Editorial Cornel Dinu. Singuri ne-am tăiat craca existenței decente. Iar propunerea lui Vasile Dîncu de modificare a Legii Sportului, pentru promovarea CSA Steaua, ar putea s-o lipească la loc

Prispa și uluca fotbalului nostru au rumegat intens, în fel și chip propunerea lansată de Vasile Dîncu în urmă cu câteva zile. Aceea ca Legea Sportului (Legea 69/2000) să fie modificată în sensul că finanțarea ramurilor sportive să poată fi făcută, începând cu fotbalul, și de instituțiile administrative ale statului. Și, astfel, echipa secției de fotbal a CSA Steaua să poată promova în SuperLigă.

Editorial Cornel Dinu. Singuri ne-am tăiat craca existenței decente. Iar propunerea de modificare a Legii Sportului, „emanată” de Vasile Dîncu pentru a permite promovarea CSA Steaua, ar putea s-o lipească la loc

Vasile Dîncu a „emanat” ideea că Stelei reactivate în 2017 de Ministerul Apărării Naționale ca secție a Clubului Sportiv al Armatei Steaua nu ar trebui să i se interzică promovarea în pompos numita noastră SuperLigă, dacă o obține prin merit sportiv, pe teren. Dând, astfel, cu bățul în balta fotbalului nostru, iar micile cerculețe ale impactului devenind rapid uriașe valuri de păreri și verdicte nimicitoare între partizanii și dușmanii propunerii amintite.

Era și în preajma războiului din teren și, mai ales, din tribune, programat în Liga 2 între, repet, așa-zisa Steaua, secție a CSA și Dinamo. Ca nume, eternele rivale de cea mai mare amploare, în fel și chip, repet: ca nume, dar și ca performanțe asociate numelor, numai de vreo 70 și ceva de ani încoace.

Cred că propunerea profesorului, politicianului și, nu în ultimul rând, sociologului Vasile Dîncu este binevenită. Și merită o schimbare cât mai rapidă a Legii Sportului. Promovată pe genunchii din puțul gândirii la sfârșitul anilor ’90 de un grup de parlamentari și nu în realitatea și perspectiva trăirilor incontestabile din societatea românească.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Haideți să ne amintim afirmația ridicolă, chiar incultă în cunoașterea fenomenelor evolutive ale civilizației umane, ale combinatorului cominternist și mare „sculă” KGB în schimbarea istoriei din decembrie 1989, Silviu Brucan: că abia după 20 de ani ne vom adapta comportamental la economia de piață.

Dar, la ce e preconizat, se zice, de vreo două secole și jumătate să ajungă omenirea, primele semne în acest sens fiind recente în scurgerea implacabilă a timpului, după 30 de ani noi abia suntem în faza distrugerii planificate, impuse de „afară” cu largul concurs al cozilor de topor „dinăuntru”, a capacităților de producție și producere a tot ce înseamnă neaoș românesc!

Editorial Cornel Dinu. Mai e tare mult până când vom ajunge și noi ca statul să nu mai fie adevăratul hoț al populației. Chiar cel mai mare!

Din negura vremurilor, trecerea de la o societate la alta în istoria lumii s-a făcut în sute de ani. În timp ce noi am trăit doar mici luminări de adevăr… și mai mult întunecimea supunerii la planurile impuse de alții ghinionistei ca așezare din mai toate direcțiile și mai mereu nenorocoasei noastre țărișoare, de la voievodate la cele trei state românești, de la principatele unite la regat, de la România mare la România populară, de la România socialistă la România capitalistă de democrație originală.

Și cât s-ar mai putea comenta pe această temă istorică… Dar mă opresc, pentru că, în reala tâlhărie de piață pe care o trăim, mai e tare mult până când vom ajunge și noi ca statul să nu mai fie adevăratul hoț al populației. Chiar cel mai mare! Afirma asta chiar marele, la stat și la sfat, Winston Churchill în insula sa, care, de pe la mijlocul secolului 18 era în economia de piață.

