De Crăciun, de Revelion, de Paște, de zilele onomastice sau de naștere , la nunți sau la botezuri și cu alte… ocazii, că românul e inventiv, au fost, sunt și vor mai fi cât Pământul șprițuri de poveste. Cornel Dinu și „nănașul” său Fănuș Neagu au fost „titulari” și n-au ratat nicio ocazie de a marca în poarta lui… Bachus. Amintiri „memorabile” au și „suporterii” Ștefan Bănică Jr și Dan Capatos.
Cornel Dinu a avut primul „meci” cu Fănuș Neagu la braseria Athénée Palace, unde maestrul metaforei i-a cinstit pe „Procuror” și pe „Mopsul” Florea Dumitrache cu… bomboane fondante și caramele „de ne-au sărit plombele”, cum povestește Cornel Dinu. S-au apropiat, apoi, și iată ce spune fostul mare fotbalist dinamovist, în exclusivitate pentru Fanatik.
„Din momentul acela a rămas o legătură între noi, a continuat mai de la distanţă, ne vedeam mai rar, dar s-a înfiripat în mod deosebit în 1969, în iunie, când am jucat la Lausanne meciul care ne-a deschis drumul spre Mondialul din Mexic 1970.
L-am găsit pe «Marele Blond» venit din Câmpia Brăilei în holul hotelului «Café de la Paix», cu o frapieră cu bere, aşteptând lângă o cabină telefonică să fie sunat de la «Scânteia tineretului», unde îşi scria cronicile.
La meciul acela veniseră destul de mulţi ziarişti români, printre care şi celebrul Georgică Nertea, un tip simpatic, care fusese şi fotbalist la viaţa lui, un cozeur cu imaginaţie şi mereu cu vorbele la el…
Fănuş scria, ne-am apropiat, ne-am aşezat, am înfiripat o discuţie, iubea jucătorii tineri, pe masă erau mai multe foi pe care scria, scria rapid, când, brusc, a aruncat hârtia pe care scria la coş…
Georgică Nertea, siderat: «Ce faci, dom’ne, arunci hârtia la coş?», «Da, bă Georgică, nu-mi place ce-am scris şi scriu altceva, aia nu e bună», «Stai, bre, aia nu e bună la mata, da’ la mine e aur, dă-mi-o mie!», «Ia-o, mă, din coş de-acolo, foloseşte-o tu la ziarul tău, da’ semnează-mă pe mine!».
Eee, era o figură de stil mai mult pentru că şi Georgică era un tip care avea taina şi cursivitatea scrisului… Ei bine, după aceea am fost din ce în ce mai apropiaţi, începând cu 1970…”
Relația dintre cei doi exponenți de marcă ai meseriilor „adiacente” fotbal și scriitură (nu scris!) s-a „cronicizat” în 1977, anul cumplitului cutremur din 4 martie, care ne-a văduvit de atâtea mari personalități din toate domeniile…
„Legăturile s-au strâns când el, după cutremurul din ’77, s-a mutat definitiv la Mogoşoaia, mergeam destul de des acolo, eram din ce în ce mai apropiaţi, începusem să facem Sărbătorile, Crăciun, Revelion sau Paște, fie la el acasă, fie la mine, mai ales după ce ne-am căsătorit, eu cu Silvia, tot în ’77, el s-a oferit să ne fie naş, să ne fie părinte spiritual împreună cu soţia sa, Stela, o femeie minunată…
Atunci, în ’77, a fost o petrecere foarte frumoasă la restaurantul «Berlin», cu peste o sută de invitaţi, mai puţin cununia religioasă… cum era atunci… nu se putea face, eram o anumită emblemă şi ni se cerea un anumit comportament pe care, voiam, nu voiam, trebuia să-l respectăm. Ne-am cununat religios mai târziu, la biserică, tot cu Fănuş naş, după 1990 şi e foarte bine că am făcut şi acest ritual al credinţei creştine.
