Cornel Dinu, interviu tulburător la 74 de ani. „Nicolae Badea a crezut prea mult în grupul de la Cluj, dar totul s-a rupt când Mureșan l-a dat afară pe Rednic fără să-i spună”. Exclusiv

Cornel Dinu împlinește 74 de ani. Este într-o depresie profundă. Ce spune „Procuroru” despre Dinamo, Nicolae Badea, Răzvan Zăvăleanu, Iuliu Mureșan, Mircea Rednic, dar și despre necazurile din afara fotbalului, citiți în continuare într-un amplu interviu, dat de primul „Mister” din fotbalul românesc, în exclusivitate, pentru FANATIK.

Cornel Dinu, interviu tulburător la 74 de ani. „Mi s-a contestat dreptul de a fi considerat revoluționar în decembrie 1989, deși alergam în haosul ăla să-i fac pașaport lui Ilie Năstase”

Domnule Dinu, cum se vede viața de la „etajul” 74?

– Trist. Cred că este cea mai deprimantă aniversare din viața mea. În ultimele zile mi s-au adăugat trei, patru necazuri… Dacă nu chiar mai multe… Nedreptăți, de fapt… La care nu mă așteptam și care mă consumă enorm la felul în care sunt eu construit și cum văd viața…

Concret?

– Decepția profundă care mă macină și m-a adus la depresie, cu care lupt și din care sper să scap, în special de mirajul somniferelor la care apelez…și care nu este deloc bun… este legată de faptul că am trăit anii ’50… care au fost groaznici… într-o familie de intelectuali care, într-o oarecare măsură, a avut de suferit, pe nedrept…

Apoi am prins o perioadă cu egalitarism, cu o boemie și cu o șuetă subțire deosebită, între ’66 și ’80. După care a venit o decepție care a început prin ’80, că nu mă gândeam numai la traiul meu, eu o duceam bine, nu mă pot plânge… Dar mă gândeam și la cei de pe lângă mine, cu măsurile hazardate luate de dictatura lui Ceaușescu.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Și apoi speranțele pe care mi le-am pus după ’90 că vom trăi într-o lume mult mai dreaptă, ceea ce a fost o utopie. Asta pentru că, având șansa, încă din 1964, să călătoresc în Occident, nu râvneam în niciun caz la banii pe care vedeam că-i câștigă fotbaliștii cu care jucam. Râvneam, într-un fel, la libertate, la un egalitarism în care să fie respectată munca tuturor și care, într-o oarecare măsură, paradoxal, l-am trăit, repet, după 1965 până prin 1980.

Am ajuns, tocmai din această cauză, deși sunt un emoțional și un sentimental iremediabil, să mă gândesc dacă nu cumva era mai bine dacă părăseam România în 1979, când începuse nebunia… Dar atașamentul meu față de familie, față de țară… și nu sunt cuvinte mari, este realitatea… îmi spun că, indiferent câte sa-u întâmplat după aceea și care m-au decepționat, a meritat să trăiesc experiența de viață împreună cu poporul meu…

Cornel Dinu: „Am avut trei oferte din străinătate”. De ce le-a refuzat

Despre ce ofertă de „afară” era vorba în 1979?

– Am avut trei oferte: în 1970, în Mexic, în 1977, în Olanda și în 1979, în Germania. În Mexic de la fata celui mai mare arhitect de acolo, eram tânăr și fata se atașase de mine… În Olanda, prin Mircea Petescu, de la Feyenoord și de la Utrecht…

În 1979 de la Bayern Munchen, prin Berger… Impresarul care l-a dus în Germania pe Vasile Ghergheli în 1970 și pe Marcel Răducanu în 1981… Și atunci, în 1979 a rămas Sătmăreanu în locul meu, dar l-a dus la Stuttgart

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Eu aveam atunci 31 de ani, i-am pus lui Berger condiția să vină să discute cu autoritățile române o înțelegere. Pentru că aveam familie și nu voiam să sufere dacă fugeam eu din țară. Și eram atașat sentimental de echipa națională, de Dinamo nu mai vorbesc…

Și chiar dacă începuseră să se strice lucrurile în țară, nu voiam să fug și să nu mă mai pot întoarce acasă. Pentru mine cea mai mare bucurie profesională a fost șansa să reprezint România și să mi se cânte imnul, îmi dădeau lacrimile în acele momente…

