Editorial Cornel Dinu. Anglia – Franța, războiul de 100 de ani. „Detaliile” lui Southgate, diferențele față de Deschamps. Și nu mai trageți în „pianist”! Harry Kane pe numele lui…

Campionatul Mondial 2022 din Qatar și-a ales „careul de ași”. Franța a eliminat Anglia, Marocul a trimis acasă toată peninsula Iberică, acum și Portugalia, Croația a îndoliat Brazilia, Argentina a enervat rău Olanda din Țările de Jos.

Editorial Cornel Dinu. Anglia – Franța, războiul de 100 de ani. „Detaliile” lui Southgate, diferențele față de Deschamps. Și nu mai trageți în „pianist”! Harry Kane pe numele lui…

După ce a eliminat în optimi Spania la penalty-urile de departajare, Marocul a trimis toată Peninsula Iberică acasă. Două echipe clar mai valoroase, mai puternice decât cea africană. La orice oră, mai puțin cele la care s-au jucat partidele respective. Sigur, surprize pentru toată lumea fotbalului, dar…

…Dar să luăm în calcul că în lotul Marocului sunt 16 jucători în campionate tari europene, nu neapărat la cele mai tari echipe, dar obișnuiți să joace cu cele mai tari echipe. Amintesc doar pe fundașii Mazraoui (Bayern Munchen) și Hakimi (PSG), mijlocașul Sabiri (Sampdoria) și atacantul Ziyech (Chelsea).

Desigur, Portugalia a atacat mai mult, blocul defensiv marocan ajungând spre final să se apere ca la handbal în locul semicercului fiind careul de 16 m. Și au reușit africanii să păstreze avantajul golului marcat de En-Nesyri (FC Sevilla, ce spuneam?) în minutul 43, la o ieșirea aiurea a portarului lusitan Diogo Costa.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Portughezii au avut mai multe ocazii, dar fie că le-au ratat, fie că portarul marocan foarte „Bono” Bounou (tot FC Sevilla) le-a parat pentru cea mai mare performanță a unei echipe naționale africane, semifinale mondiale.

Editorial Cornel Dinu. Degeaba a intrat Cristiano Ronaldo după pauză, a fost la ani… lumină de „El Cid”!

A intrat în minutul 51 (n-o să înțeleg niciodată schimbările astea, la câteva minute după pauză și nu la pauză, parcă minutele alea îl lămuresc pe antrenor cine trebuie înlocuit, nu i-a fost de ajuns toată prima repriză să se decidă) și ce a mai rămas din Cristiano Ronaldo… Pentru meciul 196 la națională, alt record mondial. Numai că nu joacă legenda, cifrele, trecutul, numele, așa că defensiva marocană n-a avut de suferit cu suferința lui.

Am văzut, parcă, secvențe din „El Cid”, când sudul Spaniei, unit sub sabia lui „El Campeoador” Rodrigo Diaz de Vivar a oprit cucerirea islamică a maurilor, berberi nomazi din Africa de Nord, strămoșii marocanilor de azi, în crâncena bătălie din 1099 de pe plajele Valenciei… Numai că „pe invers”. Pentru Că El Cristiano a fost la ani lumină de El Cid.

Acum, în Qatar, rugăciunile islamice ale marocanilor, cu palmele orientate în lateral, nu împreunate ca ale creștinilor, au dus o echipă din Africa, disciplinată, puternică prin unitate și credința în șansa ei, pentru prima dată în semifinalele unui campionat mondial. Pe merit, prin realism și sacrificiu în joc.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Finalul a fost pe muchie de… hanger, portughezii au ratat egalarea și șansa prelungirilor la șutul lui Jao Felix și capul lui Pepe. Iar pe contraatac, scăpat singur-singurel cu portarul Diogo Costa, Aboukhlal a tras slab, în acesta și irosit un 2-0 și mai… sideral decât victoria la limită!

