Sport

Andrei Dicu despre Rapid – FCSB 4-0, un meci de poveste. Bergodi – Harap Alb și arta supraviețuirii: A hrănit Rapidul cu jar!

Rapid – FCSB a fost un derby de poveste, în care Cristiano Bergodi a jucat rolul lui Harap Alb, hrănind Rapidul cu jar, pentru a supraviețui în lupta pentru titlu.
09.03.2024 | 23:35
Andrei Dicu despre Rapid  FCSB 40 un meci de poveste Bergodi  Harap Alb si arta supravietuirii A hranit Rapidul cu jar
Cristiano Bergodi, „descălecătorul” din Grant își continuă propria poveste (foto Răzvan Păsărică/Sportpictures.eu)
ADVERTISEMENT

Bergodi, acest Harap Alb care și-a hrănit „caii” kosovari Krasniqi și Rrahmani o tavă încărcată cu „jăratic” motivațional este, fără ezitare, unul dintre cei mai buni antrenori din SuperLigă. Practic, italianul s-a „românizat” încă de când a descălecat pe plaiurile noastre, în vremuri imemoriale, pentru a antrena FC Național, o echipă aflată, la ora aceea, în criză de personalitate și de puncte. Acum, probabil că nimeni n-ar fi îndrăznit să parieze pe un 4-0, scor căruia i-a căzut victimă echipa – lideră, pregătită de antrenorul din sufragerie. Arta supraviețuirii stă în cerebral, nu în orgoliu.

Cristiano Bergodi, acest Harap Alb care a hrănit Rapidul cu jarul motivației. Lupta pentru titlu se ascute!

Lupta pentru titlu se ascute, înainte de play off. Aflat sub o presiune reală, nu amăgit de vreo jucărie care să-i trezească patima unei victorii de conjunctură, Bergodi a dat măsura seriozității, așa cum o face mereu, și prin asta impune respect, fără să epateze.

ADVERTISEMENT

Aflat la 12 puncte distanță de FCSB, italianul a încercat posibilul și a izbutit… imposibilul. Măreția acestui sport se ascunde tocmai în fenomenul surpriză. Surpriză, pentru unii. Pentru cei care îl cunosc pe Cristiano Bergodi – fără să-i facem… statuie, surprizele s-au transformat în obișnuință.

Jocul giuleștenilor a fost, într-adevăr, entuziasmant, dar cel mai important este faptul că victoria a fost una fără drept de apel. Din punctul de vedere al FCSB, acest „amănunt” este mai mult decât îngrijorător, dincolo de rezultatul în sine, care peste o săptămână va fi uitat. Viața merge înainte, dar este alarmant ca, în preajma viitoarelor meciuri ale Echipei Naționale, vedete precum Florinel Coman și Ovidiu Popescu să se facă singure țăndări. Asta este, însă, o altă discuție.

ADVERTISEMENT

Lupta pentru titlu se ascute, mai ceva ca lupta de clasă, ca să cităm un „proverb” al vremurilor trecute. Pentru că, așa cum spuneam, în acest joc n-am vorbit despre arta războiului, marca Sun Tzu, ci despre talentul și chiar șarmul supraviețuirii.

A contat prima de 70.000 de euro sau echilibrul performanței?

Sincer, nu știu cât a contat prima record de 70.000 de euro, promisă de Dan Șucu, probabil că da, însă, de data asta, elevii lui Bergodi au jucat pentru sufletele suporterilor și pentru onoare. Dincolo de bani mai există și un echilibru al performanței. Poate că asemenea stări nu „vând” atât de bine precum sumele exorbitante fluturate pe sub nasurile jucătorilor, însă ele constituie, de fapt, esența.

ADVERTISEMENT

Trebuie să treci printr-un purgatoriu pentru ca, înnobilat de suferința de a fi, să obții dreptul de a te lăuda cu originea ta de fost truditor în ligile inferioare. „Când am mers prima oară în Giulești, m-am îndrăgostit de o echipă ca-n povești”… Sunt versurile unuia dintre cele mai iubite cântece ale galeriei Rapidului. Și iată că povestea a redevenit realitate.

Așa cum era de așteptat, atmosfera a fost incendiară, la propriu și la figurat. Interesant este cum focul regenerator îi trezește pe unii și îi adoarme pe alții. Probabil că unul dintre secrete este acela că, dincolo de declarațiile bătăioase, este de evitat să te simți învingător încă dinaintea primului fluier al arbitrului vieții.

ADVERTISEMENT

Un arbitraj regal, pentru un fotbal regal

Am mai observat un fenomen esențial – arbitrajul lui Ovidiu Hațegan. De multe ori, asemenea meciuri de gală au fost distruse de cei pe care îi „gratulam” cu peiorativul „fluierași”. De această dată, Hațegan a fost impecabil. Insensibil la eternele lamentări pentru câte un penalty sau un cartonaș roșu, arbitrajul, ca și meciul în sine, s-a aflat la nivel european.

Într-adevăr, am avut parte de fotbal regal, într-o seară de sâmbătă în care, la această oră, bat surlele și trâmbițele de tremură Podul Grant, chiar dacă show-ul s-a desfășurat pe Arena Națională. Bucuria și tandrețea unei echipe de fotbal stă în modul în care ea se transformă, într-adevăr, în spirit.

Cristiano Bergodi și-a însușit spiritul Rapidului, dar a făcut-o rațional, fără a epata. Omul transpiră muncă, educație și bun simț. Fără a încerca să „destabilizăm” atmosfera și fără a dori să atacăm pe nimeni, probabil că, în viitor, ar putea deveni antrenorul Echipei Naționale. Am mai afirmat acest lucru și a venit momentul să-l reamintim. Așa, la ceas de sărbătoare a fotbalului românesc, la un pahar cu vin… vișiniu și la o… tavă cu jăratic.

 

 

 

 

 

ADVERTISEMENT