Editorial cinic după umilința de la Erevan: Lecția inconștienței, Rădoi, Pușcaș & Crețu. România, mireasa știrbă pe care o purtăm în pat!

Rebelul antrenor Mirel Rădoi a început să semene cu un selecționer tipic României. Adicătelea, pare să se priceapă mai mult la vorbe și la îngăduiri de înmormântări (pseudo) fotbalistice, decât la meseria sa de bază.

Vorbind despre Armenia, Rădoi a catalogat echipa gazdă drept „arțăgoasă” și „a dat din casă”, mărturisind că nu ne convine un asemenea adversar. Oare ce oponent ne „convine”, că am mai vorbit o dată pe tema asta? Când joacă România, privim fragmente de dinți în spații morbide, pentru că mereu „dansăm” în calificări și ne trezim cu mireasa, știrbă, în pat.

Editorial cinic după umilința de la Erevan: prostia nu se numește „ghinion”, ci e un tip de „știință”

În timpul încuscrelii de la Erevan, nașul mic, tot mai mic, Mirel Rădoi, a uitat că prostia nu se numește „ghinion”, ci e un tip de „știință”. Da, există o știință a prostiei. Ca să primești două goluri cu Macedonia de Nord și cu Armenia, în vreo două minute, îți trebuie clasă, nenică! Vorba aceea, nu am jucat cu nemții, cu olandezii sau cu cine știe ce franțuji, ci împotriva „cremei” fotbalului european. Ne-am „perfecționat” de la un meci la altul, nu prin ghinion, ci cu o luciditate de invidiat. Sper că ironia nu vă pică greu la burticuțe, stimați și apatici jucători…

Nășicul Mirel Rădoi și ginericii Pușcaș & Crețu, în cârdășie cu un pluton de nuni perverși (incluzând aici și rezervele), au lăsat-o pe Naționala Românică în paragină, cu dantura zob și cu fundu-n două luntrii. Prima luntre o cară, cu ghiotura, spre un anonimat profund îndreptățit, ailaltă, paradoxal, ne-o readuce în pat, pentru că, vezi Doamne, tre’ s-o iubim „din spirit patriotic”. Nimic mai fals. Nimeni pe lumea asta nu mai iubește pe gratis. Cu atât mai mult cu cât ginerică la plural, adică alde Pușcaș și Crețu, ne oferă clar imaginea doamnei „Echipa Națională”, o babă perversă, cu pretenții nejustificate și cu zoaie în gândire.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Florin Niță face cât 10.000 de specialiști

Pușcaș s-a jucat de-a Van Damme și i-a clătinat dantura unui armean, iar Crețu s-a stârnit să comită un penalty, în minutul 89. Nu mai contează cum a egalat Haroyan (sper că așa se scrie, că nu-i șahist ex-sovietic să-i țin minte numele, ci un biet fotbalist), din ofsaid sau nu, important este cum a ajuns acolo jucătorul armean, când orice lecție spune că, la 2-1, trebuie să-ți ții adversarul departe.

Sigur, ne-am bazat pe Niță, așa cum și în anul de grație 2021, în alte zone ale vieții sociale unii se mai sprijină pe cei „10.000 de specialiști” promiși în 1996, de un anumit Guvern.

Suntem un popor încărcat de iluzii și de traume, chestie care ne-a adus în stadiul de populație iluzorie și traumatizată.

Mirel Rădoi, un stahanovist trezit cu fruntea-n iarbă, strivit din patru în patru minute

Selecționerul Mirel Rădoi n-a izbutit să treacă Treapta I. Probabil că, urmând exemplul glorioșilor noștri copii care lasă, cu greu, „tabletuțele” și frecangeala iluzorie pe internet ca să-i care mămica la simularea de Bac, și Mirel a fost purtat cu forța pe un val viu, într-o lume pe care el o credea semideșertică. Mirel s-a crezut și el la o simulare, ca orice copil de zahăr ars, și n-a crezut că-i posibil să primească două goluri, în patru minute, atât din partea Macedoniei de Nord (în fine, acolo fuseseră doar două minute…), cât și din partea Armeniei. E drept, vorbim despre două echipe care, de când ne cunosc pe noi, au început să se bată pe burtă cu alde Germania și Olanda. Noi le-am creat acest confort. Confortul oferit de spațiul gol al letargiei, ba chiar al imbecilității!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Mai mult, antrenorul Naționalei recursese și la o stratagemă ieftină, afirmând că „fără Mkhitaryan, accidentat, Armenia va fi și mai puternică”. Rădoi se baza pe faptul că, teoretic, în absența liderului, armenii se vor mobiliza „mai serios”. Precum comuniștii care au pus tractoarele să tragă cu lanțurile Coloana Infinitului, imediat după 1944, pentru că-i deranja această operă „imperialistă” și „decadentă”, așa și-au pus și armenii tunurile pe noi, încă de la începutul meciului. Nu se poate spune că selecționerul Rădoi nu era conștient de asta, pentru că tocmai i-am reprodus raționamentul. Noi, ca de obicei, noroc cu Niță, dar nici el nu e Hristos, să ducă în spinare crucile tuturor fariseilor!

