Florin Ioniță, Muhammad Ali de România. Drama campionului Europei la box tineret

Florin Ioniță are 18 ani și este campion european la box, la tineret, la categoria „Regină”, categoria grea, 92 kg. FANATIK vă dezvăluie cine este marea speranță a boxului românesc la medalia de aur de la Jocurile Olimpice din 2028 și ce dramă duce în spate de la vârsta de un an.

Florin Ioniță, Muhammad Ali de România, marea speranță a boxului românesc la aurul olimpic, între bucuria campionului european și drama vieții sale

Pe Florin Ioniță nu-l poți trece cu vederea oriunde l-ai întâlni. Pentru că trebuie să-ți înalți vederea la 2,03 metri. În biroul directorului de la Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon” privește de sus și stând pe scaun. Povestește cu vorbă domoală, așezată, fără pauze și „ăăăă”-uri enervante, cum a ajuns de la fotbal la box.

„Tata și-a dat seama că nu sunt așa de talentat la fotbal cum ar fi sperat el și i-au recomandat să mă ducă la un sport de contact, fiind așa mare, niște prieteni din cartier, stăteam pe Șoseaua Ștefan cel Mare atunci, vizavi de stadionul Dinamo…”.

„Și ții cu…?” – țâșnește cu viteza… lui Haaland întrebarea reporterului, ca să nu piardă momentul. „Țin cu Rapid. Ca și tata, și toată familia”. Normal, nu?, să stai vizavi de stadionul Dinamo și să ții cu Rapid…

Digi24.ro

Ar putea apărea o mare surpriză în clasamentul final al alegerilor parlamentare. Ce s-a întâmplat cu 12-13 % dintre alegători

A avut de ales între kickbox și box, a ales boxul că „mi-a plăcut mai mult, e mai… artă și după ce am intrat în sala de box pur și simplu n-am mai vrut să ies de acolo. Dacă aș fi putut, aș fi dormit acolo. În prima mea zi la box, antrenorul (n.a. – primul antrenor i-a fost Napoleon Gheorghe, la Dinamo) mi-a pus mănușile și m-a pus să lovesc la sac. M-am simțit așa de bine încât de a doua zi voiam să intru în ring, să boxez cu adversar viu. Chiar dacă nu știam încă nici să stau în gardă bine… (râde) Am urcat în ring după două luni”.

„Lumea se așteaptă, dacă fac box, să mă dau șmecher pe stradă, dar boxul nu este neapărat bătaie, este o artă”

Nu e o fire bătăioasă decât în ring: „În afara ringului sunt o fire foarte calmă, liniștit, calculat, nu-mi sare țandăra din orice…”. Domnul director Gheorghiu confirmă: „N-a avut nicio victimă, niciodată. (râde) E serios, e disciplinat și mă bucur că a făcut o alegere inspirată, boxul, pentru care, iată, se confirmă că are talent”.

Florin își completează caracterizarea cu o maturitate peste vârsta din cartea de identitate, uimitoare aș spune pentru tiparul STAS de „băiețaș de cartier care face box” (directorul Florin Gheorghiu s-a jurat că nu i-a scris el textele dinainte…).

„Lumea se așteaptă, dacă fac box, să mă dau șmecher pe stradă, dar boxul nu este neapărat bătaie, este o artă în care trebuie să-ți folosești foarte mult mintea, să intuiești următoarea lovitură adversarului. Ești șmecher în ring, când boxezi bine și antrenorul e mândru de tine chiar dacă pierzi, pentru că vede că ai dat tot ce ai putut. Și înveți din greșeli, și te antrenezi și mai tare după ce pierzi”

Bine, bine, insistă reporterul, dar când adversarul îți dă un pumn care te-ndoaie nu-l urăști? „În ring nu mai am prieteni, nu mai am mamă, nu mai am tată, sunt doar eu cu adversarul și maestrul Dorel Simion cu indicațiile din colț”.

Digisport.ro

Moment ”horror” la Florența: Edoardo Bove a căzut pe gazon și a rămas nemișcat! Colegii au început să plângă

„Între maeștrii Simion, mă încarc cu energie pozitivă, mă simt… bun!”

