Secretele apropierii Turciei de Vladimir Putin. Cine este „copilul secret” al lui Erdoğan

Vladimir Putin l-a primit, de curând, la Soci, pe președintele turc Tayyip Recep Erdoğan. „Ca între ei, dictatorii”, s-ar repezi să afirme un neavizat, cu o justețe doar parțială. Dincolo de faptul că turcul și-a asumat, cel puțin în fața blițurilor, rolul de mediator în războiul din Ucraina, s-a vorbit despre faptul că adevărata miză a întrevederii dintre cei doi șefi de stat este Marea Neagră, pe care Erdoğan n-o vrea „un lac rusesc”. Totuși, cercetătorul științific Alexandru Georgescu a arătat că interesul liderului de la Ankara este legat de „copilul” său, care este strâns legat de… buzunar.

Cercetătorul Alexandru Georgescu: „Copilul lui Erdoğan a fost primul export de cereale”

Alexandru Georgescu este expert în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională, cu grad de cercetător științific. Veche cunoștință a cititorilor FANATIK, Georgescu a comentat, nu demult, modul în care Rusia duce un război al declarațiilor, cu restul lumii. De data aceasta, însă, unul dintre liderii importanți ai planetei, controversatul Tayyip Recep Erdoğan, a izbutit să-l aducă pe locatarul de la Kremlin la masa tratativelor. Și dincolo de confruntările de pe frontul din Ucraina, motivele sunt strict de natură economică.

„Turcia are mai multe interese pentru a depune efort diplomatic în vederea unui nou acord privind exportul de cereale. Primul acord de export de cereale a fost copilul lui Erdoğan, Secretariatul Acordului aflându-se la Istanbul, iar echipele de inspecție a navelor constau din inspectori ruși, ucraineni și turci. Prin urmare, Turcia derivă prestigiu din acest acord și ar fi interesată în reluarea sa în condiții similare”, și-a început disertația Alexandru Georgescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

„În general, putem spune că Turcia a marșat agresiv pe ideea de a deveni un partener indispensabil al celor două țări în procesele de negociere și a reușit să se afirme și să câștige capital politic și diplomatic. Israelul deja nu mai apare ca un potențial partener, din pricina faptului că s-a „mișcat” greu, iar ambițiile Chinei cu privire la vizitele la Kiev și Moscova, făcute înainte și după succesul medierii dintre iranieni și saudiți, s-au dovedit prea optimiste în condițiile unor poziții declarate care erau prea compatibile cu pozițiile și doleanțele rusești”, a continuat cercetătorul.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Paravan în fața efectelor secundare ale sancțiunilor economice

Un alt interes major care stă la baza apropierii dintre cele două state și care pare relativ recent este legat de ideea lui Tayyip Recep Erdoğan ca țara sa să devină un intermediar pentru produsele agricole rusești, exportate în întreaga lume.

„Președintele turc a comentat această idee, afirmând că Turcia poate importa grâu rusesc și, în același timp, poate exporta făină, poziționându-se ca un paravan împotriva efectelor secundare ale sancțiunilor vestice de care se plânge Putin. Pentru Turcia ar însemna un câștig major, pentru că ar putea captura o parte semnificativă din valoarea adăugată a procesării producției agricole rusești care ar trece prin țară”, a continuat expertul, care s-a lansat și într-o eventuală predicție:

„În contextul diplomației conductelor pe care Turcia a practicat-o mereu, inclusiv cu Rusia, am putea vedea și o viitoare conductă de amoniac, care să o înlocuiască pe cea din Ucraina, dar momentan nu există vreun proiect declarat, în acest sens”.

Interesul (nuclear) poartă fesul

Potrivit intervievatului nostru, Turcia are, de asemenea, interese economice majore, atât în Ucraina și în procesele de reconstrucție, cât și în relația cu Rusia. De asemenea, „Țara Semilunei” rămâne o destinație principală pentru turiștii ruși, iar cele două mari puteri sunt angrenate în proiecte strategice, inclusiv construcția unei centrale nucleare, în sudul Turciei.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

„Să nu mai vorbim despre sistemele de apărare anti-aeriană S-400, care au otrăvit relațiile Turciei cu NATO și cu SUA, ducând atât la suspendarea sa din programul avioanelor de luptă F-35, cât și la suspendarea temporară (reluată recent) a cooperării în programul de upgrade al avioanelor F-16 ale Turciei… Mai ales centrala nucleară dovedește nivelul apropierii dintre cele două state, ca și achizițiile de sistem de armament rusesc, iar un asemenea proiect reprezintă echivalentul unui mariaj pe termen de cel puțin 30 de ani, dacă nu chiar 50 sau chiar 80”, a detaliat interlocutorul FANATIK.