Editorial Cornel Dinu. Finala din sferturi, Anglia – Franța cu dilema Harry Kane

Ultimul sfert de finală a adus față în față „prietenele” care s-au ponegrit, s-au ciondănit, s-au bătut sute de ani. Făloasa Anglie și mândra Franță. Se „iubesc” atât de mult încât se spune că francezii au pus sarcofagul lui Napoleon, și el mare „amic” al „barbarilor de pe sta Canal”, mai jos decât nivelul balconului din „Domul Invalizilor” pentru ca și englezii să-și plece capul „pour toujours” când trec pe acolo…

Meciul a fost ca o veritabilă finală, având de toate. Precauție de a nu se deschide de ambele tabere, șarje mai mult ale englezilor, francezii dând fiori îndeosebi pe contraatac.

Seamănă în calități și blocurile ofensive ale celor două mari reprezentante al bătrânei Europe fotbalistice. Jucători rapizi pe laterale, Dembele și mai ales Mbappe la francezi, Saka și Foden la englezi. Cu două „vârfuri” la fel asemănătoare, clasici atacanți de careu, Olivier Giroud, respectiv Harry Kane, ambii ajunși la record de goluri, 53, pentru țările lor după meciul direct din Qatar.

Iar englezul putea lesne majora cifra… mă rog, lesne ni se pare nouă, de pe margine… dacă nu șuta ca la rugby al doilea penalty, evident pentru toată lumea, mai puțin arbitrul brazilian Wilton Sampaio. Care a avut nevoie să-l tragă de fluier colegii din VAR ca să vadă faza. Sunt multe „ciudățenii” cu delegările de „fluierași” aiurea și la „CCA-ul” de la FIFA… Și spun asta nu numai pentru măgăria făcută lui Istvan Kovacs, ci și pentru obsesia de a insista cu arbitrii exotici întru globalizarea fotbalului și distrugerea meciurilor.

Nu trebuia să execute și al doilea penalty tot Kane spun mulți. Mai ales că se cam vedeau fâlfâind a tremurici chiloții pe el de la primul 11 m, când a făcut un adevărat circ până să tragă. Foarte bine. De șut zic. Îi întreb pe toți cunoscătorii de fotbal cine ar fi trebuit să bată al doilea penalty? Ce garanție au că nu rata și acel „altcineva”? Așa că nu (mai) trageți în „pianist”…

Editorial Cornel Dinu. „Detaliul” lui Gareth Soutgate a fost chiar… el! Sub „cocoșul” omolog Didier Deschamps

Anglia a pierdut meciul cu Franța „la detalii”, cum spune selecționerul Gareth Southgate. Eu zic că principalul „detaliu” a fost a fost chiar el, Southgate. În comparație cu „cocoșul” omolog, Didier Deschamps.

Diferență de anvergură între cei doi selecționeri, de la curaj, inventivitate, versatilitate în schimbarea tacticii „din mers”, după cum curge jocul. Și până la urmă și de lot. Luați post cu post, om cu om și spuneți-mi unde are Anglia plus.

Cred, totuși, că Anglia ar fi meritat prelungirile, dar „the captain” Kane a zis „The end”, Southgate a fost fără replică tactică, Pickford nu e Lloris, Maguire niciodată Varane, Bellingham nu e Tchouameni, Saka nu e Griezmann, Foden nu e Mbappe, Kane nu e Giroud. „Detaliile”.

Editorial Cornel Dinu. Ați auzit de Noel Le Graet?

Și mai e ceva, necunoscut de mulți. Organizare și stabilitatea fotbalului francez, mai ales la nivelul naționalei, se datorează în mare măsură prea modestului și tare priceputului președinte al Federației Franceze de Fotbal, Noel Le Graet. Câți dintre dumneavoastră ați auzit de el?

Normand creator pe la jumătatea anilor 90 a necunoscutei Guingamp, un sătuc din nordul Franței ajuns surprinzător în prima divizie. Președinte de Ligue 1 și vicepreședinte al FFF din 1991, a fost ales în fruntea federației în 2011. Apare rar în public, cu nimic mai mult decât exact ce trebuie, face exact ce trebuie în spatele ușilor închise ca să meargă fotbalul francez cât mai aproape de titlul la toate turneele finale majore. Eu am avut șansa să-l cunosc.

