Vlad Chiricheș este unul dintre cei mai importanți jucători români care s-au întors în SuperLiga. Fostul căpitan al echipei naționale a comentat transferul lui Radu Drăgușin la Tottenham și a abordat multe alte subiecte extrem de interesante într-un interviu premium, marca FANATIK.
Vlad Chiricheș a refuzat să mai iasă public după ce s-a accidentat și a pierdut echipa națională și primul 11 al FCSB. Fostul jucător al lui Tottenham a acceptat să spună tot ce are pe suflet pentru FANATIK în Antalya, la Belek.
Vlad, cum te simți și cum e perioada asta pentru tine? Care e starea ta?
– Sunt bine, sunt pozitiv. Mă pregătesc puternic în sală cu Ovidiu Kurti. O să fac separat pregătire toată perioada asta. Cred că o să încep de săptămâna viitoare și alergare ușoară. Ușor-ușor creștem intensitatea și vedem ce se întâmplă.
Ai un termen când ar trebui să revii la antrenamente?
– Într-un fel da. Doctorul care m-a operat mi-a dat o perioadă de trei luni jumătate, patru luni în care aș putea să joc practic. Deci ar trebui să revin pe teren la început de martie. Cum mă simt în momentul ăsta eu cred că sunt puțin mai avansat cu recuperarea față de prognozele doctorului. Important e să mai fac un RMN, niște teste amănunțite și apoi pot să trag și mai tare.
Credeai că va dura atât când te-ai accidentat în meciul cu UTA?
– Nu, chiar am vrut să intru mai repede, să încerc să-mi revin cât mai repede, dar după perioada aia de pauză am simțit că nu e ce trebuie. Aveam dureri, nu puteam să sprintez cum trebuie și de ce să fac pasul ăsta.
A fost o greșeală că ai amânat operația?
– Acum, da. Gândind în spate, da. Cred că a fost o greșeală că nu m-am operat de la început, dar nu știu… Nu pot să mai dau timpul înapoi, iau totul ca atare și încerc să mă pregătesc cât de bine pot și să revin cât mai repede.
La ce te-ai gândit când te-ai accidentat atunci? E ghinion? Deja poți spune că ești obișnuit…
– Da, am un istoric puternic de accidentări. Nu știu, cumva am fost dezamăgit că speram să le las în urmă și să nu mai am parte de ele. Mai ales cu revenirea mea în țară speram să fie mai lină așa întoarcerea. Dar după lucruri grele și sacrificii apar și lucruri pozitive, momente frumoase și sper să termin cu un lucru frumos.
De ce te accidentezi așa des? Ai vreo explicație?
– Nu am sincer. Dacă aș fi avut, nu m-aș mai fi accidentat atât de des sau în momentul ăsta. Am încercat să fac foarte multe controale din toate punctele de vedere. În ultima perioadă lucrez mult și la dantură, încerc să fac multe lucruri care să mă ajute în sensul ăsta și să fiu bine în perioada următoare din punct de vedere fizic.
Anul trecut în vară ai avut o răbufnire. Toată lumea îți spunea pacientul și te-ai supărat de treaba asta. De ce ai avut această reacție și cum vezi lucrurile acum?
– Da, cumva am greșit din punctul ăsta de vedere. În capul meu duceam o luptă cu alții și nu cu mine. Ar fi trebuit să mă gândesc la ce-mi spunea altcineva. Asta a fost să fie atunci și așa am simțit. Veneam de afară în România și îmi doream să fie o energie mai pozitivă din punctul ăsta de vedere. Dar cum am mai spus-o, nu ar fi trebuit să vorbesc eu despre ce a spus unul sau celălalt. Și lupta sau energia să o aduc spre mine.
Ai vreun regret că te-ai întors în România?
– Nici cel mai mic regret! Am ales în primul rând echipa pe care o iubesc de mic copil. Am venit în țară și pentru familie, pentru băieții mei, cărora sunt sigur că le este mult mai bine în țară în momentul ăsta. Au început și școală, grădiniță și cred că a fost un aspect pozitiv.
Cum ai depășit toate lunile acestea cu gânduri, problemă, carieră, fotbal? Bănuiesc că n-a fost ușor…
– Clar că nu e ușor atunci când ești accidentat. Nu e cel mai frumos lucru să treci printr-o accidentare. Dar cu istoricul meu știu cam care sunt etapele și prin ce stări treci. La început e foarte dureros și zici: „Gata, m-am săturat! Nu mai vreau, nu mai am chef!”. Dar dup-aia cred că pasiunea asta pentru fotbal, plăcerea asta de a fi pe teren îți dă energia necesară să mergi în fiecare zi mai departe, să tragi mai tare și să revii.
Deci tu ești convins că vei reveni pe teren 100%?
– Eu așa cred.
