Editorial Cornel Dinu. Ion Țiriac și Mircea Lucescu se-ntorc la tinerețea dinamovistă

În veritabilul ciclon al știrilor ce privesc fotbalul, aceea a posibilei implicări a lui Ion Țiriac și Mircea Lucescu la Dinamo a adus cel mai mult cu binele de care are atâta nevoie săracul fotbal nu numai dinamovist, ci în totalitatea lui acest fenomen național.

Editorial Cornel Dinu. Ion Țiriac și Mircea Lucescu se-ntorc la tinerețea dinamovistă. E doar speranță, dar e mai mult decât nimicul adus de „Alba/Neagra Red & White”

Comentariile celor doi „granzi”, atât din punct de vedere sportiv, cât și financiar, au semănat mai mult cu buzduganul aruncat în față de mioriticul Făt Frumos al basmelor noastre. În povestea de față, în poarta unui fost mare castel fotbalistic, acum distrus de interese personale meschine, incompetență și hoție.

Tipic pentru amândoi potențiali și posibili „salvatore della patria” dinamovistă, care nu s-au aruncat niciodată – de ce ar face-o acum, cu atâta experiență de viață? – în vâltori pe care nu le puteau controla. Logic și firesc.

De dinamovismul lui Mircea Lucescu, care i-a „scris” mai toată cariera fotbalistică din iarbă, și i-a sprijinit-o pe cea managerială, n-are sens să dezvolt, este ultra bine cunoscută și recunoscută.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Vreau să cred… și cred că Mircea s-a dus la Săftica pentru Dinamo și moralul jucătorilor. Și în niciun caz pentru impostorii intrați în fotbal și la Dinamo ca într-o afacere de „o ieși ceva și pentru noi de-aici”, uitate fie-le numele de mare ghinion pentru Dinamo, voicu eugen și nicolescu andrei (care are un ultimatum dat, în sfârșit, de PCH…). Vechilii de la „Alba/Neagra Red & White”.

Editorial Cornel Dinu. Ion Țiriac a organizat un meci între România și Bayern Munchen, în 1990, care ne-a adus cam cât bugetul pe un an al întregului sport românesc de atunci, 500.000 de mărci

În privința implicării lui Ion Țiriac la Dinamo, situația e mult mai clară, cel puțin pentru mine. Care îl urmăream pe la mijlocul anilor ’60, când juca tenis cu mentorul său de viață, marele om politic Ion Gheorghe Maurer, pe terenurile de la Dinamo.

Sigur că i-am urmărit cariera Davis (a se citi cum se pronunță: de vis), alături de Ilie Năstase, încă de atunci, din vremuri de glorie uitată a sportului românesc. Era un sport-propagandă comunistă, nu-i așa?, ștergeți-l din istorie, epigonilor!

Scuzați divagația, dar mă doare permanent realitatea zilelor noastre, pe care am încercat să o analizez, în exclusivitate pe fanatik.ro, într-un editorial „altfel” decât sportiv, despre cum îmbinăm marxismul cu capitalismul. Adică struțul cu cămila.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Revenind la Ion Țiriac, e un „vero cervellone” în afaceri și m-am intersectat cu el, fotbalistic, în martie 1990, la Munchen. Unde a organizat un meci „charity” al naționalei cu Bayern, pe „Olympiastadion”. Ministerul Sportului și, implicit, Federația Română de Fotbal au fost recompensate atunci cu incredibila sumă la vremea respectivă, de 500.000 de mărci. Cam cât bugetul pe un an al întregului sport românesc.

Ion Țiriac era în relații deosebite cu cei de la Bayern Munchen, în mod deosebit cu regretatul imens fotbalist care a fost Franz Beckenbauer (ce „borne” incredibile a atins „Kaiserul” în cariera sa!), se tutuiau, erau prieteni apropiați. La fel și cu președinții marilor sponsori ai bavarezilor, începând cu cei de la Mercedes, de la Adidas, inclusiv cu cel care conducea Consiliul de Administrație  al lui Bayern, președintele lui Allianz Bank.

Ion Țiriac organiza pe atunci și jocurile naționalei masculine de tenis de câmp a Germaniei, fiind totodată și managerul lui Boris Becker. Se distra cu presa germană, dând de pământ, nemilos, orice comentariu tendențios la acesteia la adresa sa sau a afacerilor și partenerilor săi de afaceri.

