Sport

Editorial Cornel Dinu. Șumudică Zampano, ecoul Dan Petrescu la CFR Cluj, plăieșii lui Rapid și iezii lui FCSB

Cornel Dinu analizează meciurile etapei 7 din Liga 1 Casa Pariurilor, între șocurile Rapid – Universitatea Craiova și CFR Cluj – FCSB, dar și schimbarea Marius Șumudică / Dan Petrescu.
30.08.2021 | 13:04
Editorial Cornel Dinu Sumudica Zampano ecoul Dan Petrescu la CFR Cluj plaiesii lui Rapid si iezii lui FCSB
ADVERTISEMENT

În etapa 7 se poate spune că s-a jucat cam un sfert din jocurile campionatului. Play-out-ul și play-off-ul nu le mai pun în calcul, considerându-le doar abțibilduri de cerșeală flămândă de la televiziuni pentru cluburi ce o duc de azi pe mâine.

Se reconfirmă adevărul că, și în fotbal, cam de la început, prin ceea ce joci, cu un mic grad de eroare, te „așezi” în clasament. Cum îmi spunea bietul tata, Dumnezeu să-l odihnească: „Cum îți așezi, așa dormi”.

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Șumudică Zampano, ecoul Dan Petrescu, finul Mutu și nașul Hagi, plăieșii lui Rapid, cuirasierii lui CFR Cluj și iezii lui FCSB

Nu întâmplător, cu lotul cel mai bun și mai cuprinzător, CFR Cluj este în frunte. …Despre meciul cu FCSB, ceva mai la final… Până atunci vreau să punctez că, după atâția ani de „gigibecalisme” factotum de goange la fecesebecaliuța sa, cu care, ca și cu răul din Românica, din păcate ne-am obișnuit, circul, nu cel frumos al copilăriei, circul deplorabil al prezentului s-a așezat la FCSB și a izbucnit la CFR Cluj.

În urmă cu o săptămână afirmam că aducerea lui Marius Șumudică în Gruia este precum celebra scenă „E arrivato Zampano!” din celebra peliculă „La Strada” a lui Federico Fellini….

ADVERTISEMENT

…Lăsând la o parte „amănuntul” că actorii acelui film de revăzut oricând cu maximă plăcere erau genialul Anthony Quinn și normala Giulietta Masina, distribuită și pe criteriu omenesc că era soția marelui Fellini… Unul din iluștri creatori ai neorealismului în filmele italiene după Al Doilea Război Mondial, alături de Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Luchino Visconti și alți câțiva deosebiți.

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre clasicul universitar „Haide U!” și zgomotosul oportunist „Haide, haide, CFR!”

Acum, realizând din nou ce se întâmplă la „chefereul” Clujului, mă bat peste gura uneori mai puțin inspirată. Pentru că recitalurile de măsuri impuse recent de așa-zisul patron Neluțu Varga reprezintă un oarecare rău mai mic decât conflictele cu șuriul la vedere din „Șatra” lui Emil Loteanu… De-mi spunea prietenii mei sârbi de la Steaua Roșie Belgrad că n-au mai văzut nicăieri o asemenea bătaie ca în vestiarul CFR-ului după înfrângerea cu 1-2 din Gruia care a completat corecția 0-4 de la Belgrad.

ADVERTISEMENT

N-am putut decât să le răspund că „am reușit” să-l depășim în haos comportamental agresiv, din toate punctele de vedere, pe magnificul lor compatriot Emir Kusturica. Pașnic altfel și încărcat cu umor de calitate atât în… subteran (Underground), cât și cu „pisicile” lui, neagră și albă (Black Cat, White Cat).