Antrenor îi este, de trei ani, fostul mare pugilist Dorel Simion, medaliat, printre altele, cu bronz la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000. Florin vorbește despre mentorul său, „maestrul Dorel Simion”, așa se spune la box, ca despre al doilea tată…

„Din prima clipă în care ne-am văzut am avut… așa… atracție, o legătură… o chimie. Dumnezeu ne-a adus unul lângă altul să facem performanță. Sunt legitimat la «Box Club Simion», am făcut antrenamente și cu maestrul Gheorghe Simion, tatăl maestrului Dorel Simion, mai vine pe acolo și maestrul Marian Simion, fratele, și mă simt tare bine în preajma lor, mă încarc cu energie pozitivă, mă simt chiar… bun! Dar, în principal, în majoritatea timpului, la lot, unde stau mai mult, mă antrenează maestrul Dorel Simion, dânsul este și antrenorul lotului de tineret”.

Dorel Simion: „Armele lui Florin sunt inteligența, intuiția, jocul de picioare și croșeul de stânga”

Deschidem o paranteză în povestea lui Florin și discutăm cu maestrul Dorel Simion lângă ringul de box din sala de antrenament din cadrul complexului „Lia Manoliu”.

Maestre Simion, cum a ajuns Florin sub mânușa dumneavoastră?

– Eu l-am văzut pe Florin în 2020, convocat la lotul de juniori după un campionat național la care el nu ieșise campion. Era pe atunci legitimat la Dinamo. Mi-au plăcut alura lui și atitudinea lui… asta m-a impresionat de la prima vedere… Curajul lui, chiar dacă a pierdut atunci… La înălțimea și greutatea lui, se spune în box că ăștia sunt mai fricoși… așa sunt „greii”, mai înceți, mai fricoși, așa se spune… El nu.

M-a impresionat la un meci pe care l-a pierdut, dar în care n-a avut frică. Eu îmi dau seama de asta, îi simt în ring. Și mi-a mai plăcut ceva: cum evita loviturile. Mie mi-a plăcut enorm Muhammad Ali – cui nu i-a plăcut? – dansul ăla al lui în ring, dezinvoltura, boxul lui era într-adevăr artă… Și atunci mi-am zis „Mă, dacă puștiul ăsta ar încăpea pe mâinile mele, dacă aș avea șansa să lucrez cu el, aș face din el un Muhammad Ali de România”.

„Dumnezeu ne-a dat chimia asta dintre noi”

Ehehe, maestre Simion, visuri…

– Da, toți avem visuri… Așa a fost visul meu… L-am convocat la lot, au fost probleme cu antrenorul lui de la Dinamo, n-a vrut să-l lase, a venit la Izvorani și l-a luat cu taxiul acasă, tevatură mare, sunt antrenori care numai ei știu ei tot, dar copilul a vrut să vină la mine, a revenit la lot,  i-a spus tatălui că el vrea să lucreze cu mine.

A fost, așa… cum să spun… ca de la Dumnezeu dat… eu cred în Dumnezeu… să venim unul spre altul, a fost o chimie între noi de la început. Și văzându-l așa hotărât să facă box, i-am spus că o să-i dau tot, tot, tot ce știu eu despre box ca să ajungem la maximul potențialului său.

Și de atunci l-am ajutat, l-am sprijinit cu tot ce am putut eu, psihologic, financiar… am încercat să-i acopăr toate problemele, să-i creez toate condițiile să poată să învețe, să acumuleze, să se poată pregăti, el a fost serios și iată că Dumnezeu mi-a dat bucuria ca un pic din visul meu să se împlinească.

