Sport

„Shihan” Florentin Marinescu, între Steaua lui Valentin Ceaușescu din 1986 și trădarea lui Nicolae Ceaușescu din 1989. Interviu exclusiv

Shihan Florentin Marinescu dezvăluie meritul lui Valentin Ceaușescu în succesul Stelei din 1986 și cum a fost trădat Nicolae Ceaușescu în lovitura de stat din decembrie 1989.
01.07.2021 | 21:39
„Shihan” Florentin Marinescu, între Steaua lui Valentin Ceaușescu din 1986 și trădarea lui Nicolae Ceaușescu din 1989. Interviu exclusiv
„Shihan” Florentin Marinescu, între Steaua lui Valentin Ceaușescu din 1986 și trădarea lui Nicolae Ceaușescu din 1989. Sursa foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

„Shihan” este, la modul cel mai simplist, nivelul următor „Senseiului”, profesorul din arte marțiale. „Shihan” este Maestrul care a atins un înalt „grad”, de la 7 Dani în sus. Florentin Marinescu este „shihan” cu 10 Dani.

FANATIK a pătruns în lumea fabuloasă a lui „Shihan” Florentin Marinescu, în „dojo-ul” din complexul „Lia Manoliu”. Discuția de peste două ore a atins multe puncte sensibile. Nu numai în „istoria” sa, ci și în istoria României.

ADVERTISEMENT

…Și ne-a dezvăluit un Marinescu „tânăr și neliniștit”. Tânăr la 71 de ani și neliniștit să împărtășească arta sa „copiilor” pe care îi ajută să devină oameni. „Copii” de la 14 la 70 de ani. „Doar” vreo 35.000 până acum…

„Shihan” Florentin Marinescu, fanatikul artelor marțiale, între Steaua lui Valentin Ceaușescu din 1986 și trădarea lui Nicolae Ceaușescu din 1989

Shihan, cine poate fi numit „shihan” în fotbalul românesc?

– Nu există nimeni la nivelul acesta. Poate că sunt oameni care pe partea tehnico-tactică sunt bine pregătiți, problemele sunt de ordin psihologic, spiritual, etic.

ADVERTISEMENT

Partea tehnico-tactică se vede ca produs, în rezultate ulterioare, dar dacă nu se vede pe parte de educație, de cultură în domeniul respectiv, înseamnă că nu poți să fii numit nici măcar profesor, nu sensei, care înseamnă părinte spiritual, sau altceva și mai înalt, nu…

În fotbal nu cred că avem așa ceva… Au fost sensei, cei care au reușit să facă mai mult de rezultate… Acum problema este că sensei și, în general, tot ce este legat de partea spirituală, este o persoană care te conduce sub toate aspectele, care te ajută sub toate aspectele să devii om…

Adică om plenar, om înțelept, care să înțeleagă fenomenele și ce se întâmplă cu el, un om care se cunoaște foarte, foarte bine pe el, capabil să-și înfrângă anumite porniri care apar în noi și care pot strica întregul…

ADVERTISEMENT

De altfel discutăm de două domenii diferite, fotbalul este un fenomen social, nu mai e doar un sport… dar artele marțiale sunt viață, fotbalul nu e viață, artele marțiale înseamnă aerul pe care îl respiri, înseamnă cunoaștere, autocunoaștere în primul rând.

Un om înseamnă o parte fizică și o parte ezoterică, o parte care este spiritul. Ca să fii un om, ca să fii un întreg trebuie să te exprimi adunând cele două părți și punându-le împreună, partea fizică împreună cu partea spirituală, pe o bază etică extraordinară și atunci poți să spui că ești om.

Asta este dorința primordială a artelor marțiale, de a deveni om, de a deveni un întreg, de a te exprima ca un întreg în fiecare secundă a vieții.

ADVERTISEMENT

A intrat în sala de judo la 10 ani. Adică acum 61 de ani…

Când ați început să respirați arte marțiale?

– Cred că am luat cunoștință de ele când aveam nouă ani, am început de la zece ani să practic…

Adică acum 61 de ani…

– Da, am început la zece ani… Am început cu judo… asta se practica atunci în România…

De ce ați intrat în sala de judo și nu la bazinul de înot, de exemplu?

– Pentru că înotul nu mă ajuta în relațiile conflictuale cu colegii… Eu am stat la internat, la cămin, la Școala 64, care se numește acum „Ferdinand”, la Gara de Est…

ADVERTISEMENT

Aveam bilet de voie permanent, așa mic, la zece ani, plecam de la Gara de Est și mergeam până la sala de la Agronomie, la Casa Scânteii, cu mijloacele de transport în comun, de două ori pe săptămână, la antrenament.

Am avut marea șansă de a începe să deprind tainele judo-ului cu unul dintre primii cinci mari profesori, mari personalități care, după anii ’50, au început să predea judo în România, Ioan Avram, care, la rândul său avusese șansa să învețe de la unul dintre primii mari, mari, mari japonezi care au venit în Europa, Mikinosuke Kawaishi, shihan de 7 Dani.