A fost vreun gând că te poți și retrage?
– Da, am avut în primele zile. Eram cu gândul ăsta așa destul de puternic și că nu mai am chef să trec iar printr-o perioadă de genul ăsta. Familia mea mi-a pus așa două-trei întrebări și Alex Chipciu m-a întrebat dacă sunt sigur și mi-a enumărat niște situații și niște opinii de-ale lui. Zilele următoare le-am zis că au dreptate. Pot să revin și după asta.
Ai discutat și cu Gigi Becali după accidentare? A fost gestul tău de a renunța la bani și l-a impresionat și pe el…
– Nu am avut cu el nicio discuție. Am vorbit doar cu Meme. Nu mă simțeam OK să fiu plătit pentru lunile astea, mai ales că am venit pe un salariu mare pentru campionatul României și am simțit că nu trebuie să mai fiu plătit perioada asta cât o să fiu ieșit din circuit. E o sumă mică, undeva în jur de 5.000 de euro.
Drăgușin la Tottenham e un transfer surprinzător pentru tine?
– Nu, nu este surprinzător deloc. Cred că în momentul ăsta el e un fenomen al fotbalului românesc și cred că e un prototip, modelul fotbalistului român. Cine vrea să aibă parte de astfel de performanțe să se uite foarte mult la ce a făcut, cum a gândit și cât de serios a fost el.
Poate mulți o să spună: „Da, a jucat un an la Genoa…”. Puțini văd însă ce s-a întâmplat în spate. A jucat la Juventus, s-a antrenat acolo, apoi a plecat împrumut pe la Sampdoria, Salernitana și a trecut prin multe situații destul de grele. Până la urmă a găsit o echipă care i s-a potrivit, a avut randament foarte bun și acum este la un club extraordinar.
Un club pe care tu îl cunoști foarte bine…
– Bine, nu pot să spun foarte bine. Dar da. E un club mare, cu pretenții, chiar dacă nu a câștigat titlul în ultima perioadă. E un club important din Anglia, cu o infrastructură incredibilă. E nemaipomenit că Radu se află acolo.
Care e cel mai mare pericol pentru el la Londra, la Tottenham?
– Nu vreau să vorbesc despre pericole. Eu cred că el a demonstrat până acum că poate să facă față în situații grele și la cluburi bune. A fost la Juventus, la Genoa, sunt echipe cu istorie în Italia și nu știu dacă aș putea eu să îi dau vreun sfat. Tot ce a făcut până acum cred că a fost foarte bine și are alături de el oameni care îl ajută și din punct de vedere mental. Am văzut că are și ceva investiții, deci îl văd ca pe un băiat care are capul pe umeri. Oamenii de lângă el știu foarte bine ce are de făcut și pot să îi transmită lui ce trebuie să facă.
Spui că e un model pentru fotbaliștii români chiar dacă are doar 21 de ani…
– Asta cred. De la o vârstă fragedă a plecat de acasă de lângă familie într-o țară străină. A fost la 4-5 echipe de afară, a împărțit un vestiar cu Bonucci și Chiellini… Nu e foarte ușor să faci față la nivelul acela. Cred că este un model.
Ce îți place la el ca fundaș central? Care crezi că sunt calitățile lui?
– Să știi că nu l-am urmărit foarte mult și nu am văzut foarte multe meciuri în ultima perioadă. L-am văzut însă ca pe un fundaș central puternic, agresiv. Cred că astea sunt principalele lui calități și sunt extraordinare pentru un fundaș central.
Vezi un cuplu Chiricheș – Drăgușin la Euro 2024?
– Mi-e greu să vorbesc acum când eu sunt accidentat despre echipa națională. Îmi doresc în primă fază să îmi revin, să pot să mă antrenez normal alături de echipă, să încep să joc și apoi pot să vorbesc și despre echipa națională.
Cum ai trăit tu aceste preliminarii, uitându-te la meciurile echipei naționale?
– Au fost niște momente grele. E foarte greu din fața televizorului, mai ales că îmi doream foarte mult să fiu acolo și cred că e mai greu să fii în afară și să speri la ce e mai bun pentru ei decât să fii pe teren să joci, să faci față oricărui adversar. A fost o perioadă grea, cu meciuri în care echipa națională n-a jucat extraordinar, dar băieții au reușit cu unitatea de grup să obțină multe rezultate bune și trebuie felicitați.
Tu ai crezut că ne calificăm?
– Da, eu de la început am avut speranța asta și m-am gândit că e o grupă de unde putem să ne calificăm. Având în vedere că jucam contra Elveției, care are un istoric destul de puternic, cu multe turnee finale, să terminăm grupa neînvinși e un rezultat extraordinar.
Îți mai amintești seara de la Felcust când am bătut Israelul?