…Și că ar fi, totuși, o asemănare cu marele regizor sârb…. Care a făcut și un film despre viața altui geniu, Diego Maradona. Ajuns și… procedeu de schimbat valuta la străini, prin care se zice că s-ar fi făcut remarcat Neluțu Varga la începuturile sale obscure de „afacerist”, la umbra impunătoarelor catedrale catolice și ortodoxe ale Clujului…

ADVERTISEMENT

Știind că sunt câțiva intelectuali de necontestat, pe care-i respect prin felul în care-i știam de când cântau și ei numai „Haide, U!” și auzind că sunt acum foarte apropiați de „Haide, haide, CFR!”, aș da orice din sufletul meu – că altceva n-am și nici nu merită – măcar să le aud cinci minute din convorbirile inevitabile. Conversații certe, pentru că acum, nu-i așa?, sunt cu toții de-ai ceferului lu’ Neluțu’ Vărgatu’…

ADVERTISEMENT

…Fiind vorba de o zonă în care a crezut marele poet, scriitor, istoric, dar și om politic Octavian Goga, aș aminti doar un citat din publicistica sa, cu efect de premoniție incontestabilă: „Sunt mulți care ajunși la un vârf de munte au amețeli și cad… Iertați-i pe parveniți!”.

Editorial Cornel Dinu. Mutu „vorbește” cu argumente, Hagi revine în prim plan. Fotbalistic, evident.

În debutul etapei, Chindia mea a făcut cea mai slabă primă repriză de până acum, Voluntarii având cinci ocazii în aceasta, iar ai mei… niciuna! A și pierdut în final, prin lovitura de cap a lui Nemec, care zici că-i viu, din minutul 70, reușită de trei puncte de lângă stoperul stopat la „gură-cască” Celea.

Seara fotbalistică de vineri s-a salvat calitativ, într-o oarecare măsură, prin confruntarea dintre finul Mutu, antrenor la FC U Craiova 1948 și nașul Hagi, revenit pe bancă la (p)reluata Farul a copilăriei sale fotbalistice.

Adi Mutu își „cravașează” echipa spre calitate și eficiență. Are, incontestabil, idei ce pot fi productive. Antrenează, de fapt, o combinație de jucători ce au promovat și destui aduși din străinătate, interesanți. Mai are, încă, nevoie de timp, pentru a crea o distribuție clară, omogenă, aducătoare de victorii.

De partea cealaltă, la nașul Hagi, revenit prin asocierea Viitorului său la  Farul Constanței, se vede, se simte prezența copilului încărcat de talent, antrenat la începuturile sale de regretatul Iosif Bükkösi. Sper că Gică s-a refăcut după pauza de stat pe bancă și în antrenamente pe care el și-a impus-o.

Echipa actuală a Farului a căpătat siguranța posesiei și de aici a finalizării din momentele când Viitorul său strălucea. A controlat prima repriză, având două ocazii, minunat călcâiul în bară al lui Jefte Betancor, apropiat ca strălucire de golul marcat în urmă cu o săptămână lui Dinamo, cu șutul acela lobat de la peste 60 de metri, ce l-a făcut pe Eșanu să-ncerce pararea prin împiedicare…

În partea a doua, profitând de gafa lui Ghiță, Bălan a adus vechea Universitate, Știința la înființare, din Craiova, în avantaj. Egalitatea în ocazii și goluri i-a surâs Farului în final, care a transformat în punct, prin Adi Petre, penalty-ul făcut de Kovacic la Chițu. Egalitate între fin și naș, ca între vinul și apa din care a fost transformat de Iisus la nunta din Cana Galileii…

Editorial Cornel Dinu. Bonetti improvizează, Sorescu se plimbă, Mureșan promite, Dinamo se chinuie, CoardaZero respiră, justiția română… care justiție română?!

Dinamo – FC Argeș de sâmbătă n-a avut nimic din calitatea ridicată a disputelor de altădată. Fără să forțeze, cu o distribuție net superioară, firesc dacă ne gândim că tinerii cândva promițători de la Dinamo trebuiau mai demult aruncați în luptă dacă ar fi fost măcar vreo urmă de competență din partea celor care au condus echipa din birourile de la Rin‘otel, argeșenii au câștigat prin două șuturi inspirate ale aparent „expiratului” lent și rotofei Dodel Tănase.