Acum stau și mă gândesc cu oarecare îndoială la hotărârea de atunci, dar, per total, nu regret că am rămas în țară. Chiar și în aceste momente în care, repet, în ultimele două, trei săptămâni, ca niciodată, m-au lovit trei, patru vești teribil de proaste, dezarmante… Și care n-au nimic în comun cu adevărul…

Nedreptățile care i-au cauzat lui Cornel Dinu „a doua mare depresie din viață”

Tot nu le-ați spus… Cauzele depresiei… Nedreptățile… Punctual…

– Păi ar fi în primul rând faptul că mi s-a contestat dreptul de a fi considerat revoluționar din decembrie ’89, invocându-se ora 12 din 22 decembrie, când a fugit Ceaușescu din CC cu elicopterul. Că aș fi apărut după ora aceea… Când eu am fost și cu o seară înainte la Intercontinental… Iar în dimineața lui 22 în Piața Romană, alergam în haosul acela să-i fac pașaport lui Ilie Năstase ca să poată pleca, nu știam ce va fi în țară…

Apoi continuarea acestei nedreptăți teribile pe care o am cu procesul pe care mi-l aruncă în instanță pentru un apartament cea mai mare decepție, ca om, din viața mea, finul meu Țălnar.

Am probleme și cu familia, legat de serviciul fiului meu… Și mai sunt problemele cu sănătatea. Pune-te în locul meu: sunt un om care 40-50 de ani, din care peste 20 de ani jucător de fotbal la cel mai înalt nivel, am fost un „batailleur”, un „combattente”… un luptător… Care n-am simțit… sau, mai corect, rar de tot am simțit oboseala, extenuarea sau respirația grea în teren.

Iar acum, spre finalul vieții, semnele bătrâneții… cum spunea Fănuș Neagu că „bătrânețea este bună… să te… în ea”… să pună cititorii ce vor pe puncte, puncte… iată că le trăiesc acum.

Și nu există ceva mai stresant, mai greu de acceptat și de îndurat decât să știu că atâția ani am respirat perfect în efort maxim, iar acum am momente în care, și din cauza insuficienței cardiace… și a depresiei prin care trec… îmi „caut” respirația. …Deși analizele medicale sunt bune…

Toate astea au venit, ca niciodată, tocmai în pragul acestei aniversări de 74 de ani… Sper ca puterea în credință, Dumnezeu să mă ajute să trec și peste această a doua mare depresie din viața mea…

A doua depresie?

– Da… Prima am trăit-o după ce am pierdut-o pe Silvioara, soția mea, în finalul lui 2011… nu mai vreau să-mi amintesc de acele momente groaznice…

Cornel Dinu: „Nu-mi închipuiam că o să ajung să comentez vreodată că Dinamo s-a autocondamnat și va juca în divizia a doua. S-a «autosinucis», dacă pot spune așa…”

Nimic despre Dinamo, Mister? Dinamo nu intră între cauzele depresiei actuale?

– Dinamo este o rană permanentă de mulți ani… Peste cauzele punctuale enumerate mai înainte… Nici acum nu-mi vine să cred felul în care s-a autoexecutat Dinamo în ultimii ani.

Nu mă pot obișnui cu gândul că, după douăzeci și ceva de ani în care am comentat pe Dinamo la mai multe emisiuni, inclusiv la „Fanatik Show” al lui Horia Ivanovici, acum nu am ce spune după etapa din prima ligă…

Nu-mi închipuiam că o să ajung să comentez vreodată că Dinamo s-a autocondamnat și va juca în divizia a doua. S-a „autosinucis”, dacă pot spune așa…

Cornel Dinu: „Nu m-a sunat nimeni din noua conducere a lui Dinamo. Sunt dispus oricând să ajut cu un sfat, cu o părere în situația asta teribil de grea”

Și în momentele astea grele pentru Dinamo, când este nevoie de oameni competenți… mai ales de dinamoviști adevărați cu experiență și cunoștințe în și despre fotbal, ce faceți, domnule Dinu?

– … (pauză de vreo 20 de secunde)… Sunt alături de Dinamo oricând… Sunt atașat de Dinamo pe viață… cât o mai fi aceasta… Vârsta, uzajul și decepțiile trăite în ultimul timp m-au cam dat peste cap… Dar dacă mi se va face vreo propunere, aș accepta să ajut Dinamo în situația asta teribil de grea… de fapt în orice situație… însă doar ca sfătuitor.