– Da, nu știu, eram acasă. Eram foarte fericit pentru băieți. Chiar le-am trimis mesaje câtorva dintre băieți și i-am felicitat. M-am bucurat mult pentru ei.
Când ai vorbit ultima oară cu selecționerul Edi Iordănescu?
– Tot așa, i-am transmis un mesaj după acel meci. Mi-a răspuns, dar n-am avut o discuție în ultima perioadă.
E un vis al tău Vlad să prinzi acest turneu final? Te-ai întors în țară și ca să îți încununezi cariera cu un turneu final?
– Cred că și dacă rămâneam în Italia aș fi putut să fiu la echipa națională. Pot să spun că îmi doresc să îmi închei cariera cu un turneu final. Ar fi un lucru superb pentru carierea mea să particip la al doilea turneu final de Campionat European. Da, e un obiectiv pentru mine.
Cum ți se pare grupa de la Campionatul European?
– Belgia e o echipă puternică, la fel cum era și Elveția ca istoric. Au avut în ultimii 15-20 de ani jucători foarte buni care joacă în campionate puternice. Cred că în momentul ăsta au mai pierdut puțin din calitatea generațiilor trecute, dar cred că rămân aceeași echipă puternică. Slovacia are un antrenor pe care eu îl cunosc foarte bine. A fost antrenorul secund al lui Sarri la Napoli. Mi-a fost și mie antrenor. Știu cât de bine lucrează din punct de vedere tactic. Au și jucători buni. Ultima echipă e cea din calificări. Vom vedea.
Să ne întoarcem la FCSB. Luați campionatul?
– De-asta m-am întors. Să câștig campionatul.
Crezi că Gigi Becali are interzis la titlu? Nu l-a mai luat din 2015…
– Sunt niște lucruri care mă depășesc. Eu sper ca băieții să fie în cea mai bună formă în perioada următoare, să continue să câștige meciuri, să rămânem pe primul loc și în play-off să dăm bătălia finală.
Cum ți se par achizițiile Baba Alhassan și Luis Phelipe?
– Sunt niște jucători foarte buni. I-am văzut și în meciul LASK Linz. Mi-au plăcut și sunt niște jucători buni. Luis Phelipe are o tehnică foarte bună. Sunt niște jucători foarte buni și niște achiziții nemaipomenite.
Cum ți se par Dawa și Ngezana? Până la urmă ești un profesor pentru ei…
– Sunt niște jucători puternici, niște fundași adevărați ca să zic așa. Sunt puternici, câștigă dueluri foarte multe. Important e să lucreze, să rămână concentrați la fiecare antrenament și să își îmbunătățească jocul.
Cu cine se bate FCSB la titlu? Care ar fi principalele contracandidate?
– Până la urmă cred că spune multe lucruri clasamentul. Cred că CFR, Craiova sunt principalele contracandidate. Rapid…
Te așteptai să plece Djokovic la ei?
– Chiar nu mă așteptam. Dar fiecare face alegeri în viață și speră să fie cele mai bune. Îi urez să fie sănătos și să fie bine.
Vezi vreun urmaș al tău în România? Un fundaș care să aibă calitățile tale?
– Eram un pic mai ciudățel așa ca fotbalist. Eu vorbesc tot timpul despre mine ca „Vaca Mov”. Am și citit o carte despre asta recent. Da, eram un pic diferit. Îmi plăcea să o iau așa de nebun cu mingea la picior spre poarta adversă. Cred că fotbalul s-a mai schimbat. E mult mai tacticizat, toată lumea încearcă să paseze mai mult, să se miște. Acum 10-12 ani era mai totul mai mult pe calitățile jucătorului.
Florinel Coman e unul dintre liderii FCSB. Mai ești și tu și Olaru… Mai e cineva?
– Sunt mulți jucători valoroși care pot fi lider și e normal să o facă. Calitățile lor fac să tragă echipa după ei. Sunt cred mai mulți lideri.
Pleacă pe bani mulți Florinel Coman?
– Îmi doresc foarte mult pentru el să facă pasul ăsta la o echipă bună din Europa, să plece să joace într-un campionat puternic. Are niște calități extraordinare și poate să facă față acolo.
Dar ar fi o pierdere mare pentru partea a doua a campionatului… Și el și Olaru.
– Cu siguranță am fi slăbiți fără ei în teren. Au arătat și în prima parte a campionatului cât de importanți sunt pentru echipa asta.
Care sunt cei mai importanți prieteni ai tăi din generația Ajax?
– Cred că am rămas foarte legați unul de celălalt mulți dintre noi, dar aș putea să-i enumăr pe Pinti, Alex Chipciu, Lukas Szukala, Lato, Florin Gardoș, Raul Rusescu, Alex Bourceanu. Nu știu, n-aș vrea să uit pe cineva. Cred că am rămas foarte uniți, chiar dacă nu pot să am mulți dintre ei o prietenia foarte puternică. Dar suntem amici, ne auzim din când în când.