Digisport.ro

FOTO Edi Iordănescu, inclus în Top 10 cei mai sexy selecționeri de la EURO 2024. Pe ce loc e românul

Este utopic să crezi că, în ceea ce trăim, vom avea și noi atât de repede condițiile apariției unor adevărați Mecenas sau Crassus care să întrețină sporturile cu bani din propriul buzunar. Agoniseala de mari averi reale cere timp. Nu spunea chiar marele romancier american Truman Capote că la ei, în marile State Unite mărețe, nu se poate ca în spatele unei mari averi să nu fie cel puțin o crimă?

Editorial Cornel Dinu. Doar Gigișorul Becali, comersant din fire și familie, are buzunarul pentru fotbal parcă mângâiat din Ceruri…

Și, în final, concluzia realității fotbalului de la noi. Au fost prin anii de sfârșit și început de mileniu câțiva patroni ai unor cluburi de fotbal. Acum sunt și mai… câțiva. Spre „exterminare”. Între noi fiind vorba, doar Gigișorul Becali, comersant din fire și familie, are buzunarul pentru fotbal parcă mângâiat din Ceruri… Spre norocul și trăirea adevăratei Steaua care este FCSB. Am spus!

Unii dintre patronii amintiți, din celebra „dezbinare dacică”, invidie și răutate, au luat drumul pușcăriilor. Când mult mai normal era, ca o pildă reparatorie, să fie obligați să restituie statului paguba produsă prin înșelătoria produsă, dovedită și condamnată.

Cât am decăzut în nu numai în fotbal, ci în toate sporturile, care erau o imagine pozitivă majoritatea, întreținute financiar de statul decedat în decembrie 1989, se știe și nu poate fi tăgăduit de nimeni, niciodată.

Am mai rămas cu niște firimituri de rezultate la handbalul finanțat de… primăria București, adică de stat!, cazul CSM. Și unele răbufniri de talent antrenat din greu, gen Simona Halep sau David Popovici. Excepții excepționale. În rest cam bate crivățul mediocrității. Un fel de „Daciadă” apusă, în care important era să participi, ca beneficiu de mișcare fizică…

Editorial Cornel Dinu. Să nu ne umflăm piepturile și să nu ne ascuțim glasurile împotriva propunerii real pozitive a lui Vasile Dîncu

Și, sigur că și în fotbal, realitatea bate utopia că, în faza istorică în care suntem, instituțiile statului n-ar trebui să subvenționeze cluburile.

Închei cu pilda realității. Primăriile și Consiliile Județene, prin șesturi și adaptări la realitate a normelor legislative, finanțează cam jumătate din echipele fotbalului nostru. Realitatea vieții bate dosul pretențiilor deșarte.

Să luăm la „judecat” SuperLiga. Farul, CFR Cluj, FCSB, cele două Craiove, Rapid, Sepsi, UTA și Botoșani lasă impresia că sunt în căutarea performanței conduse de apropitari care dau banul de la „gura” familiei. Restul, Dumnezeu cu mila. Adevăr valabil, la ce „competențe” doar epatăm și pentru cele care apar la semnăturile de pe acte ale apropitarilor.

Să nu ne umflăm piepturile și să nu ne ascuțim glasurile împotriva propunerii real pozitive a lui Vasile Dîncu. …Atâta timp cât ne-am pus la pământ coloana vertebrală economică sau am dat-o pe nimic străinilor… Cu atât mai mult cu cât nici UEFA nu are vreo prevedere clară obligatorie că nu pot fi finanțate de la stat cluburile profesioniste de fotbal.

„Să ridice piatra dor cel care este fără de pată”, ne spune morala creștină. Noi ne-am tăiat în fotbal, în sport craca existenței decente. Și va mai curge apă multă pe Dâmbovița, ani mulți de-acum înainte, până vom avea proprietari reali de cluburi. Potenți financiar și competenți administrativ, legislativ și, mai ales, moral.