Florin este matur pentru vârsta lui, viața l-a făcut așa, este cuminte, are „răutate”, cu ghilimelele de rigoare, doar în ring, în luptă. Asta este și munca din spate, noi lucrăm de vreo doi ani. Luând-l sub aripa mea, ca să zic așa… la figurat… (râde) i-am explicat ce înseamnă viața de zi cu zi, ce înseamnă viața unui sportiv, cum să facă diferența dintre modestie și umilință, dintre ura din ring și ura de pe stradă, care nu trebuie să existe, cum trebuie să fie gladiator doar în ring, să se lupte până la gongul final…

El a înțeles lucrurile astea și așa ne pregătim, așa ne luptăm. Și așa a ajuns cel mai bun din Europa la categoria grea, care e considerată categoria „Regină”. Mai avem o finală europeană și un bronz mondial în 2022. Trei competiții de anvergură cu medalii într-un an… Este foarte mult și foarte bine.

„Rusul învins de Florin din finală ar fi luat 50.000 de euro și un apartament. Lui Florin i-a dat MTS-ul 3.000 de euro”

A fost premiat Florin de Federație, de Minister?

– Da, cu 3.000 de euro. În timp ce rusul pe care l-a învins în finală ar fi primit 50.000 de euro și un apartament dacă ieșea campion european. La nivel de tineret.

Iar eu mă lupt cu MTS, cu Federația să-i facă o indemnizație lunară, două, trei mii de lei nu sunt gaură în buget, să-l ajute cumva, nu-i ușor să faci performanță, să trăiești, până la urmă, dintr-un salariu de antrenor la juniori, chiar și la fotbal fiind, cum are tatăl său, cu tot respectul. Eu îl ajut cât pot și financiar, dar îi trebuie un ban, o bază financiară a lui.

Care considerați că este principala calitate a lui Florin?

– Intuiția. Are un IQ mare, peste medie, și mă uimește… nu numai pe mine, de fapt… viteza de eschivă, vedem lovitura pe care i-o dă adversarul, dar pe care le, de fapt, n-o încasează.

Intuiția îl ajută să evite loviturile la timp, ceea ce nu poate face oricine. Asta e și ceva de la el, e ceva înnăscut, de la mama lui și de la Dumnezeu. Florin a venit cu asta de acasă, nu de la club, ci de acasă.

„Lovitura lui preferată, croșeul de stânga, este de 9, ca să nu zic de 10 încă…”

Ce note i-ați da la elementele esențiale ale prestației sale?

– Noi am lucrat foarte mult cu brațul din față, directă de stânga. El este dreptaci, dar cu brațul din față, cu stânga, am încercat să-i creez confortul în ring, să nu primească lovituri, să-și țină adversarii blocați cu directa de stânga.

Lovitura lui preferată este de 9, ca să nu zic de 10 încă… aș vrea la Jocurile Olimpice din 2028 să fie de 10… tot boxul lui… deci lovitura lui preferată este croșeul de stânga.

Apoi o altă calitate a lui este viteza de reacție, viteza de deplasare în ring, am și lucrat mult la asta, pentru că eu știu ce îi trebuie lui, știu să-i îmbunătățesc ce are el nativ. Jocul de picioare îl ajută să nu-l poată lovi adversarii.

Facem câte șapte, opt reprize în nisip, joc de picioare, dans, chiar așa-i spun „Dansează, Florine! Nu contează cum, mișcă picioarele, du-te-n stânga, du-te-n dreapta”. Zilnic câte șapte, opt reprize de câte trei minute, cât e repriza de meci.

Ușurința asta de deplasare tot de acasă a venit cu ea. Eu doar i-o îmbunătățesc. Fără un har de la Dumnezeu, un talent divin, n-ai ce căuta în box. Finalele le câștigă boxerii, până acolo îi duc antrenorii, dar finalele le câștigă boxerii în ring.

Ține minte toate meciurile sale! „Important este să nu uiți de unde ai plecat ca să poți compara cu ce și unde ai ajuns”

Revenind la personajul principal, Florin ține minte toate, dar absolut toate meciurile sale! Este uluitor cu câte amănunte povestește o confruntare. N-ar ajunge o zi de „audieri” pentru poveștile sale…

„Cum să nu le țin minte pe toate?! Ăsta este trecutul meu și n-am să uit niciodată de unde am plecat. Nu mi-e rușine să recunosc că am și pierdut, nu pot să câștig mereu… Important este să nu uiți de unde ai plecat ca să poți compara cu ce și unde ai ajuns”.