În acest sens, Alexandru Georgescu a amintit că anumite centrale nucleare din întreaga lume se găsesc deja în curs de prelungire a duratei de funcționare, către respectivul nivel: „O asemenea centrală are nevoie de mentenanță, de un întreg lanț de aprovizionare cu material nuclear și de îndepărtare a deșeurilor, de îmbunătățiri și de reparații capitale”.

Cum fac afaceri ucrainenii cu rușii, în timpul războiului

Cu toate acestea, am dorit să aflăm care sunt motivele reale pentru care Moscova se plânge de anumite sancțiuni, care însă nu se aplică în cazul produselor agricole sau al îngrășămintelor. Alexandru Georgescu a detaliat și acest aspect: „Aici există un sâmbure de adevăr, în contextul în care sancțiunile comprehensive la care este suspusă Rusia pot avea și efecte secundare asupra zonelor și a companiilor nesancționate. Acest lucru apare din faptul că este foarte complicat pentru o companie străină să-și calibreze riscul generat de expunerea la entități din țări sancționate, pentru că ar putea deveni o țintă secundară pentru sancțiuni”.

„Astfel funcționează logica sancțiunilor în viziunea americană, pentru că ele descurajează inclusiv entități terțe, care nu acceptă să implementeze sancțiunile, de la a coopera cu entitatea sancționată. Să ne amintim de rapoartele conform cărora, la începutul invaziei în Ucraina, companii și bănci din China – un stat foarte prietenos, care nu aplică sancțiuni Rusiei – refuzau totuși să continue sau să inițieze contracte noi cu entități din Rusia, de teamă că le vor fi aplicate sancțiuni pe afacerile lor din Vest, dacă se va dovedi că au avut legături cu entități sancționate”, a argumentat intervievatul.

Potrivit acestuia, incertitudinea determină o scădere a volumului tranzacțiilor. Rusia a compensat pentru acest risc, vânzând totul cu discount, iar țări precum China și India au profitat pentru a achiziționa energie mai ieftină. În cazul produselor agricole, sancțiunile complică plățile, cresc costurile de tranzacție și sporesc costurile logistice, mai ales de când marii asiguratori maritimi ai lumii fie nu mai oferă asigurare pentru transporturi cu legături rusești, fie au crescut foarte mult primele de risc, în ideea că aceste transporturi ar fi ținte pentru ucraineni.

„Situația este complicată, iar negările vestice sunt subminate de faptul că aceasta este chiar logica indirectă a sancțiunilor. Există rapoarte conform cărora Occidentul ar susține ideea reluării livrărilor de amoniac prin conducta de la Odessa, care ar facilita comerțul Rusiei cu îngrășăminte. Oricum, este fără precedent felul în care Rusia și Ucraina au continuat să întrețină relații economice pe durata războiului”, a explicat cercetătorul, care a adăugat:

„Kievul are contracte prin care livrează energie rusească spre consumatorii europeni, care au primit derogare de la sancțiuni (precum Ungaria) până la sfârșitul anului 2024. Situația arată cât de mult inclusiv beligeranți aflați în lupte cu valențe existențiale trebuie să țină cont de nevoile lumii interdependente și de opinia publică internațională”, a punctat expertul în protecția infrastructurilor critice.

Kremlinul curtează țările în curs de dezvoltare

Pentru că am amintit de opiniile exprimate la nivel internațional, am dorit să aflăm și cum a reușit Rusia să-și întărească sprijinul printre țările în curs de dezvoltare, precum cele din grupul BRICS (Brazilia, Rusia, China, Africa de Sud și India), care a susținut recentul summit cu privire la extindere. Răspunsul nu a întârziat:

„Am putea spune că BRICS este mai degrabă un forum care evidențiază puterea Chinei, iar Rusia ocupă un loc secund distant. Este clar că Rusia s-a folosit de apartenența la blocuri precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai, care se află într-un proces de expansiune ambițioasă, pentru a avansa viziuni și retorici proprii cu privire la războiul din Ucraina și cu privire la Vest. A găsit teren fertil doar până la un punct. Este clar că opinia internațională în afara Vestului, având tendințe realiste și contondente, vede Ucraina drept un proxy pentru interesele SUA și NATO, exact cum susține Rusia, dar nici nu dorește distrugerea ordinii vestice, de care majoritatea au beneficiat”.

Specialistul susține că multe din aceste țări își doresc o alternativă la infrastructura financiară și legală vestică, una care să le ofere mai multă libertate geopolitică și protecție împotriva încercărilor de constrângere prin transformarea dependențelor strategice în arme geopolitice:

„Ideea lor nu este să înlocuiască SUA cu China, ci să joace la ambele capete într-un proces care, cel puțin pentru moment, implică diminuarea influenței americane în comerț, tehnologie, finanțe și soft power. Așadar, Rusia are un succes limitat în a se folosi de Ucraina ca argument de închegare al unui bloc anti-vestic pe care să îl conducă de pe picior de egalitate cu China. Țările cele mai dispuse să accepte varianta maximală a viziunii sino-ruse (n.r ruso – chineze) sunt și partenerii cel mai puțin valoroși, pentru că deja se află la periferia sistemului internațional, sancționați, săraci și disfuncționali și au cel mai puțin de pierdut din alianța explicit anti-vestică cu Rusia”.

