Andreea Trușcă prezintă știrile de la Digi Sport cu o seriozitate în spatele căreia n-ai bănui că se ascunde o fire veselă, cu glumele la ea tot timpul, cu un râs molipsitor. Cum este Andreea Trușcă dincolo de ecran, ce-i place, ce visează, aflați din interviul exclusiv FANATIK care urmează!
Andreea, intrăm în joc fără încălzire: spune-mi repede evenimentele sportive majore din anul în care te-ai născut! Ca să-l… ghicească cititorii, nu vreau să-l spun eu!
– Îl spun eu direct: 1989, într-o zi de primăvară, în Focșani, Vrancea.
De unde ai… „răsărit”? Care a fost „traiectoria” ta începând din acel an?
– Pot spune ca primul an de viață l-am petrecut atât cu bunicii, cât și cu părinții, care erau încă studenți – unul la Sibiu, iar celălalt la Iași. Prea multe nu-mi amintesc, evident. Din 2008 sunt stabilită în București, unde am urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității.
Frați, surori? Sportivi în familie?
– Sportul în familia mea nu a fost practicat nici măcar la nivel de amatori și nici nu-mi amintesc să se fi discutat vreodată teme legate de sport. Și în prezent sunt cea mai sportivă dintre toți, atât prin prisma profesiei, cât și prin faptul că îmi place sa fac sport în timpul liber.
Ce ar fi vrut părinții să „te faci”, știi cum se spune, când „vei fi mare”?
– Părinții mei au avut încredere în mine… poate nu întotdeauna (zâmbește amintirii)… dar au înțeles și au acceptat deciziile mele. Lumea s-a schimbat foarte mult în ultimul deceniu, iar acest lucru se reflectă în deciziile profesionale ale multora dintre noi.
Dar, ca să fiu francă, mi-ar fi plăcut mult să fi avut o capacitate mai mare de înțelegere a științelor reale și să optez pentru o facultate de arhitectură sau medicină.
Ai făcut vreun sport de performanță?
– Nu am făcut absolut niciun sport de performanță. Când eram mică, jucam fotbal cu băieții, eram un copil foarte activ și destul de neastâmpărat. Am făcut vioară câțiva ani și mi-ar fi plăcut mult să fac și pian, dar nu a fost să fie. Cine știe, poate în viitorul apropiat voi încerca… (râde) Revenind la sport, mi-ar fi plăcut să fi făcut tenis. Cred că aș fi fost foarte bună într-un sport individual.
Când și cum ai ajuns în televiziune?
– În 2016… și am lucrat timp de aproximativ un an în departamentul de Social Media din cadrul Digi.
Cum ai ajuns la Digi Sport?
– Am urcat un etaj… și am ajuns! (râde) Și am luat-o pe scări… nu cu liftul! (râde) Și acum vin cu explicații. Departamentul Social Media era la etajul 1, iar colegii de la Digi Sport la etajul 2. Pentru că orice companie investește în oamenii din interior sau își îndreaptă atenția către resursa umană deja existentă în interiorul firmei, colegii de la Digi Sport m-au chemat la probe pentru că era un post liber. Am fost perseverentă și, după trei luni de instruire, m-au ales pentru postul de prezentatoare. A trecut ceva timp, se pare că m-am descurcat bine și au decis să mă păstreze. (râde)
De ce sport și nu alt domeniu?
– Sportul m-a ales pe mine. Și mi se pare că mi se potrivește: sunt competitivă, am și eu sezonul meu preferat, primăvara, și îmi stabilesc obiective. Pot spune că sportul este, de fapt, cel care mă determină să fac televiziune.
Cel mai amuzant moment dintr-o emisiune?
– Pe cât de serioasă mi se spune că par la TV, pe atât de glumeață sunt dincolo de ecran. Problema mea este că, pe durata jurnalelor, colegii din regie trebuie să se abțină din a face glume… pentru că nu sunt genul care să se poată opri din râs! (evident, râde)
De regulă, eu sunt capul răutăților și încep să fac glume, iar apoi, tot eu îi rog să facă liniște. (râde iar) Cel mai important e că am maximă încredere în colegii alături de care lucrez și le sunt recunoscătoare pentru tot ajutorul pe care mi l-au oferit încă de la început.
