Simona Țăranu este, înainte de prezentatoarea știrilor de la Digi Sport, o femeie frumoasă. Un interviu cu ea este o plăcere pentru orice bărbat. Gata, i-am ridicat mingea pe voleu, la fileu… că tot îi place să joace tenis, să trecem la… tir. La tirul întrebărilor.
Simona, ești în familia Digi Sport de mai bine de 11 ani… Ai avut oferte și de alte televiziuni?
– Am avut norocul să fiu aleasă, dar să și aleg. Încă de la început s-au tot ivit alternative la munca pe care o depun la Digi, însă am luat această decizie cu sufletul, recunosc. Ținând cont că la serviciu ne petrecem foarte mult timp, colectivul de acolo e a doua familie. Recunosc că și partea financiară contează… (râde)
Un alt aspect important e cât valorează cuvântul tău, cât te poți implica și ce contribuție aduci proiectului în desfășurare. Nu vreau să fiu doar o față drăguță pe ecran. Colegii cu care lucrez la Digi sunt profesioniști desăvârșiți. Din prima zi în care am călcat în această redacție… și se întâmplă și astăzi… am învățat de la cei mai buni. Atunci când munca ta este apreciată, nu te gândești la despărțire. Variante au fost aproape în fiecare an, dar am ales să rămân la Digi Sport.
„Mă simt o femeie împlinită, pentru că sunt cumulul deciziilor mele. Și eu zic că m-a luminat Dumnezeu și am ales un drum frumos. Mai am de lucrat la răbdare, la înțelepciune, la simplitate. Știu că acestea vin și odată cu timpul, dar sunt un om care învață din greșelile lui și ale altora” – Simona Țăranu
Ai început munca la Digi 24, la știri generaliste. De ce ai ales să treci pe sport la Digi Dport?
– Am prezentat știri generaliste doi ani, însă nu m-am regăsit deloc. Chiar dacă prezentatorii sunt ca o interfață și uneori parcă interpretăm un personaj, trebuie să rămânem „noi”. Acolo tocmai asta nu se întâmpla. Nu simțeam că mi se potrivește, nu eram eu…
Ulterior, a plecat o colegă de la Sport și, fără să stau pe gânduri, am făcut mutarea. E o altă lume, mult mai relaxantă și parcă îți permite să te bucuri de ceea ce faci, trăiești altfel fiecare zi. Poate și pentru că urmărim cu pasiune competițiile în redacție, suntem conectați la evenimentele sportive și în timpul liber, astfel că nu simt activitatea pe care o desfășor ca pe o îndatorire.
Nu am crescut într-o familie pasionată de sport sau cu microbul competițiilor, dar părinții ne-au îndemnat, pe mine și pe sora mea Diana, să urmăm un stil de viață echilibrat, sănătos, din care sportul să nu lipsească.
Am jucat tenis doi ani, însă nu m-am gândit să fac performanță în acest domeniu. N-am lipsit niciodată de la orele de sport din școala generală și din liceu. Și nu mă dădeam în lături de la niciun meci pe care îl organizam cu prietenii de la bloc.
Dar, ca o ironie, când locuiam cu părinții, acasă la Piatra Neamț, nu aveam voie să merg pe stadion, pentru că se vorbea… neadecvat… (zâmbește amintirii…) așa spunea tatăl meu… considera că nu este un mediu propice pentru fete.
Ai rămas celebră pentru bâlba, n-am cum să-i spun altfel, când ai spus Rafael Nadal în loc de Raed Arafat. Cât te-a afectat?
– Este gafa care a contribuit la celebritatea mea! (râde) M-a scos în evidență, ca orice publicitate, fie ea și negativă. Nu este ceva cu care să mă mândresc, dar este a mea. Dacă nu m-am supărat pe mine, autoarea, ce vină au cei din jur? Trebuia să provoace zâmbete, că nu a fost înjurătură…. Eu am un simț al umorului extrem de dezvoltat, dar de această dată, total involuntar, am binedispus privitorul, chiar dacă unii colegi de breaslă m-au acuzat că am spus intenționat de Nadal pentru a atrage atenția. Nu a fost nimic plănuit.
Cel mai amuzant moment care ți s-a întâmplat pe platou?
– Acesta cu Nadal! Sau mi se mai întâmplă să salut dimineața cu „Bună seara”. În jurnal este multă voie bună, pentru că suntem o echipă închegată, unită. Nu facem rabat la glume. Și încă ceva: în loc de echipa din Italia, Atalanta, am spus odată Atlanta. Fix în prima lună când am început să prezint sport! (râde)
Simțul umorului ce banc îți aduce acum în minte?
– Daaaa! Aici sunt în elementul meu. (râde) O zi în care nu am râs, chiar că e o zi pierdută. Până nu fac haz de necaz, până nu zic ceva amuzant, nu sunt eu. Să-ți spun un banc… Știi de ce în Elveția nu se cântă manele? Pentru că Elveția este țară neutră și nu are dușmani!
„Un weekend la Digi înseamnă uneori și 12 ore de muncă pe zi. Atunci când îți place tot ce faci nu simți cum trece timpul și te bucuri de activitate, dar asta implică multă disciplină: alimentație corespunzătoare, sport și odihnă, orar regulat de somn, fără distracție, fără ieșiri, fără evenimente. Nu poți rezista altfel în acest domeniu. Este o disciplină riguroasă pe care am dobândit-o în familie” – Simona Țăranu
Ai un sportiv favorit? Un fotbalist? Român, străin, din prezent, din trecut?
– În copilărie, mă uitam la patinaj artistic. Era ca o simfonie. Un sport care se joacă cu imaginația ta, dar urmăream și gimnastică. Mă uitam ore întregi, ca la un spectacol. Ca orice fetiță, eram mare fan Nadia, Simona Amânar, Lavinia Miloșovici.