  • 10 Dani, centura roșie de cel mai înalt nivel din jiu-jitsu, este recunoașterea internațională a lui Florentin Marinescu, acordată de toate cele trei federații mondiale de arte marțiale în 2019, la CM de jiu-jitsu de la Abu Dhabi
  • 60.000 de repetări sunt necesare pentru transformarea unui procedeu din arte marțiale în gest reflex. Sunt minim 40 de procedee de bază. Se fac cam 30 de repetări ale fiecărui procedeu într-o ședință de pregătire. Cu 2 ședințe de pregătire pe săptămână, 52 de săptămâni pe an, faceți socoteala în câți ani puteți ajunge… Shihan!

„Meritul profesionalismului la Steaua ’86 este al lui Valentin Ceaușescu”

Ca să facem un salt în timp, cine v-a adus la Steaua, în 1986?

Valentin Ceaușescu. Ne cunoșteam bine, lucram împreună în fiecare zi, făceam antrenamente comune și el, mare stelist, a venit cu ideea ca pregătirea fizică să o fac eu, venit din artele marțiale, din Servicii, din artele marțiale adevărate, ca să zic așa, profesioniste, nu din domeniul doar sportiv.

Noi am început în lume, atunci, genul acesta de pregătire, nu doar fizică, ci și psihică, eu n-am fost doar preparator fizic, m-am ocupat de pregătirea psiho-fizică. De reținut acest termen: psiho-fizic.

Trei ani și jumătate n-am avut accidentați, caz unic în lume. De atunci și până azi. Un an nu au reușit nicio altă echipă, nu trei și jumătate. Unic!

Meritul este al lui Valentin Ceaușescu în primul rând. Dacă nu era el, multe nu se făceau la Steaua… Valentin Ceaușescu a însemnat deosebit de mult în mișcarea sportivă din perioada aia, cu precădere la Steaua

Da, cu el Steaua era o echipă profesionistă într-un fotbal clamat ca amator în acel timp…

– Da… profesionistă… serioasă, noi de lipsă de seriozitate am suferit și suferim tare în sport. Valentin a adus seriozitate și pe mine la Steaua în 1985.

Ulterior am repetat experiența și la alte echipe, la Rapid, cu George Copos, la naționalele de polo sau de rugby. Steaua a fost începutul, repet, acel gen de pregătire psiho-fizică s-a făcut atunci pentru prima dată în lume. Și, zic eu, rezultatele s-au văzut chiar în sezonul 1985-1986…

  • 4 este cel mai bun loc ocupat vreodată de naționala de polo a României la o mare competiție, CE din 2006 (Serbia), pentru care a fost pregătită psiho-fizic de Florentin Marinescu
  • 15-9 cu Țara Galilor, câștigătoarea în acel an a „Turneului celor 5 națiuni”, este singur victorii a „stejarilor” pe pământ britanic, 10 decembrie 1988, la Cardiff, sub pregătirea psiho-fizică a lui Florentin Marinescu, recent venit de la Steaua

„Lăcătuș era o inimă tot, un sufletist, un altruist extraordinar, deși părea un guraliv obraznic, rău… Gabi Balint, un jucător de excepție, cerebral, deștept, se vede și acum”

Care dintre jucătorii de la Steaua 1986 a fost cel mai receptiv, „buretele” care s-a „îmbibat” cel mai mult cu învățăturile dumneavoastră?

– Greu de spus… Erau diferențe de vârstă, de bagaj social, educațional și profesional, de perspective ale carierei între ei… Le-am vorbit de Yin și Yang, unora le-am dat cu lingurița că era „amar” și nu „înghițeau”, alții luau singuri cu „polonicul”…

Marius Lăcătuș, de exemplu, era un puști grozav, o inimă tot, un sufletist, un altruist extraordinar, deși părea un guraliv obraznic, rău… Lăcătuș și acum dacă bați la ușa lui, fără să te cunoască, și ceri o coajă de pâine, îți dă fără să întrebe nimic…

Apoi mă gândesc la Gabi Balint, un jucător de excepție, cerebral, deștept, se vede și acum, că e în stare să facă o analiză a fenomenului, să ducă argumentat o discuție, n-avea mobilitate, a lucrat foarte bine, de unde la început se apleca și nu ducea palmele mai jos de genunchi, ajunsese să pună toată palma pe sol…

Au fost multe noutăți pe care le-am dus la Steaua, stretching-ul de exemplu, Steaua a fost prima echipă care a făcut stretching adevărat în România, apoi arta respirației ca să nu te sufoci la efort fizic mare, știința căderii ca să eviți accidentarea, creșterea mobilității fără afectarea coloanei, încheieturilor, echilibrul de forță între cele două părți care formează trunchiul omenesc, trunchi, partea superioară și bazin, picioare, partea inferioară, tot ceea ce înseamnă centură, inclusiv grupele musculare ale abdomenului.

