Dinamo, cu un „palma-rest” în acest campionat pe care nu-mi vine să-l mai amintesc, s-a prezentat la Sibiu din nou îmbrăcată în negru. Tocmai potrivită pentru filmul „Eutanasierea câinilor”, în regia lui Marius Măldărășanu, în rolurile principale: un balaure și o turmă de câini.
Culoare în care a evoluat a doua oară în acest sezon chinuit, după comemorarea dispariției lui Cătălin Hîldan, în acel 5 octombrie tot negru, din 2000. Se zice că ar fi fost ideea „căpitanului” Patriche, parașutat aiurea de la Clinceniul de unde decolau în Al Doilea Război Mondial avioanele din Deutsche Luftwaffe.
Ce-i drept, echipați în acest doliu, „câinii roșii” reușiseră să facă „acasă” un meritoriu 1-1 cu CFR Cluj. Privit, potrivit surlelor și tobelor oficiale, ca „un nou început”. De parcă ar putea exista și „un vechi început”… Deși tricourile astea au atâtea abțibilduri colorate de reclame pe ele, aducând, forțând la extrem imaginația, cu o „mărgeleală” ce s-ar vrea chiar impresionistă, nicidecum impresionantă.
După un parcurs ce se ia la întrecere cu dezastrul celor 7 înfrângeri consecutive din toamna lui 2021, campionat terminat cu prima retrogradare din istoria echipei… nu mai amintesc seria „007” a lui Ioan Andone din martie-aprilie 2003 că atunci situația a fost „reparată”… Ovidiu Burcă anunță, ca de obicei, unitatea de nezdruncinat a echipei în jurul conducătorului iubit. Mai mult decât atât, chiar că, în urma ultimelor pregătiri, „va urma o curbă ascendentă” a „cotârlelor” care terfelesc renumele de „câini roșii”.
…„Cotârle” aduse de turma mirobolantă a scouterilor de strânsură de la Dinamo, „dăcât” vreo 40 cu care se lăuda „șăful” lor, mare „espert” în a judeca posibilii aduși cu pluta pe… calculator! Nimic mai înșelător, se vede clar pe teren. Știindu-se din negura timpurilor fotbalistice că jucătorii se văd și se apreciază prin ce fac „la verde”, adică în iarba vie a terenului.
De aceea scouterii din fotbalul adevărat ce ne mai urmăreea talentele, să nu moară „speranțe”, veneau, din ce în ce mai rar în ultimul timp, pe stadioane. „Și cum veniră se făcură toți o apă și-un pământ”, ca în celebra atenționare a lui Mircea cel Bătrân rostită istoric lui Baiazid în „Scrisoarea a III-a” a poetului nepereche Mihai Eminescu. Deloc întâmplător și tare sugestiv, aș spune. Fotbalistic, desigur…
Sigur că, în lupta de la Sibiu, gazdele, o adevărată revelație și sezonul acesta, sub conducerea lui Marius Măldărășanu (amintiți-vă și startul lansat din campionatul trecut frânt de o depunctare…), cu doar două meciuri pierdute, șapte egaluri și trei victorii până la eutanasierea „câinilor”, porneau favorite, logic.
Suporterii dinamoviști au sperat iarăși, venind cam trei mii în peluza cochetului stadion local. Bieții de ei! Amăgiți de impostorii fotbalistici care au înhățat echipa cu minciuna că o salvează de alți nemernici dinaintea lor și de fentele și tentele de pe site-ul oficial, demne de cea mai lemnoasă propagandă socialistă a apuselor congrese, sorb, la întoarcerea acasă tot cucuta otrăvitoare a realității nefaste a echipei iuibite „până la moarte și dincolo de ea”. Moartea echipei…
Echipa lui Mălărășanu, aflată pe loc de play-off, s-a impus clar, lăsând impresia că pot înscrie când vor. Nu întâmplător raportul ocaziilor a fost 3-0 și 4-2, pe reprize. Doar Nicolescu poate să întrebe pentru cine…
„Hermannstazii” au făcut repede 2-0, în minutele 5 (Silviu Balaure) și 19 (Alexandru Jipa), după ce „câinii” doar au mirosit iluzia unui gol, anulat pentru un ofsaid perceptibil doar din VAR, în chiar minutul 2. La următoarea acțiune, gazdele au deschis „măcelăria”… Fundașii dinamoviști au fost doar umbre în prima repriză.
După pauză, inospitaliere gazde s-au dus repede la un scor de forfait, a „mușcat” iar Balaure, servit de o pasă ce s-a vrut respingere a omnimpotentului Homawoo, care s-a revanșat apoi și a… deviat șutul „balaurului” în plasă. Și au încheiat hinghereala „câinilor” de pripas cere „servesc” acum la Dinamo cu golul de 4-0 în primul minut de prelungiri, prin Alhassan, care a valsat prin careul dinamovist și a așezat mingea sub bara porții nefericitului Golubovic.
Practic fără atac, dar, în schimb, cu o apărare impenetrabilă ca… macramerurile bunicii pe care stătea peștele de sticlă pe televizor în vremurile când Dinamo ajungea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, „câinii roșii” fără dinți se rostogolesc an fanfare acolo de unde au venit en fanfare în vară, Liga a II-a.
Dinamo a mai luat 4 goluri în acest campionat de la Rapid, în Giulești. Deci „curba ascendentă” promisă de atât de plăcutul unora din non-conducerea non-dinamovistă Ovidel Burcă a dus încropeala de echipă iarăși în șanț. Cât o vrea el să fie… cât o fi el de bine intenționat, de dedicat, de serios, șanțul nu e altceva decât șanț…
De unde Dinamo nu cred că va ieși prin așa-zisa pregătire dășteaptă rău, da’ rău de tot, anunțată fariseic… sau inconștient?… că ar avea-o șăful dă haită făr’ dă păreche Nicolescu și „înșiruiții” săi. Nu contest că știe carte. Depinde la ce o folosește. În bine, în rău sau în ambiții deșarte că… „posedă” și futbolul! Scris într-un cuvânt…