Suficiente, pentru că și soarta și-a întors fața de la „câinii roșii”, dacă ne gândim că Moldoveanu și, mai ales, Neicuțescu puteau să-și transforme execuțiile în goluri în finalul primei reprize și la începutul celei de-a doua.

Sunt și ciudățenii în așezarea echipei… și mă refer doar la plimbarea bonettiană a lui Sorescu prin teren, ba în atac, ba în apărare, dar și prin diferitele posibile transferuri mureșene. Așa-i când se pare că se poate alege praful din gloria de atâtea decenii a „haitei” din „Ștefan cel Mare”.

…Iar la câtă măsluire ne este dat să trăim, n-are cum să ne mai surprindă declarațiile ce curg din „degetele” inculte ale multor „ziarici” ce-l mai întreabă pe călăul de „câini roșii” Negoiță Nevoiță ce mai zice, ce mai face și banditul răspunde zâmbind… Unde ești tu, Țepeș Doamne?!

La noi, la români, nu trebuie să se unească decât câțiva ce au fărădelegea în vene ca să distrugă orice în democrația originală care ni se bagă pe gât cu lopețile europene cu cozi de lemn mioritice, fără dram de scrupule. Soarta lui Dinamo în speța de față. Dinamo care nu poate transfera și se sufocă în propria-i neputință. Financiară și sportivă de-o potrivă…

Am folosit termenul juridic „speță” pentru că acești veritabili infractori, de la Negoiță Jegoiță la banda infracțională șerdeano-spaniolă cu CoardaZero în frunte ar trebui să suporte rigorile legii pentru ce au făcut la Dinamo. Dar mai avem noi, oare, justiție? În afară de declarații pompoase și goale de conținut și pensii nesimțite…

Editorial Cornel Dinu. Rapidului nu i-a ajuns portarul-caracatiță Moldovan în fața asediului olteano-reghecampf. Belu l-a dus la… Bellu!

Sâmbătă a mai fost soroc de lacrimi și pentru Rapidulețul pe care eu l-am dorit fără halte înfrânte în cursa neașteptat de bine începută. Și așa a fost în prima repriză împotriva celei de-a doua Universități a Craiovei (cronologic vorbind…), aflată acum sub „ocupația”, deci și comanda „germană” a lui Laurențiu Reghecampf.

Căruia i-a surâs norocul prin faultul de roșu direct al puțin spus hazardatului Belu Iordache Claudiu în finalul primei reprize. Tare ciudat cum și-a permis să-și extindă zona de fundaș dreapta și să iasă la seceriș de adversari pe tarlaua altuia… La vreo 70 de metri de poarta proprie, undeva în… banda stângă?!

Complet aiurea! Decisiv pentru a-și trage echipa pe linie moartă, ca să nu zic, facil, la… Bellu… Într-un moment când Rapid conducea cu 1-0 prin șutul minunat, din unghi, la colțul (prea) lung, al lui Cristian Albu.

Fără să primească vreun gol până acum în campionat, jucătorii „giuleștinei” au fost supuși după acea nebunie (?) unui veritabil „asediu” din partea Craiovei. Încă, după mine, minima… Dar care l-a învins de două ori, în minutele 83, prin rudimentarul de națională Jovan Markovic și 90-1 prin rererevenitul Elvir Koljic, pe veritabilul înger păzitor prin parade miraculoase salvatoare până atunci, „grandele” portar al Grantului, Horațiu Moldovan.

Imaginația m-a dus cu gândul la Sobieski și plăieșii, asediul Cetății Neamțului din 1691, descris de Ion Neculce, Costache Negruzzi și chiar George Coșbuc în versuri. Cu portarul Moldovan (se potrivește și numele…) întruchipându-l pe comandantul celor 19 plăieși ai domnitorului moldav Constantin Cantemir, căpitanul Onofrei în poezie.