Păi în acea perioadă, la Steaua nu era niciun jucător care să nu facă 800 de abdomene pe zi. După ce, înainte, dacă făceau 10-12 în fiecare dintre cele două antrenamente de forță pe săptămână. Și de aceea își mișcau corpul altfel decât toți ceilalți.

Schimbarea bruscă a direcției de alergare, forța șutului, a loviturii de cap vin din abdomen. Pițurcă face și acum abdomene… Acum echipele de frunte de la noi fac cam 100 de abdomene pe săptămână…

„Ceaușescu… România… fără datorii, cu adevărat independentă, cu relații bune în toată lumea, inclusiv în lumea arabă și o posibilă, chiar probabilă «bancă mondială» concurentă pentru FMI, era un «exemplu prost» în 1989”

Pentru că am vorbit despre aceea perioadă, despre Valentin Ceaușescu, într-o „Ashi–sabak” (n.a. – mișcare de judo, întoarcere) vreau să vă întreb de Nicolae Ceaușescu… Cum a fost abandonat, trădat de gărzile de corp din sistemul său de pază în decembrie 1989? Aveți pregătire militară, cunoașteți „Serviciile” foarte bine, din interiorul lor…

– Eu nu eram în țară atunci… Totul a fost o manipulare, el a fost, practic, arestat, sunt convins de asta, exact atunci când a fost convins să se urce pe terasa CC, deja nu mai aparținea lumii căreia îi aparținuse.

Eu locuiam în Franța, aveam casă la Paris… au venit toate televiziunile peste mine, am spus de la început că este o lovitură de stat bine pregătită, îndrumată de servicii bine pregătite. Am predat mult „afară” pe linia asta militară, ceea ce înseamnă antitero, intervenție și protecție executivă, adică body-guarzi.

Prin ’90 și ceva eram la un congres mare în Israel, multă lume, mulți ziariști și unul mi-a pus public o întrebare… „Pentru că vorbiți de deontologia body-guarzilor, ce părere aveți de body-guarzii care l-au lăsat pe Ceaușescu de izbeliște?”. Grea și rea întrebare pentru mine… bună pentru el… Am găsit un răspuns, zic eu senzațional, dar cu o frică fabuloasă că urmează replica…

Le-am spus „Trebuie să înțelegeți că problema aceasta cu body-guarzii se adresează celui care plătește direct body-guardul, cel care este «stăpânul» body-guardului, body-guardul «aparține» celui care l-a angajat, nu aparține celui pe care îl apără. Acești oameni erau ofițeri ai Ministerului de Interne, aveau un comandant direct în Ministerul de Interne și dacă ordinul acelui comandant a fost să se retragă, era ca la orice serviciu obișnuit, ți-a spus șeful să pleci, pleci. Ei nu erau body-guarzii președintelui, ei făceau de serviciu la președinte. În momentul în care li s-a dat ordin să se retragă, fiind militari de carieră ei s-au retras conform ordinului”.

Le-am dat nada, nu aveam ce să răspund la asta, pentru că, de fapt, deontologic vorbind, l-au trădat pe Ceaușescu. Marele meu noroc a fost că n-a urmat replica…

Și anume că Nicolae Ceaușescu era comandantul suprem al Forțelor Armate…

– Exact! Bine că nu erați dumneavoastră în locul acelui ziarist… care nu a mai zis nimic… Dacă îmi spunea asta, eram în pom… Că a fost trădare, dar el s-a oprit în „gardul de sârmă” ridicat ad-hoc de mine…

Nu s-a dorit să fie apărat Ceaușescu, totul s-a întâmplat sub îndrumarea serviciilor din exterior. Care stabiliseră precis ce se întâmplă cu fiecare din „foști”… și „viitorii” emanați de așa-zisa „revoluție”. Și a funcționat.

Ceaușescu… România… fără datorii, cu adevărat independentă, cu relații bune în toată lumea, inclusiv în lumea arabă și o posibilă, chiar probabilă „bancă mondială” concurentă pentru FMI, era un „exemplu prost”.

  • „Inima mea a rămas ca la 35 de ani, e ciudat să spun că am 71 de ani, când simt că pot face niște lucruri ca la 35 de ani. Cum spun japonezii, etatea este doar un număr și o stare. Sunt mulți tineri bătrâni, după cum există și oameni în vârstă tineri”
  • „Nu există «Shihan» în fotbalul românesc!”
  • „Manipularea nu e diversiune, dar diversiunea e manipulare”
  • „România a avut oameni foarte valoroși în arta diversiunii, care se folosește în toată lumea, de toate Serviciile”
  • 8 ani a fost plecat Florentin Marinescu din țară, între 1989 și 1997
  • 800 de abdomene pe zi făceau jucătorii de la Steaua în 1986, când de pregătirea psiho-fizică se ocupa Florentin Marinescu. În prezent, la echipele de top se fac, în medie, cam 100 de abdomene pe zi
CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE