile. Scopul este primodial, pentru că altfel am avea de-a face doar cu un psihopat”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

De multe ori, ținta unei acțiuni de genul celor la care ne referim poate fi politică, economică ori aceste variante se pot întrepătrunde: „Teroristul pretinde ceva anume în schimbul acelei amenințări pe care demonstrează că este capabil să o pună în practică. De multe ori, acest lucru se întâmplă și, în general, în momentul în care teoria se transformă în practică dialogul se încheie, iar respectivul individ urmează să fie vânat, uneori până la extincție, ceea ce este firesc”.

Prototipul care devine 101% bază de selecție pentru organizațiile criminale

„Un scop relativ „curat” al terorismului – din punctul de vedere al autorilor respectivelor acte – este acela de a obține ceva, conform sistemului ‘iată ce sunt capabil să-ți fac!’. Dar în momentul în care el își pune amenințarea în practică, situația se complică. Cu siguranță, el este conștient că va fi hăituit fără încetare și, ca atare, îmbracă imediat cămașa martirajului sau susține că nu-i mai pasă de urmări. Dar, în general, în spatele său se află alții care îl manipulează”, consideră Cristian Munteanu.

Psihologul contactat de FANATIK a explicat faptul că există și indivizi solitari, dar „atunci când se dovedește că ei sunt sprijiniți de o anumită organizație, aceasta din urmă va alege elementele cel mai bine motivate, indiferent care ar fi acea motivație”.

În acest punct apare un fenomen care încă își așteaptă soluția: „Deocamdată nu avem răspuns la întrebarea „cum oprești un om, un grup de indivizi, mai mare sau mai mic, dar susținut din punct de vedere economic și politic, să amenințe și să-și pună intenția în practică?”.

Am dorit să aflăm dacă acești oameni sunt ușor dirijabili de către grupările teroriste sau dacă, în general, discutăm despre „lupi singuratici”? „Depinde. Dar acest factor este vizibil cu ochiul liber și ține de modul în care ei aderă sau nu la ideile enunțate de anumite grupări. Cei care achiesează în proporție de… 101% reprezintă baza de selecție pentru respectivele organizații”, a venit răspunsul.

„Boala trebuie neutralizată rapid”

Există, însă, diferențe între teroristul îndoctrinat cu o anumită ideologie și personajul care a „sărit” peste acest tip de „educație”. Numai că, mai nou avem de a face și cu un alt fenomen discutabil, numit „radicalizarea online”. Cristian Munteanu a arătat unde pot fi observate respectivele deosebiri. Și aici, chestiunea ține tot de patologie:

„Spre exemplu, unii vor bani sau cer să li se facă dreptate. În asemenea cazuri, ideologia nu este prezentă. În același loc se situează și persoanele care afirmă… mai în glumă, mai în serios, ‘să moară toți oamenii care au părul verde, pentru că așa vreau eu’. Numai că aici vorbim, la propriu, despre nebunie”.

„Același fenomen se observă și la indivizii care nutresc sentimente similare referitoare la grupuri etnice, lingvistice etc. Aici apare psihoza. În momentul în care aceste lucruri sunt puse în practică, când criminalii ucid la întâmplare și comit fapte abominabile cu trupurile oamenilor, indiferent dacă aceștia încă se mai află sau nu în viață, caracteristica ține de psihoză. Sunt chestiuni foarte grave și, după părerea mea, boala trebuie neutralizată rapid”, a continuat psihologul.

Un tip de rațiune pervertit, pe canapeaua terapeutului

Având în vedere natura discuției, am încercat să aflăm dacă terapia ar putea avea succes în cazul în care pacientul este „oficial” terorist. Evident, am plecat de la premisa că, în primul rând, „subiectul” în cauză și-ar recunoaște înclinațiile criminale și că ar fi dispus să recurgă la tratament. Pentru că, nu-i așa, nimeni nu poate merge în cabinetul unui psiholog fiind obligat… Însă:

„Vorba aceea, încercarea moarte n-are. Dar nu este vorba neapărat despre terapie, ci mai degrabă de un tip de interogatoriu în scopul de a afla ce a fost în mintea respectivului. Lucrurile sunt foarte complicate, deoarece tipul de rațiune al unui asemenea om este pervertit. Noi comparăm elementele raționale cu altele care țin de zona iraționalului și a psihoticului. Nu poți găti o ciorbă cu pietre de râu, ci alegi lucruri comestibile. Altfel, ne-am afla în fața unei ciocniri de idei, de ideologii și chiar de discuții legate de bunul simț”.

Dialogul presupune o bază comună, însă acest tip de atacator nu caută respectivul numitor, ci distrugerea altui individ sau a unei entități diferite. Așadar, „o încercare de terapie ar fi foarte, foarte dificilă, însă nu neapărat imposibilă și necesită abilități superioare de comunicare”.

„Din păcate, cred că acest tip de acțiune, adică inducerea groazei în rândul populației, poate deveni o modă în rândul tinerilor teribiliști sau al persoanelor frustrate. Revenind la situația din prezent, teroriștii tot pretind o suită de schimbări care nu se petrec, cum ar fi înființarea unui stat numit Palestina, cu delimitare clară și capitală aferentă, într-o zonă în care trăiesc inclusiv evrei. Acest fenomen nu pare compatibil cu realitatea”, a mai precizat psihologul intervievat.

„Terorist” pentru unii, „idol” și „martir” pentru alții

Potrivit lui Cristian Munteanu, situația este similară cu aceea în care „tu, ca individ respectabil, locuiești în propria casă, iar la un moment dat apare cineva care pretinde că, de fapt, locuința în cauză îi aparține. Asemenea chestiuni sunt greu de gestionat, atât din punct de vedere politic, cât și economic, și nu trebuie uitat faptul că situația este specifică întregii zone, nu doar Fâșiei Gaza. Există refugiați palestinieni care, de câteva generații, își mențin același statut. Gradul de frustrare a ajuns la cote inimaginabile, care conduc la aspectele la care ne referim”.

„Toată lumea civilizată este preocupată de felul în care poate fi instaurată pacea în zonă, dar se pare că unii dintre cei la care mă refeream anterior reprezintă zona dură, extremistă. Sunt cei care nu negociază. Pur și simplu, ei pretind că acolo este țara lor, iar evreii trebuie să plece definitiv sau să dispară prin moarte. Aceasta este versiunea extremă, care se pare că primește și susținere…”, a adăugat terapeutul, semn că și „susținerea” reprezintă tot un factor psihologic.

Cum, în esență, am dorit să creionăm portretul robot al teroristului, din punct de vedere psihologic, la final am fost interesați să aflăm dacă un asemenea tip de persoană dispune inclusiv de sentimente. Răspunsul final a sosit imediat:

„Bineînțeles! Acești oameni nu sunt niște roboți. Dar sunt extrem de radicali în anumite privințe care sunt incompatibile cu statul de drept, cu democrația și cu legile. Atitudinea ține de haos, de psihoză și de zona inimaginabilului. Dar trebuie să fim conștienți de un aspect important, și anume de faptul că valorile se inversează. Este ca și cum ai privi oglinda din cealaltă parte. Ceea ce reprezintă „teroriști” pentru unii, pentru alții sunt „idolii” și… „martirii”.