Îndoliată aberant de acțiunea dementă a teroriștilor Hamas în Israel, viața își urmează cursul, așa, împiedicat, presărat cu nenorociri în toată lumea. Incluzând și fotbalul. La noi etapa 12 din Superligă și-a consumat meciurile și nu pot trece cu vederea egalul neașteptat al lui Dinamo cu mult mai valoroasa, acum, CFR Cluj. Poate părea un subiect derizoriu în comparație cu nenorocirile care îngroapă normalul, dar, cum spuneam, viața merge înainte… Amintiți-vă și de tragedia lui Cătălin Hîldan…
CFR Cluj a venit pe „Arena Națională” hotărâtă să uite că nu-i priește Capitala, singurele înfrângeri din aceste 12 etape suferindu-le în București, 0-1 cu FCSB (etapa 4) și 1-3 cu Rapid (etapa 10).
Parcursul lui Dinamo nu mai este de amintit… patru înfrângeri în precedentele patru etape, se anunța a cincea. Doar se-nfruntau locul 15 cu locul 2. S-a jucat – și sunt sigur că a contat! – la câteva zile de la rana ce nu se va vindeca niciodată din calendarul dinamovist, 5 octombrie, data neagră la care, acum 23 de ani, a plecat atât de tragic dintre noi Cătălin Hîldan…
…Sacrificat, îmi asum responsabilitatea afirmației, de superficialitatea… ba nu, de inconștiența celor care conduceau pe Dinamo în acea săptămână blestemată de la începutul lui octombrie 2000. Când, atât staff-ul tehnic (eu fusesem demis cu câteva zile înainte), cât și echipa medicală îi știau problemele de sănătate și trebuiau, erau obligați să-l scutească de efort. Și să-i repete o analiză foarte importantă…
…Nu să-l ducă să joace un amical la Oltenița, fieful electoral, politic, al ministresei Simona Marinescu, membră, atunci, în Consiliul de Administrație al lui Dinamo, aflată în campanie electorală la Oltenița, ba chiar prezentă pe stadion în momentul nenorocirii. O dramă imensă, cu preșul tras peste rezultatele reale ale autopsiei, în criminalul nostru „obicei” de a fabrica probe care să demonstreze că „mortul e de vină”. Dumnezeu să-l odihnească pe Cătălin Hîldan…
Există o motivare, o montare psihică superioară în astfel de situații, mă refer acum la meciul lui Dinamo cu CFR Cluj. O influență binefăcătoare a spiritului dinamovist dispărut, căruia i-a dat strălucire „câinele roșu” adevărat care „mușca” înverșunat, pe toată lățimea mijlocului terenului, orice acțiune a adversarilor spre propria poartă.
Doamne, cum „ardea” bietul Cătălin… repet, sacrificatul Cătălin… ducând mai departe tradiția mijlocașilor necruțători dinamoviști, începută în anii 1950 de Valeriu Călinoiu, Gavril Serfozo, Alexandru Vasile, Nelu Nunweiller și cine mai vor să adauge bătrânii suporteri ai lui Dinamo, care știu istoria echipei ab initio.
După un minut de reculegere în memoria lui Cătălin Hîldan, să revenim la meciul disproporționat valoric dintre Dinamo și CFR Cluj. Paradoxal, în prima repriză Dinamo a fost altceva față de ce a fost în ultimele meciuri, pierdute în serie.
„Frânarii” lui CFR nu s-au văzut și pasa de 10 din minutul 10 a mijlocașului croat Christian Ilic, printre stoperii stopați ai oaspeților, l-a adus pe atacantul madascarez născut în Franța Hakim Djamel Abdallah în situația de a îndeplini o simplă formalitate pentru a marca primul său gol dinamovist.
Andrea Mandorlini părea blocat de „osiile” neunse ale „trenului” său, care mergea cu viteză de „mărfar” pe linii secundare. În contrast cu Dinamo, de parcă locurile din clasament erau… viceversa, să trăiești, coane Iancule!
Prin meritul evoluției lui Dinamo și al involuției lui CFR Cluj, a fost normal să fie 1-0 pentru „câini” la pauză. Rezultat care scotea în relief cea mai slabă repriză a „frânarilor” din Gruia în acest sezon.
La pauză cred că a fost mare deranj în vestiarul oaspeților. Cu Mandorlini de dictator roman care urlă la senatorii de drept ai echipei. Iar rezultatele s-au văzut în a doua repriză, când distribuția cheferistă a jucat altceva.
A trecut dintr-un „3-5-2” într-un „4-3-3” și Daniel Bîrligea, marcat nemarcat, a preluat o minge de pe la 20 de metri și, talonat prea larg de brazilianul Lucas Alvez, care a mai și deviat mingea spre gol, a egalat în minutul 58.
CFR a dominat și a mai avut trei ocazii mari, prin eternul Ciprian Deac (minutul 50), Vasile Mogoș (minutul 53) și nigerianul Philip Otele (minutul 62). Echipa clujeană a avut posesia: de la 54%-46% în prima repriză, a doua a consemnat 42%-58%, pentru un „general” pe meci de 48%-52%.
Dinamo s-a „închis”, mulțumită să ia un punct într-un meci în care era „creditată” înainte de primul fluier cu „de la trei goluri în sus pentru CFR Cluj”. A intrat (de ce oare?) și Țâră cel mic (cu adevărat mic) în atacul fostei echipe din Șoseaua „Ștefan cel Mare”, dar nici măcar o umbră de atacant nu e… la ani lumină de celebra scandare a galeriei rapidiste despre tătâne-su, „Țâră, Goanță și cu Gheară, cel mai bun atac din țară”, cu decenii în urmă, pe la mijlocul anilor ’80…
…Și meciul s-a terminat cu două intervenții splendide, echivalente cu un punct ale portarului sloven Adnan Golubovic, care a refuzat golul înfrângerii dinamoviste la șutul în forță al lui Vasile Mogoș (minutul 90+1) și, mai ales, lobului spre vinclu al spaniolului Jefte Betancor (minutul 90+7).
În concluzie, rezultat echitabil, exprimat perfect de scorurile pe reprize, 1-0 pentru Dinamo prima, 1-0 pentru CFR Cluj a doua. Deși ocaziile „frânarilor” din al doilea mitan, mai mari și mai multe, le pot da un sentiment de frustrare.
Nu pot să nu amintesc momentul impresionant din minutul 74, minutul ticălos în care s-a prăbușit Cătălin Hîldan acum 23 de ani, în meciul ticălos de la Oltenița, comemorat pe „Arena Națională”…
Arbitrul „reînviat” spre bine Ovidiu Hațegan a oprit meciul un minut, în care tot stadionul a aplaudat memoria lui Cătălin și peluza care-i poartă numele a afișat bannere cu mesaje speciale… care nu-l mai pot aduce înapoi, în viața pe care o trăiesc bine-mersi cei vinovați de moartea lui.
Și , ca încheiere, un gând-observație pentru Ovidiu Burcă și staff-ul său: „câinii” lor au pierdut, fizic, pasul „săltăreț” cam după minutul 30, hai 35… S-a văzut, s-a simțit și contează, în primul rând, nu numai când ești pe loc retrogradabil, dar mai ales atunci, să fii echipă foarte bine pregătită fizic, capabilă să alerge „2 într-unul”… de meciuri vorbesc.