Care plăieși au rezistat asaltului unei adevărate armate a regelui polonez Ian Sobieski și au cedat cetatea în urma unui vicleșug al leșilor, o scrisoare falsă de la Constantin Vodă Cantemir care le cerea plăieșilor să se predea… Numai la intervenția hatmanului Iablonowski umilitul rege Sobieski le-a cruțat viața și i-a lăsat să plece liberi…

Revenind în vai de zilele noastre, finalul încleștării de pe Arena Națională a fost cu bombe, tiribombe, petarde, sticle și alte „accesorii” ale barbariei de tribună, catapultate de fanii rapidiști de la „antâia” în capetele oltenilor de conjunctură.

Înjurați-mă, blamați-mă, dar atunci când nu e lege și democrația este înțeleasă „original” cum că poți să faci ce vrea neuronul tău disperat de singurătate, ca acum la noi, doar răspunsul în și prin forță al celor îndrituiți prin lege (iarăși legea!) să intervină poate restabili echilibrul încălcat dintre regulă și faptă, altfel, într-o societate normală, firesc și obligatoriu.

Editorial Cornel Dinu. Umbra și ecoul lui Dan Petrescu în Gruia. CFR OK, FCSB KO

În cea mai așteptată partidă a etapei, la Cluj, renumita ploaie a meleagului, căzută parcă din furtunurile cerului deschise la maxim, a influențat prestația combatantelor.

Rămașii din teren, destui, ai „chefereului”, după ani de titluri și câștiguri, prin realismul urâțel de mai mult 1-0 din faze fixe al lui Dan Petrescu, s-au reconfirmat ca trupă de cuirasieri în fața „cavaleriei ușoare” a „iezilor” lui Gigi Becali și ai familiei Iordănescu, Edi și prietenii știu ce spun eu…, cam balerini fotbalistici ce s-au dovedit incapabili să posede mingea în apa din Gruia.

Cu Dan Petrescu prin culise, cu umbra și ecoul lui pe gazon, în joc, echipa sa în continuare prin așezare dinamică și ordine de joc și după ce a plecat a avut patru, cinci situații de a marca, transformate în patru schimbări favorabile ale tabelei de scor.

…Profitând și de greșelile grave ale defensivei fecesebist-bercenare, în frunce cu oscilantul portar Andrei Vlad, înger și demon de la meci la meci, veritabilă linie găurită Maginot, prin care „armurile” din mijlocul și atacul ceferin… pardon, ceferist au trecut când au vrut, când au avut nevoie. Fără să ceară voie… Taxând orice ezitare și întrebuințându-se destul de puțin. Scorul final o demonstrează. CFR OK, FCSB KO.

…Ceea ce cred că se întâmpla și mai abitir dacă Neluțu Varga nu-l „pribegea” pe Șumudică Zampano, cred că spre zaiafeturile fotbalistice ale Islamului. Se zice că, oricând și oriunde, ce face Scaraoschi, nici Dumnezeu nu poate să repare. Mai ales acum, la noi. În toate domeniile.

Suna blând în copilăria mea rubrica din „Paris Match”… „Ces malades qui gouvernent”… Acești bolnavi care guvernează… Atunci se mai eliberau „certificate medicale” prin vot real din partea societății și „suferinzii” plecau… Acum… Nici Dumnezeu cu mila nu mai putem spune… E mai rău…

Acum încercăm măcar să ne oblojim de atâtea molimi și necazuri (sau cazuri?), dar n-avem nici cu ce, și, mai ales, nici cu cine… Pe lângă somnul rațiunii, acum avem și lașitatea acesteia, deci ne sunt dați să ne închidă pleoapele și să ne chinuie simțurile bietei existențe de azi pe mâine veritabili… supermonștri!