Am fost practic nedespărţiţi din 1977, ştiam unul de altul zi de zi, iar Sărbătorile întotdeauna le-am făcut împreună, fie Paşte, fie Crăciun, plus duminicile, obligatoriu, dar de bună voie, la masă la naşi. Nu mai vorbesc de zilele de naştere…
„Fănuş avea o vorbă: «Un vin trebuie să aibă cinci calităţi: să fie alb, sec, rece, mult şi gratis!». Datorită lui am intrat în trupa de şuetă subţire, cu şpriţ şi bucate alese, cu «jucători» unul şi-unul, aleşi dintre «frumoşii nebuni ai marilor oraşe»: Dan Spătaru, Dumitru Furdui, Teodor Mazilu, Gheorghe Dinică, Ştefan Bănică, Vasile Vasilache, Cornel Patrichi, Conţi Bărbulescu…
Fănuş i-a pus lui Florea Dumitrache porecla de «Corsarul roib», pentru că avea ceva din curajul nebun, din extravaganţa corsarilor şi pentru că era blond ca şi el i-a spus «Corsarul roib» de la unul dintre subiectele preferate ale epicii sale, caii din Câmpia Brăilei.
Fănuş Neagu şi Guţă Băieşu erau ca fraţii, li se spunea Pat şi Patachon, sau Fred şi Barney, pentru că unul era colos, iar celălat era mic şi au fost multe întâmplări între ei care depăşesc orice imaginaţie…
Fănuş a fost mare rapidist, mergea în tribună, dar, în acelaşi timp simpatiza nişte jucători de la alte echipe, n-a fost niciodată dinamovist, sufletul lui, ca şi al lui Băieşu, era lângă legenda de la podul Grant”
Amintiri despre Cornel Dinu au depănat, la emisiunea „Xtra Night Show”, de pe Antena 1, acum câțiva ani, gazda, Dan Capatos și invitatul său, Ștefan Bănică Jr, doi mari dinamoviști, „fie vreme bună, fie vreme rea, câini până la moarte și dincolo de ea”.
„Eram cu bunul meu prieten Ștefan, aici de față, cu o seară înainte de a mă însura… (râde) Fix înainte cu o seară înainte de a mă însura! (râde iarăși sănătos) Eram cu el și cu Cornel Dinu la «Ambiance» sau la «Ficus». Nici nu mai știu… Oricum veneam de la un meci al lui Dinamo și am stat până la cinci dimineață. Atunci am plecat rangă spre căsnicia de a doua zi. Chiar voiau să vină la mine acasă să spună că n-am fost la curve. Întâmplare din 2004… (râde)”, a povestit atunci Dan Capatos.
„Am și eu o poveste cu Mister, tot din 2004. Mă duc la Teo la emisiune, era la ProTV. Promovam concertul de Crăciun. Am plecat pe 6 decembrie de la ea și în 5 minute am rămas fără voce… Spital direct a doua zi, pauză vocală. Toată lumea era disperată că aveam concertele de pe 11 decembrie. Și mă sună Mister: «Luciiiianooooooo, ma che fai? Lucianooo Pavarotti, nu poți să vorbești? Dă-mi voie să-ți dau un semn discret! Lucianooo». Mister, te pup cu tot cu Dinamo al nostru… Vai de mama noastră, dar nu ne lăsăm!”, spunea Ștefan Bănică Jr. Începuseră vremurile grele pentru Dinamo. Și, din păcate pentru suflarea „canină”, continuă și-n zilele noastre…
Cum continuă, fără preget sau îndoială, ȘPRIȚURILE DE POVESTE, adevărată tradiție la români. De Crăciun fii FANATIK și mai bun, Sărbători liniștite, cu bucurie maximă și măsură în toate, sănătate, iubire, noroc și, mai ales, PACE! LA MULȚI ANI, români, oriunde ați fi!