Crezi că o să mai joci vreodată cu Alex Chipciu? Ție ți-a dat un sfat bun. El de ce nu s-a mai întors la FCSB?
– Eu mi-aș dori (n.r. râde). Acuma nu știu ce ne rezervă viitorul. Nu știu, trebuie să-l întrebați pe el. Nu vreau să mă bag în aspectele astea.
Mai ești prieten cu Reghe și cu Anamaria Prodan?
– Nu. Nu că nu mai sunt prieten. N-am mai vorbit de mult timp cu ei. Nu pot să spun că am ținut o legătură strânsă. Îl apreciez mult pe el pentru perioada în care am lucrat împreună. Cred că m-a ajutat foarte mult. Mi-a dat multă încredere și m-a lăsat să îmi fac și eu mendrele și nebuniile mele în teren. Asta m-a ajutat,dar poate cel mai important că e mi-a dat încredere că sunt la un nivel foarte bun și pot să fac față oricărui campionat.
Crezi că te-ai simți mai în siguranță acum dacă ai juca în fața apărării?
– Acum am mai multă experiență. Cred că pot să mă adaptez mult mai ușor unui schimb de poziții în teren. Am lucrat cu foarte mulți antrenori în perioada din Italia și am acumulat multe cunoștinte din punct de vedere tactic. Reușesc să fac față în toată zona aia din centru.
Spune-mi te rog o întâmplare tare din Italia sau Anglia. E adevărat că ai plecat de la Napoli din cauza problemelor cu furturile foarte dese? Lui Insigne i-au furat ceasul…
– A fost o chestie legată de furtul unui ceas. I s-a luat de pe mână în trafic. Urma să jucăm cu Fiorentina următoarea etapă. I s-a întâmplat să i se fure ceasul lui Insigne și puștiul de 15-16 ani care i l-a luat, i-a spus să îi dedice golul dacă marchează cu Fiorentina. Și la meci era un banner foarte mare în galeria celor de la Fiorentina și îl întrebau cât e ceasul.
Câți bani ai făcut din fotbal?
– Nu știu, nu i-am contabilizat (n.r. râde). Nu i-am numărat, dar sunt destui. Adică ar putea fi și mai mulți, dar sunt investiți. Nu sunt puși la saltea ca să pot să-i număr.
Cine te-a convins să îți faci tatuaje. Multe dintre ele chiar au o semnificație pentru tine…
– Am prins pasiunea asta pentru tatuaje în perioada în care eram la Steaua și mi-am făcut un tatuaj mare pe tot spatele. În general se spune că primul e greu să îl faci și apoi vin unul după altul.
Cum vezi conflictul dintre CSA și FCSB?
– Nu știu, e… Ce aș putea să spun? Orice aș zice rămâne aceeași soluție și variantă. Nu se schimbă nimic dacă spun eu că noi suntem, ei sunt…
Ai prieteni la CSA?
– Da? Nu vreau să intru în conflictul și speța asta. Nu știu… Echipa asta de 12 ani de când am jucat eu m-a ajutat incredibil de mult, mi-a dat calitatea de a fi campion și pe lângă asta de mic copil am trăit cu Lăcătuș, cu oameni importanți care au făcut parte din echipa asta și din istoria roș-albastră.
Ai 2-3 adversari din SuperLiga care îți plac?
– Sunt jucători buni peste tot. Craiova are jucători buni în atac: Mitriță, un jucător bun. Rapid îi are pe Funsho, Rrahmani, Petrila… CFR la fel. În față Bîrligea, Avounou… Sunt jucători buni.
El Kaddouri acum la CFR Cluj. Tu ai jucat cu el…
– Da, e un jucător foarte bun. Are calități foarte bune și e mingicar. Sper să nu ne pună probleme.
Dacă totul e OK și o să joci, cum ar arăta o vară perfectă pentru tine?
– O vară perfectă? (n.r. râde). Ocupată să spun așa. Nu cu vacanțe, cu fotbal. Să iau titlul cu FCSB și să fiu la Euro ar fi ideal.
Cât ți-ai propus să mai joci?
– Nu mi-am propus. În general dacă îți propui acolo se termină mentalul ăsta și tot ce transmiți în Univers se cam adeverește. Așa că las lucrurile de la sine și cât duce corpul și am pasiunea pentru fotbal las să curgă totul totul de la sine. Nu vreau să-mi pun un barem sau un reper.
După ce termini cu fotbalul rămâi la FCSB?
– Am vorbit cu Meme dacă o să-mi doresc atunci când termin să rămân în staff-ul echipei și m-a încântat că se gândesc la mine și în sensul ăsta.