Fost antrenor al Sevilliei, al lui Athletic Bilbao și al lui Xamax Neuchatel, Joaquin Caparros pregătește de mai bine de un an această echipă națională a Armeniei, care, în Liga Națiunilor, a învins Macedonia de Nord (scor 1-0) și a mai bătut și Islanda, cu 2-0. Mirel Rădoi, vulturul nostru cu freză și vaccinat de avântul națiunii, nu prea a bătut pe nimeni, dacă ne referim la vreo echipă de referință. Și jucând așa, n-o să zburătăcească nici măcar porumbeii din Herăstrău, care, în curând, îi vor hali sandvișul de pensionar și-l vor lăsa să se trezească în iarbă, crezând că-i spectator–activ la vreun Campionat Mondial…

Da, Dorinel, ai dreptate! Să vină sluj, de la Erevan! E rușinos!

Sigur, români cum suntem, ne amintim numai ce ne convine, când ne convine. Blamatul Christoph Daum, cel pe care unii l-au dat afară pe principiul „nu vrem Kent, nu vrem valută”, a obținut o victorie cu scorul de 5-0 în deplasare, cu Armenia. Cu siguranță, mărețul popor fotbalistic român a oferit alte soluții, mult mai „echilibrate”, pentru că noi nu ne vindem țara, ci doar punctele, mai ales în meciurile decisive.

Așa cum remarcau colegii de la FANATIK.RO, armenii au beneficiat de aportul publicului, pentru că, se pare, vaccinul lor de 30 de grade, îmbuteliat în sticle de juma’ de kil, ține loc de Pfizer sau de orice e… „Modern”. Lăsând gluma, biletele disponibile pe arena „Vazgen Sargsian” au fost vândute precum pâinea caldă. Motivele sunt simple: Cetățenii simțeau că se află „pe val”, bănuiau că au pe cine bate (nu de alta, dar ni s-a dus vestea de bufoni…) și, în plus, oamenii din această parte a lumii se tem mai puțin de moarte decât muritorii netrecuți prin săbii.

Dincolo de auspiciile sub care s-a jucat meciul, unul în care românii s-au trezit cu public pe stadion când ei erau obișnuiți să moară în tăcere, ca și când ar pierde singuri monezi la un telefon public și intim, n-am priceput letargia „agresivă”. Timp de o repriză, dincolo de călcâiele trimise, cu galanterie, de Man adversarilor, România n-a jucat nimic. Cu Armenia, rețineți, nu cu Germania sau cu cine știe ce altă zmeoaică! Un reflex din subconștient ne dictează felul și culoarea visurilor pierdute.

Inițial, nu am fost de acord cu atitudinea lui Dorinel Munteanu, care declara, frust, că dacă pierdem cu Armenia „trebuie să ne întoarcem pe jos de la Erevan”. Multe și mărunte sunt pliscurile acestei nații, mai ales atunci când vine vorba despre capra vecinului. Cu tot respectul pentru fostul jucător Dorinel, antrenorul Munteanu a ajuns celebru în paginile ziarelor românești și de aiurea printr-o grămadă de autogoluri pe care, ca să glumim până la capăt, și le-a dat… singur. Putem argumenta, dar nu este momentul… Dar, chiar dacă Dorinel a căzut precum podul, sub un cal, nu asta era și menirea unei echipe, a unei națiuni care nu credea în idealuri de peluză. Tonul lui Dorinel părea dezastruos, dar logica lui s-a dovedit, din păcate, pertinentă…

Spune-mi cine te bate, ca să-ți zic cine ești!

Amza Pellea a scris un poem: „Părinții sunt cei mai mari trădători. Sunt în stare să-ți facă un frate mai mare, care, pe urmă, te bate”.

Sigur, noi nu suntem neamuri nici cu nemții, nici cu olandezii, nici cu… alți puternici ai lumii, care ne-ar „bate” vârtos. La fotbal mă refer, că oricum ne „bat” toți cam peste tot… Dar să te simți umilit și să mai și zâmbești la declarații, după ce primești două goluri într-un interval în care nici Speedy Gonzales n-ar fi reușit să plece și să se întoarcă de la deversatul porumbului, asta numai un român bine antrenat poate izbuti!

România, „bine antrenată” în bordeie, „mireasa” care nu mai bucură dar nici nu mai mușcă pe nimeni, ca o vampiroaică de bun simț ieșită la pensie, are nevoie de timp. Mereu are nevoie de mai mult, pentru că așa au învățat-o niște scriitori placizi, cum că „veșnicia s-a născut la sat”. Și așa așteptăm noi, de la necalificare la necalificare, de la frustrare la frustrare, să vină psihologu’ ăl de Sus, să ne salveze de pisălogu’ ăl de jos, care nu ne lasă și pe noi, moflenii, să mergem să ne desăvârșim la un turneu final. Ne place-n satu’ nostru, vericule!!!

Sfârșim însă, grațios, în preliminariile oricărei competiții, pentru că suntem „pioși”, n-avem „ștofă” de atacanți, și trăim din „Doamne ajută”. Am devenit un soi de Mama Dolores a acestui sport, mămica eternă a oricărui copil placid care vrea să-și verifice nuiaua pe fundul nostru. Încă nu știm dacă ne-am tâmpit, ne-am pocăit, ne-am drogat sau pur și simplu ne-a dispărut seva.

Ne-au târât în umilință două echipe care, în mod firesc, erau legate de țevile noastre de tun. Mirel a devenit subiectul unui banc despre Alexandru Macedon (ăla de Sud…), difuzat la Radio Erevan: „Este bine să bați România, două din două? Da! Dar e mai bine cu două piftii!”

Și totuși, spune-mi, România, cine te bate, ca să-ți spun ce hram ai…