Acum, fotbalul este la putere. Chiar dacă îl blamăm, rămâne Sportul Rege. Îmi place Messi. Și el, și Ronaldo sunt doi coloși. În privința lui Messi vorbim despre mult talent, în timp ce Ronaldo muncește mai mult. Messi mi se pare mai familist. Apreciez că nu și-a pierdut această valoare, iar faima nu l-a schimbat. Este mai temperat, mai așezat. Gheorghe Hagi este pe aceeași linie. Dincolo de performanțele fotbalistice de necontestat, îl apreciez enorm pentru ce a reușit să implementeze la Viitorul, acum Farul, cum dezvoltă talente și investește în valori. Dar i-aș aminti și pe Gică Popescu, și pe Helmut Duckadam.
„Aș vrea să merg la un meci al lui PSG. Strict pentru spectacol. Aș vrea să-l văd «pe viu», cum se spune, pe Kylian Mbappe” – Simona Țăranu
Care e cel mai bun fotbalist din Liga 1 și de ce? Dar antrenor?
– Absolutizarea asta cu „cel mai bun” este dificil de făcut. Foarte buni sunt Darius Olaru, Octavian Popescu, Andrei Burcă… Iar la antrenori i-aș nominaliza pe Laurențiu Reghecampf, chiar dacă tocmai a plecat în Azerbaidjan, și Dan Petrescu. E important cum reușesc, ca tehnicieni, să motiveze echipa și să păstreze o constantă. Datorită experienței vaste nu putem spune că este doar o întâmplare sau noroc. Atunci când își pun amprenta pe ceva, se observă evoluția.
Câți ani mai câștigă CFR Cluj campionatul?
– Cât timp Gigi Becali continuă să se implice la FCSB. Cu siguranță, dacă Dan Petrescu va pleca de la CFR, această consecință se va vedea mult mai devreme.
Ești căsătorită de 7 ani. Cât de dificil e să îți mai faci timp și pentru viața de familie?
– Pe principiul „e mai greu să repari decât să previi”, uite așa îți faci timp. Familia trebuie să aibă prioritate. Sunt foarte organizată și nu îi neglijez pe cei dragi.
Căsnicia nu este ușoară. Trebuie să îi dedici timp, idei, să menții activă relația. Dacă nu te implici la timpul potrivit și intervine răceala, ajungi în acel punct în care nu mai ai ce repara. Nu există relație perfectă. Și la noi, ca în orice relație de altfel, sunt clinciuri, discuții în contradictoriu, orgolii, dar am implementat niște reguli.
Comunicarea este cea mai importantă și rezolvăm totul până la ora de culcare. Nu adormim supărați, nu ne evităm, nu ne prefacem că nu s-a întâmplat. Dezbatem problema și tragem concluziile. Vedem ce putem îmbunătăți pentru a nu repeta greșeala.
Și musai ne dedicăm timp, o vacanță, o ieșire de week-end sau un sfârșit de săptămână în doi, acasă, pregătind o pizza. Neapărat să fie cu povești, cu planuri, să fie doar despre noi, iar în vacanță nu mergem niciodată însoțiți. E regulă. Vacanța este doar a noastră, doar despre noi.
Cu ce echipă ții?
– Cu Barcelona!
Dar soțul?
– Este mare fan Real Madrid… dar ține și cu Inter. (râde) Este rivalitate mare în familie când se dispută „El Clasico”. Barcelona trece printr-o perioadă de reconstrucție și aștept sa văd o formă mai bună a ei. Până atunci, realitatea performanței este la Real. (râde)
Actrița/actorul preferat?
– Foarte greu de nominalizat unul. Meryl Streep, Julianne Moore, Matthew McConaughey, Anthony Hopkins… și Philip Seymour Hoffman… chiar dacă nu mai este printre noi din 2014…
Cartea preferată?
– „Barabas”, a Mariei Corelli, „Îngerul de foc”, a lui Valeri Briusov.
Muzica preferată?
– Muzica electronică.
Mâncarea preferată?
– Pește, paste, pizza.
Desertul preferat?
– Orice conține ciocolată. Și înghețata.
Cafea sau ceai?
– Cafea.
Tărie, bere, vin sau șampanie?
– Foarte rar șampanie.
Munte sau mare?
– Mare.
Locul din lume preferat pentru concediu?
– Insulele din Caraibe.
Unde te-ai stabili dacă ai pleca mâine din România?
– Turks și Caicos. Insule din Caraibe, bineînțeles! (râde)
Câine sau pisică?
– O grădină zoologică. Am câine, dar îmi plac toate animalele.
Film sau carte?
– Film.
Eveniment monden sau relaxare?
– Relaxare, dar ador și socializarea.
Cină romantică sau ieșire cu prietenii?
– Cină romantică
Ținută elegantă sau sport?
– Elegantă
Gătit sau mâncat în oraș?
– Gătit. Paste sau pește.
Ce voiai să te faci când erai mică?
– Medic veterinar
Pasiunile tale? TOP 3?
– Călătoriile. Înotul, scufundările. Filmele.
„Nu sunt o împătimită a distracțiilor nocturne și a socializării până târziu în noapte. Nu înțeleg acest tip de distracție, așa că nu mi-a fost deloc greu să o elimin. Sunt, în schimb, o împătimită a vacanțelor” – Simona Țăranu
„Am bandă de alergat acasă și mi-am luat și niște gantere… Prefer mișcarea în intimitatea casei, economisesc timp și nu mai găsesc scuze pentru a nu face sport. Fac cardio, merg alert, nu alerg, între 30 de minute și o oră, între trei și cinci zile pe săptămână. Elimin din stratul adipos și pun masă musculară” – Simona Țăranu