Ar ține minte și de câte ori a fost trimis la podea… Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, dar nu a fost cazul. „Numărat am mai fost, dar trimis la podea niciodată!”, o spune cu vădită iritare, cum m-am putut gândi să-l întreb așa gogomănie.

Meniu STAS de campion european de tineret la box. Fără comentarii!

„Dimineață, înainte de antrenament, mănânc o omletă din două ouă, , fără pâine obligatoriu și beau o cană de ceai, la prânz un grătar, pui, curcan, vițel sau porc slab, 200-300 de grame, cu orez sau cartofi natur și salată verde, iar seara o salată simplă, roșii, castraveți, ori… nimic! În slăbire pentru categorie, scot total sucurile, chiar dacă sunt numai naturale, și dulciurile. Mâncarea mea preferată rămân sarmalele cu ardei iute și mămăligă”

Florin Gheorghiu: „Fac tot ce pot ca să-l susțin pe acest copil talentat, serios, deosebit de matur pentru vârsta lui”

Florin Gheorghiu este directorul Liceului Tehnologic „Sfântul Pantelimon”, la care învață Florin Ioniță. Liceu cu clase cu profil sportiv, fostul „Electroaparataj” la care au învățat majoritatea fotbaliștilor din Generația de Aur, cu Gică Hagi în frunte. Căminele care găzduiau speranțele de la „Luceafărul” stau și acum mărturie unor vremuri de vis ale fotbalului nostru.

Florin Gheorghiu nu are nimic în comun cu marele maestru de șah Florin Gheorghiu în afara numelui și a pasiunii pentru șah. Și pentru fotbal. Și pentru box. La fotbal a avut „chiar și ceva rezultate la nivel de copii și juniori, o finală de campionat național prin 2007”, cum spune, „am antrenat și la seniori, la Sportul Studențesc, cu Tom Cristea, la FC Național, cu Romeo Chihaia”. Altfel, „dinamovist de când mă știu”.

Cum a dat de Florin? „Mă interesam de elevi talentați la fotbal pe la școli gimnaziale, munca noastră de selecție, mi-a fost recomandat prin anul 2016, era în clasa a VI-a, am văzut că are talie, l-am adus aici, știam că tatăl lui, tot Florin Ioniță îl cheamă, era portar în Liga a II-a, la Juventus, acum Daco-Getica, am zis că are genă.

Juca fotbal, a jucat și aici portar, dar a avut oportunitatea de a trece la box. Am avut, am și voi avea disponibilitatea să-l susțin cu tot ce pot pentru a beneficia de o pregătire bună, este un copil deosebit, talentat, cuminte, serios, foarte matur pentru vârsta lui, sunt foarte mândru de el.

Doi sportivi tineri cu rezultate deosebite avem în sectorul 2, David Popovici la Liceul George Coșbuc și Florin Ioniță la Liceul Sfântul Pantelimon. Campioni”.

Marius Pătrașcu: „Florin merită să fie cunoscut și sprijinit de toți cei care pot contribui la dezvoltarea unei cariere ce se anunță strălucitoare”

Marius Pătrașcu, câmpulungean prin naștere, stelist prin copilărie, fecesebist prin nevoie, consilier juridic la DGASPC Sector 2 prin formare, este un sufletist prin vocație, care, de fiecare dată când are ocazia, organizează acțiuni în sprijinul oamenilor care au nevoie de ajutor. Copii sunt o prioritate pentru el. Este mereu alături și susține cât poate copii care fac performanță în sectorul 2. Florin Niță este unul dintre ei.

„Responsabilitatea fiecăruia dintre noi este ca atunci când ai puterea de a schimba ceva în societate să te implici și să nu fii indiferent față de semeni. Mai ales când aceștia sunt copii. Așa încercăm, cu domnul director Florin Gheorghiu, să promovăm și pe campionul nostru Florin Ioniţă. Merită cu prisosință să fie cunoscut și sprijinit de toți cei care pot contribui la dezvoltarea unei cariere ce se anunță strălucitoare. Este o mină de aur, trebuie să avem mare grijă de ea”.