Se pare că excepțiile includ state precum Iranul și Coreea de Nord, care și-au dovedit utilitatea în plan militar pentru Rusia, oferind muniții și sisteme de armament pentru utilizarea în Ucraina. Toți ceilalți reprezintă momentan voci, voturi și legitimitate în plan internațional pentru Rusia și China, dar nu neapărat putere.

„Există o luptă între fire narative în care sunt angrenate Rusia și Occidentul, cu scopul a da vina pe celălalt pentru spasmele din piața internațională a alimentelor, care riscă să sărăcească, să destabilizeze și chiar să înfometeze țările slab dezvoltate sau țările în curs de dezvoltare mai fragile. Nu putem spune încă cine a câștigat războiul de imagine, dar Rusia s-a folosit și de summitul BRICS pentru a anunța donații de cereale către țări africane, chiar dacă respectivele nu sunt de fapt foarte mari, în contextul ajutorului alimentar global susținut de Vest”, a continuat Alexandru Georgescu.

Omenirea, față în față cu foametea

Există voci conspiraționiste sau alarmiste care susțin că, în curând, întreaga omenire va fi cuprinsă de foamete. Nu am ratat momentul pentru a-i cere părerea partenerului nostru de dialog referitor la această posibilitate. Cercetătorul este de părere că „în mod normal nu ar fi posibil, deoarece comerțul global de alimente este o parte relativ mică a consumului mondial de alimente, mare parte din producție fiind locală. Dar, chiar dacă există suficientă hrană pentru toți (lăsând la o parte țările care trec prin foamete pentru că sunt profund disfuncționale), volatilitatea majoră a prețurilor la alimente cauzează stres economic pentru populație, stres macroeconomic pentru țări și incertitudini care pot duce inclusiv la mișcări de protest sau instabilitate politică care poate doborî guverne”.

„Dar dacă se aliniază mai mulți factori, există posibilitatea apariției foametei. Spre exemplu, anul acesta se estimează că recoltele țărilor din zona Pacificului vor fi afectate de fenomenul „El Niño”. O eventuală criză de energie, care afectează și industria de producție a îngrășămintelor chimice (cum s-a întâmplat în Europa și inclusiv în România), ar putea duce la scăderea recoltelor, pentru că agricultura depinde de aceste îngrășăminte”, a menționat partenerul intervievatul FANATIK.

Miza reală, reintegrarea Rusiei în sistemul financiar internațional

În opinia expertului în protecția infrastructurilor critice, un alt factor cu potențial este acțiunea statelor la nivel individual, după ce Rusia a repudiat acordul de export de cereale în ziua de 17 iulie 2023. La 20 iulie, India, cel mai mare exportator de orez din lume, cu 40% din exporturile globale, a anunțat că va interzice exportul de anumite tipuri de orez într-o încercare de a reduce prețurile pentru consumatori interni în perioada dinaintea alegerilor.

„Nu știm dacă Rusia avea informații din interior că se va produce această mișcare și a acționat dinainte, pentru a pune presiune pe Vest, fără să fie acuzată că profită de acțiunile Indiei, dar este clar că piețele au reacționat și au readus în discuție perspectiva insecurității alimentare pentru țările sărace. Producătorii nu pot reacționa la anunțul Indiei compensând prin creșterea suprafeței cultivate cu orez, cum ai trece de la porumb la grâu, pentru că nu așa funcționează cultura respectivă. Trei miliarde de oameni depind de orez, dar, la nevoie, pot crește consumul de grâu și de porumb sau alte grâne, ceea ce sporește importanța Rusiei și Ucrainei în contextul global”, a fost explicația primită.

În condițiile date, apare întrebarea firească dacă vom fi martorii încheierii unui nou acord privind exportul de cereale. Răspunsul expertului contactat a fost unul prudent: „Nu știu ce ar putea oferi Occidentul pentru a satisface Moscova. Rusia nu vrea să permită Ucrainei o activitate economică profitabilă, care să îi amelioreze problemele economice și să îi permită continuarea războiului. Observați cum atacurile țintesc porturile și infrastructura de export de grâu, precum și silozurile. Prin urmare, orice acord nou va fi costisitor”.

„Rusia cere acum reintegrarea Băncii Agricole în SWIFT, dar, dacă primește acest cadou, am putea asista la cicluri de rupere și de repunere în funcțiune a acordului de export de cereale, pentru a eroda treptat sancțiunile. Miza reală este reintegrarea Rusiei în sistemul financiar internațional, măcar pentru a facilita comerțul cu noii săi parteneri economici”, și-a încheiat discursul Alexandru Georgescu.