România – Andorra, Cruciada Copiilor și evadarea din cazărmile morții

Pe timp de război, când copiii din țări precum Israel și Ucraina sunt uciși sau luați ostatici, puștimea română a făcut din Naționala lui Edi Iordănescu liderul neașteptat al unei grupe complicate. Pentru copilărimea universală, acest meci a însemnat o Cruciadă, o vacanță de la ora tipică „de clasă” – e drept un mic concediu agitat cu recalcitranta Andorra – dar mai ales evadarea din perimetrul morții.

Copiii Românilor și Marea mică Unire de pe „Arena Națională”. Cruciada tribunei vii care ne-a adus locul 1 și evadarea din cazărmile fanatismului

Regimente de suflete colorate, băieți și fete, care, în această seară, și-au dat Bacalaureatul încă din frăgezime meditând o echipă de oameni maturi, ce se străduiește de ani buni să biruiască la examenele de admitere la o „facultate” europeană, au scris istoria acestei seri. Scorul aproape că pică în subsidiar, deși este extrem de important pentru viitorul Echipei Naționale și pentru moral.

Nu mai discutăm doar despre moralul unei echipe de fotbal, despre cel al unei Națiuni, ci chiar pentru cel al speciei. Poată că sună ca o bravură, dar mesajul ar putea deveni magic pentru copiii de pe Mapamond, dintre care mulți nu trăiesc cu emoția unui gol anulat, ci cu țeava pistolului lipită de tâmpla nevinovată.

Am văzut în tribune elevi și eleve de la școli de fotbal (și nu numai) din Hunedoara până în București. O mică Mare Unire tricoloră, care s-a desăvârșit pe un stadion eliberat de furie, dincolo de neșansa „adulților” de a fi prezenți, a creat un fenomen ce a sfidat un anumit tip de istorie care ne tentează cu frustrări.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

N-am avut parte de o galerie, ci de un sistem de celule vii, de joc și de joacă. Am trăit o stare de spirit și de veghe care nu îmbătrânește niciodată și nici nu trage în bară. Acest fenomen nu poate fi încartiruit în cazărmi, dar s-a transformat în Cruciada bunului simț, pe care maturii purtători de verdicte, de fanatism și de revanșe inutile pentru un teren de sport și chiar de viață pot fi cel puțin invidioși, dacă nu cumva chiar le-ar oferi oportunitatea să ia notițe.

O tribună dedicată puștimii, un atu pentru noua Națională

Cu Andorra, printr-o pâclă de faulturi taxate prea îngăduitor, ai noștri s-au impus cu 4 – 0 și scorul putea fi mai mare. Acum, e drept, după război – pentru că la început am avut emoții – mulți viteji demni de manuale se arată. Am câștigat meritoriu, cu sprijinul asaltului de tobe și de surâsuri din tribune. În mod firesc, această Națională ar trebui să beneficieze, la fiecare meci disputat acasă, și de o galerie formată din junima acestei Țări. Multe s-ar schimba și alte zeci de patimi vicioase s-ar nărui…

În ce ne privește, golurile lui Stanciu (cu un șut divin, după ce Bancu fusese doborât de gherila andorrană), Hagi (un punct magic, care l-a reașezat pe orbită), Răzvan Marin și Coman (aflat la prima reușită sub Tricolor) au consfințit o victorie logică, dar atât de prețioasă în contextul de griji pe care ni-l creează Naționala în ultima vreme.

Mai „grav”, grație unui context creat de remiza Belarusului cu Elveția, suntem pe locul 1. Dar parcă nici debutul încurajator al lui Bîrligea, nici farmecul unei victorii nu ne poate îndepărta de sentimentul grației adus de junețea românească, reunită în tribune…

Digisport.ro

VIDEO&FOTO Cum s-a comportat afaceristul Dan Șucu la finalul meciului dintre Rapid și Universitatea Craiova

Tricolorii au făcut fericiți copiii de toate vârstele, iar asta nu s-a rezumat la stadiul de atmosferă, ci s-a transformat în intimitate. E drept, din partea echipei lui Iordănescu totul se preschimbase într-o obligație, dar are și datoria tandrețea sa.

Cum sancțiunea se transformă în avantaj

Când am aflat că vom avea terenul cvasi-suspendat din pricina sancționării adulților, după reflexul naționalist, dar inutil, de la meciul cu selecționata statului Kosovo, am simțit că ni se urcă supărarea către zonele extreme. Apoi, a venit această izbăvire. Aproape 22.000 de mezini au luat drumul stadionului, dinspre întreaga țară. A fost un cadou primit de libertatea propriu-zisă, în dauna trombonismului.

Și entuziasmul are cheile sale. Dar ele descuie porți pe care, spre exemplu, micuții puști israelieni nu le pot desfereca. Le-ar fi plăcut și lor să-și aplaude idolii, la un meci în care aceștia ar fi avut doar griji tehnico – tactice. Din nefericire, lucrurile nu se așează mereu cum ar fi drept. Și just.

În ce ne privește, am petrecut una dintre puținele dar meritatele noastre seri ale bucuriei. Bine am revenit în lumea copiilor, „guvernată” de surâs, în ciuda șuierului mitralierelor și al fanatismului sportiv, politic și social. Acești mici Mari Români, care au ocrotit tribuna cu farmecul lor, au încercat – și pentru mai bine de 90 de minute au și izbutit – să repună echilibrul în drepturi.