Editorial Cornel Dinu. Condiția pusă de Ion Țiriac în 1999 ca să ia pe Dinamo, refuzată de conducerea clubului

Ca un complex om de sport și de afaceri, Ion Țiriac sigur că se vrea teatral când declară că nu se pricepe la fotbal, luându-l pe Mircea Lucescu alături de el într-o eventuală implicare pentru salvarea marelui brand care a fost și este Dinamo. Acum, din păcate, doar cu numele…

L-am întâlnit de mai multe ori după 1990 cu mari oameni de afaceri din Germania și nu numai. Suntem în relații foarte bune. Chiar de curând mi-a făcut cadou Fordul Focus pe care mi l-a dat spre folosință acum vreo zece ani. Am avut plăcerea și privilegiul să joc tenis de câmp cu Ion Țiriac… și cu Ilie Năstase… în Herăstrău. Ion evaluează oamenii dintr-o privire, experiența sa în relații inter-umane este uriașă.

Cu certitudine nu-i este indiferentă soarta lui Dinamo. Nicio legătură că este pensionar MI. Cert este că a vrut să ia pe Dinamo încă din 1999, le-a pus celor care conduceau clubul o singură condiție, tipică pentru felul său de a fi: „Domnilor, vă dau două milioane de dolari, dar plecați toți! Rămânem numai eu cu Cornel să conducem”. Bine-nțeles că a fost pasat cu un lung de linie… trasată de la Minister… Și știu sigur că n-a uitat.

Este încă și revoltător de… în putere! Deși „face” 85 de ani pe 9 mai. Zi cu triplă semnificație: Ziua Independenţei României, proclamată în 1877, Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial, din 1945 și Ziua Europei, din 1950. Genă puternică, un adept al competenței prin muncă indiferent de cum aleargă limbile ceasului.

Editorial Cornel Dinu. Cum să stai la aceeași masă cu „întâmplările” vorbitoare aiurea și atât, de la „Alba/Neagra Red & White”, societatea-capcană a numiților de mare ghinion pentru Dinamo, voicu eugen și nicolescu andrei?!

Acum a sugerat, pentru că „a anunțat”, „a promis” sau „a prezentat”, cum s-au repezit să anunțe unii ziarici, este departe de adevăr, eventuala sa implicare la Dinamo, numai împreună cu Mircea Lucescu, asta a spus-o, aruncând obișnuit-ai perdea de fum. Pe care numai el știe s-o risipească.

Sunt sigur, o mai spun o dată, că soarta lui Dinamo nu-i este indiferentă nici lui, nici lui Mircea. Au sugerat deja condiția noului stadion și fiți convinși… eu sunt, asta este convingerea mea… că nu pot decide viitorul lui Dinamo la aceeași masă cu „întâmplările” vorbitoare aiurea și atât, de la „Alba/Neagra Red & White”, societatea-capcană a numiților de mare ghinion pentru Dinamo, voicu eugen și nicolescu andrei (Doamne, ce a putut să răspundă întrebat dacă ar da pe Dinamo lui Țiriac și Lucescu!). Sunt incompatibili și de la felul în care își comandă picioarele ca sufletul și capul să n-aibă de suferit…

Editorial Cornel Dinu. Leii nu se hrănesc cu muște. Iar Țiriac și Lucescu sunt astfel de feline necruțătoare ale sportului

…Și cu Ion Țiriac nu-i ușor de lucrat. E periculos de abil, nu acceptă compromisurile, ci numai lucrurile clare, care-l duc invariabil la victorie. Valoarea lui Mircea Lucescu e de necontestat, știe ce trebuie chiar și în situația dezastruoasă de acum a lui Dinamo.

…Nici pe el, zău că nu-l văd schimbând nici măcar câteva vorbe cu eșuații de la „Alba/Neagra Red & White”, poate doar de curtoazie, dar nici așa… Leii nu se hrănesc cu muște. Iar Țiriac și Lucescu sunt astfel de feline necruțătoare ale sportului.

Editorial Cornel Dinu. Ioane, cu Dinamo ce facem? Că e pe terminate rezerva de oxigen la care-i conectat pe patul de moarte!

Oricum, pașii viitori din toate laturile care trag de aproape dispărutului Dinamo sunt de urmărit. Ion Țiriac a aruncat nedumerirea că, citez, „Ce fel de fotbal e cel românesc când într-un lot trei sferturi pot fi străini? Cu românii noștri, și de aici cu reprezentarea internațională, ce facem?”.

Eu îi dau dreptate, dar îmi permit să-l întreb „Ioane, dar cu Dinamo ce facem? Că e pe terminate rezerva de oxigen la care-i conectat pe patul de moarte!”.