„Bâlba” preferată, dacă pot spune așa?
– Bâlba preferată este una de dată recentă și a fost construită, involuntar ce-i drept, printr-un mijloc de îmbogățire a vocabularului, contopirea „miliardelor” în… „milioarde”! (râde)
Adevărul este că perioadele de mercato din campionatele puternice te fac să pui la îndoială chiar și cifrele exacte care se alocă pentru transferul jucătorilor.
Iar pe la începuturile mele, cu mult timp în urmă, acum cinci ani aproximativ, mi-am luat „La revedere” de la telespectatori în mijlocul jurnalului. (râde)
Dar cel mai greu, mai neplăcut moment?
– Cel mai greu a fost începutul. Aveam trac de cameră, mi se părea greu să înțeleg că munca mea depinde de o echipă, iar cunoștințele mele despre sport erau minime.
Cu timpul am învățat că, de fapt, acesta este tot farmecul și lucrul acesta m-a motivat să acumulez și cunoștințe din sport.
Cum împarți timpul între familie și meserie? Sunt multe seri în care ești „la televizor”, nu acasă…
– Am un program flexibil, schimbările ar interveni în cazul în care aș deveni mamă. Atunci aș apăsa butonul „reconfigurare traseu”. (râde)
Te oprește lumea pe stradă?
– Nu, chiar nu mi s-a întâmplat. Sau poate nu mi-am dat seama și, de fapt, nu aveau nevoie să știe cât e ora sau unde e strada X… Data viitoare îi voi întreba „Mă știți de la Digi Sport?”… (râde)
Care a fost prima echipă cu care ai ținut când erai mică? Dar acum… acum cu cine ții?
– Nu am fost pasionată de sport când eram mică și, de aceea, nu am simpatizat cu nicio echipă în mod special.
Primul meci pe stadion la care am asistat a fost Rapid – Petrolul, când ambele echipe erau în liga a doua și, pentru că am fost însoțită de rapidiști la acel meci, am ajuns și eu să țin cu Rapid.
Țin, de asemenea, cu toate echipele naționale ale României. Fără nicio discuție, polemică sau comentariu!
Cu cine ții în meciul FCSB – CSA Steaua?
– Prefer Liga 1… (râde) …așa că după promovarea CSA Steaua în prima ligă voi putea face o alegere.
M-ai lăsat cu ochi-n soare din preluare… Bine, să așteptăm CSA Steaua în prima ligă, dar să nu ieși la pensie până atunci… Care este sportul tău favorit?
– Fotbalul… dar și handbalul! (râde)
În ce sport ți-ar fi plăcut să fii campioană mondială?
– Tenis. Cred că aș fi putut face performanță într-un sport individual.
TOP 3 sportivi favoriți all time? Și cea mai mare calitate a fiecăruia…
– Michael Jordan și Kobe Bryant – pentru perseverență și pasiune. Muhammad Ali – pentru că a știut să își aleagă „luptele” și pentru că a înțeles esențialul: curajul presupune să fii vulnerabil. Alexia Putellas – pentru cucerirea de două ori la rând a Balonului de Aur. Așadar, ambiție!
TOP 3 fotbaliști favoriții de la noi și de „afară”? Caracterizați într-un cuvânt…
– Sadio Mane – modestie, Gheorghe Hagi – vizionar, Jack Grealish -sufletul petrecerii.
TOP 3 pasiuni?
– Îmi place arta, iar uneori pictez… diletantă! (râde) Îmi plac teatrul și poezia. Și îmi place… sportul! (râde)
Dacă nu făceai televiziune, ce ți-ar fi plăcut să fii, în ce domeniu ți-ar fi plăcut să lucrezi?