S-ar putea ca finala să fie, la fel ca în urmă cu patru ani, Franța – Croația. Eu m-am dezvăluit: indiferent cu cine ar juca, țin cu Anglia. Abia apoi cu Serbia, podiumul meu încheindu-se cu Italia. Niciuna n-a ajuns „la vârf” în Qatar. Asta e!

Editorial Cornel Dinu. „Moșii” Croației au tăiat cheful de samba al brazilienilor și l-au înlăcrimat pe Neymar

Doar câteva cuvinte despre șocul Croația – Brazilia și încăierarea Argentina – Olanda. Am dat întâietate învingătoarelor, calificate la penalty-uri. Calificate, punct! A plecat samba, a plecat Neymar, a plecat Tite. Nu mai amintesc filonul din care se trag croații, spațiul geografic și moștenirea genetică. Parcă mai… sârbi decât sârbii mei! Apropo de aceștia… Cine erau „brazilienii” Europei? Că am cam uitat… Și cine sunt acum „brazilienii” Europei? Întreb, nu dau cu bazooka!

S-a comentat pe toate părțile eliminarea Braziliei… Eu nu mai adaug decât că a fost trimisă acasă de o echipă cu doar o victorie în 90 de minute la acest turneu final (4-1 cu Canada), în rest egalități cu Maroc, Belgia, Japonia, ultima învinsă… la penalty-uri! Și un singur șut pe poartă în meciul cu Brazilia (care au avut 11!), golul din minutul 117! Dar la 1-0 Brazilia a făcut, din păcate, greșeala ca și acum 40 de ani, la CM Spania 1982, cu Italia (atunci le era bun și egalul!), n-a închis jocul cu antifotbal pentru că ei nu știu și nu pot să joace astfel! Ăsta e fotbalul, nedrept uneori…

Croația a avut și noroc, dar a fost și încăpățânată, a răbdat, a suferit, a tras de meci și de șansa ei spre penalty-urile salvatoare atâta timp cât au un Livakovic în poartă. Și uite-așa fotbalul „prăfuit”, „bătrânesc”, „la ciupeală”, mai puteți adăuga și alte caracterizări din presă, a interzis samba în Qatar.

Editorial Cornel Dinu. Messi a „cărat” Argentina în semifinale, chiar dacă Olanda a egalat de la 0-2, în minutul 90+11, după o lovitură liberă șmecheră

În „sfertul” cu Olanda, Argentina a controlat construcția, având la mijloc jucători mai rapizi și mai tehnici. Un rol important l-a avut, ca de obicei, superioritatea creată de placarea nimicitoare, cu mingea la picior, a lui Lionel Messi, rareori deposedat fără fault.

Meciul a curs „logic”, Argentina a făcut 2-0 din pasa genială a lui Messi transformată în gol de Molina (35) și însuși Messi, de la punctul cu var (73). 20 de minute de păstrat avantajul nu părea prea mult…

Numai că experimentatul „vulpoi” Louis van Gaal a făcut schimbări mai inspirate decât Lionel… nu Messi, Scaloni! A intrat Wout Weghorst în minutul 78 și la numai 5 minute, la prima acțiune cu finalizare pe poartă a echipei sale a marcat și a reaprins disputa.

Care s-a dus în prelungiri după ce, unic până acum, olandezii au executat o lovitură liberă șmecheră, în minutul 90+11 (!), cu schemă lucrată la antrenamente, ingenioasă, minunată, cu pasă Teun Koopmeiners pe lângă zid, la același Weghorst, care înscrie de lângă Enzo Fernandez și trimite meciul în reprizele de prelungiri.

În care tot argentinienii au fost la comandă, cu două ocazii mari, șutul scos în corner al lui Lautaro Martinez și bara lui Enzo Fernandez. Doar atât și s-a ajuns la loviturile „osândă” de la 11 m.

Portarul Emiliano Martinez a apărat primele două penalty-uri, executat de Virgil van Dijk și Steven Berghuis, a ratat, pentru suspans total, și Enzo Fernandez, dar nu-i de ajuns pentru Olanda și argentinienii s-au calificat, previzibil și meritat, în semifinale. Unde vor întâlni sâcâietoarea Croație. Cocoțată a doua oară consecutiv spre vârful competiției. La ei o fi existând proverbul cu ulciorul ăla care merge la apă?