Motivul cutremurător pentru care „Mama nu știe că eu boxez”

Finalul discuției cu Florin a fost zguduitor pentru reporter. L-am întrebat dacă mama plânge când vede, aude, știe că el încasează atâția pumni. Răspunsul a fost stupefiant: „Mama nu știe că eu boxez”. Iar explicația, cutremurătoare…

„Eu nu am mamă de la vârsta de un an. A plecat în Italia, are familie, doi copii acolo și nu mai vrea să știe de existența mea. Am încercat să dau de ea și pur și simplu m-a blocat pe orice direcție am vrut să iau legătura cu ea. Sunt crescut de tata, singur, de atunci… Tata s-a implicat total în creșterea mea, a făcut tot ce a putut ca să fiu bine și să ajung unde sunt acum”.

Ce să mai întrebi după așa confesiune? Restul e doar tăcere. Și durere… Florin Ioniță, Muhammad Ali de România, a trecut peste durere. S-a înscris cu încredere, determinare, seriozitate, speranță pe drumul către medalia de aur la Jocurile Olimpice din 2028, de la Los Angeles.

• „În 2020 maestrul Dorel Simion a văzut ceva în mine atunci când eram departe de ce și cine sunt acum. Cine sunt acum, sunt datorită dânsului, pentru că a fost lângă mine tot timpul, m-a pregătit, m-a îngrijit și m-a sprijinit nu numai în sala de box, a avut încredere în mine. Maestrul Dorel Simion este pentru mine ca un al doilea tată”
• „Muhammad Ali este idolul meu. Maestrul Dorel Simion mi-a spus primul «Muhammad Ali de România», îmi place să cred că am jocul lui de picioare și croșeul de stânga”
• „Calitatea mea cea mai mare cred că este înălțimea și de aici alonja. După aceea vin rezistența fizică, deplasarea în ring și tehnica”
• „Știu că alți băieți se distrează prin cluburi cu fetele, varae se duc la mare și eu în cantonament, simt că pierd etapa asta, dar am un obiectiv, am un vis de îndeplinit. Mai bine pierd acum etapa asta și ajung împărat mai târziu”
• „Sunt un elev cam de nota 7, fără nicio intervenție sau teză amânată, iar Româna și Geografia sunt materiile mele preferate la școală”
• „Maestrul Dorel Simion și cu mine avem în plan medalia de aur la Jocurile Olimpice din 2028, la Los Angeles”
• „De Paște nu am fost acasă, chiar dacă eram în București. Am stat în cantonament la Complexul Sportiv «Lia Manoliu» pentru că trebuia să fac categoria de greutate pentru europene, 92 kg, iar eu am în mod obișnuit 97-98 de kg, trebuia să slăbesc și dacă mă duceam acasă sigur mâncam!”
• 18 ani a împlinit Florin Ioniță pe 28 februarie, zodie Pești
• 2020 este anul primului titlu național câștigat de Florin Simion, pe când era legitimat la Dinamo, la categoria +80 kg
• 2 antrenamente pe zi face Florin, dimineață între o oră jumătate și două ore, după-amiază două ore, iar când se apropie o competiție duratele încep să scadă până la 50 de minute
• 3 medalii are deja Florin Ioniță în cariera sa de pugilist: aur la CE 2023, argint la CE 2022, bronz la CM 2022
• 2-3, 4-1, 3-2 a fost scorul, pe reprize, dintre Florin Ioniță și rusul Ahmed Rasuev în finala CE 2023 de la Erevan (Armenia)
• 2 a fost locul României pe națiuni la CE de tineret 2023 de la Erevan (Armenia), după Rusia, cu 9 medalii (3 de aur, 2 de argint, 4 de bronz)
• 8.000 de lei a primit Florin de la MTS pentru argintul european și 12.000 de lei pentru bronzul mondial câștigate anul trecut