– Orice îmi va plăcea să fac, vreau să cred că am voința necesară să fac, chiar dacă va presupune mult efort. Important este să îți dorești, să te pregătești și oportunitatea nu va întârzia să apară.
Cred că nu trebuie să tânjim după lucrurile pe care le putem face cu doza necesară de voință, ci să le facem!
Cum reușești să-ți păstrezi silueta de invidiat?
– O siluetă de invidiat nu cred că am, dar am o genă bună, iar dacă fac și sport chiar sunt foarte mulțumită de mine.
Ținută elegantă sau sport?
– Ambele.
Cafea sau ceai?
– Cafea
Tărie, bere, vin sau… șampanie?
– Consum ocazional alcool. Sa zicem că prefer vinul.
Mâncarea preferată?
– Mâncarea gătită de mama și de mătușa mea. Mătușa mea e tare drăguță, în fiecare weekend are grijă să mă întrebe dacă vreau să îmi gătească ceva. Rareori se întâmplă să o refuz. Iar mama mea face, printre altele, cei mai buni cozonaci… pot confirma și colegii mei! (râde)
Desertul preferat?
– Ciocolata! Și înghețata” (râde) Înghețata de ciocolată! Sau cu ciocolată! (râde)
Munte sau mare?
– Orașele aglomerate! (râde) Am o slăbiciune pentru aglomerație. Dar aleg marea! (râde)
Locul preferat de concediu?
– Un loc nou, în care să fie și puțină artă, și puțină istorie. Și, bineînțeles, oameni veseli.
Film sau carte?
– Ambele.
Filmul preferat?
– Nu pot răspunde scurt… Sunt multe… Equals (2015), The Wonder (2022), La vita è bella (1997), In the Mood for Love (2000), Hiroshima, mon Amour (1959), The English Patient (1996), Meet Joe Black (1998), Babel (2006) Legends of the Fall (1994), Aniversarea (2017), Capra cu trei iezi (2022)… Și sigur am uitat multe dintre preferatele mele! (râde)
Cartea preferată?
– „Lupul de stepă” de Hermann Hesse și „Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor Frankl.
Ultima carte citită?
– „Antifragil” de Nassim Nicholas Taleb.
Actrița / actorul preferat preferat?
– Kristen Stewart, Sir Anthony Hopkins și Morgan Freeman.
Muzica preferată?
– Ascult foarte mute genuri, în funcție de stare. De regulă mă concentrez pe negativul unei melodii pentru că îmi place să identific instrumentele muzicale. Evident, îmi place și muzica clasică.
Pisicuță, cățel, papagal, hamster?
– Cățel de talie mică. Dar nu mi-aș mai lua animal de companie… Nu mă întreba de ce…
Autoturism, motocicletă, bicicletă sau… trotinetă?
– Autoturism și bicicletă, dar îmi plac și motoarele. Trotineta este destul de plictisitoare pentru mine.
Unde te-ai stabili dacă ai pleca mâine din România?
– Nu știu dacă aș vrea să mă stabilesc în altă țară… dar aș putea locui câteva luni pe an și în țări ca Anglia, Portugalia sau Italia.
Eveniment monden sau relaxare în doi?
– Relaxare! Punct!
Cină romantică sau ieșire cu prietenii?
– Ieșire romantică. Se poate? (râde)
Gătit acasă sau masa în oraș?
– Masa în oraș sau mâncare comandată. Nu-mi place să gătesc pentru că nici nu prea mă pricep. Dar acest lucru nu mă oprește ca uneori să încerc rețete simple… sau care pot fi făcute cu ajutorul multicooker-ului… sau la cuptor.
Dacă nu ai fi fost Andreea Trușcă, cine ai fi vrut să fii?
– Tot eu aș fi vrut să fiu, dar în alte timpuri: Belle Époque în Paris pentru a fi contemporană cu Brâncuși, Erik Satie, Ravel, Matisse, Monet, Picasso. Apoi, perioada interbelică, Roaring Twenties din New York pentru efervescența vieții de noapte, pentru jazz și pentru stilul Art Deco.