V-a sunat cineva de la Dinamo, din noua conducere, administrativă și tehnică, să veniți alături de echipă în situația asta din ce în ce mai grea?

– Nu, absolut nimeni. Am avut câteva discuții cu domnul Zăvăleanu când se punea problema să fac parte din Consiliul de Administrație, dar nu m-a mai sunat… Am discuții curente cu domnul Badea, care este un dinamovist incontestabil și pe care l-am simțit că suferă în continuare pentru Dinamo, în ciuda unor decizii contestabile…

Am citit chiar în FANATIK un moment de sinceritate în care i-am simțit suferința. A spus că în ultimii ani la Dinamo s-au făcut greșeli și nereguli. Fără a se exclude, deci își asumă o parte din ele. Ca atunci când, despărțindu-se de Dinamo, trebuia să fie mai atent cui dă echipa, în niciun caz unui individ de factura lui Ionuț Negoiță.

Și trebuie să recunosc că mi-a făcut plăcere că, de curând vorbind cu domnul Badea, mi-a povestit un moment interesant din vremea când eram numai eu cu dânsul la comanda lui Dinamo, când a renăscut echipa la sfârșitul anilor 1990… Și a avut apoi o perioadă foarte bună, pe care a continuat-o oarecum, până prin 2007 ultimul antrenor cu rezultate, incontestabilul dinamovist Mircea Rednic.

Am avut o satisfacție deosebită când domnul Badea mi-a spus, acum câteva zile: „Cornele, eu am învățat mult fotbal de la tine. Când veneam la Săftica, veneam înainte să termini tu antrenamentul. Și aveam obiceiul să intru prin camere. Și m-a impresionat că în camera ta am găsit un caiet cu coperți negre în care era vreo două sute de lecții de antrenament, de la pregătirea fizică la cea tehnico-tactică. Citind din el de mai multe ori… tu îți pregăteai în notițe amănunțite, alături de caietul ăla, lecțiile tehnico-tactice pe care le făceai… și apoi discutând și cu tine, am învățat destule aspecte în ceea ce privește antrenamentul fotbalistic”.

Cornel Dinu: „Nicolae Badea a crezut în «grupul de la Cluj», dar totul s-a rupt când Iuliu Mureșan l-a dat afară pe Mircea Rednic fără să-i spună”

Și atunci de ce nu se implică mai mult Nicolae Badea la Dinamo acum, când este nevoie de sprijin financiar mai mult decât oricând fără banii din televizări care erau în prima ligă?

– Fără să am pretenția că dețin eu adevărul absolut, am senzația că trăiește o mare decepție… a crezut în niște oameni și aceștia l-au decepționat față de strategia pe care o propusese dânsul.

Zăvăleanu? Mureșan? DDB?

– Hai să zicem că a crezut în eficiența „grupului de la Cluj”… care i s-a „sugerat” de acolo, de la Cluj… grupuri mari de influență, nu numai fotbalistică, la Cluj… față de concepția dânsului, multe dintre lucrurile pe care le-a gândit, cei cu care trebuia să lucreze împreună nu le-au făcut…

Este și cazul cu eliminarea lui Mircea Rednic, fără să-i fie cerută părerea, fără să-i fie anunțată măcar înainte de a deveni fapt public, a fost pus în fața faptului împlinit. Asta l-a deranjat foarte mult pe Nicolae Badea. L-a dezamăgit… Și s-a cam rupt atunci totul…

Cornel Dinu: „Definiția poporului român a lui Mihai Ralea… din păcate aplicabilă și la DDB: «Amestec de orgoliu delirant roman, dezbinare dacică, tembelism slav și fundamentalism musulman». Fără unitatea suporterilor, Dinamo e în mare pericol”

Adică decizia înlăturării lui Mircea Rednic a fost doar a lui Iuliu Mureșan și Răzvan Zăvăleanu? Nici Nicolae Badea, nici DDB nu au știut? De ce nu s-au opus și nu l-au forțat pe Mureșan să revină asupra demiterii lui Rednic?

– Nu mai vreau să spun decât că diluarea Programului DDB, dispersia suporterilor după plecarea forțată a lui Rednic, fratricidul actual, contrele, certurile dintre suporteri, mai ales dacă vor continua după alegerile din DDB, pot fi fatale echipei.

DDB este, deocamdată, principalul susținător al lui Dinamo și fără o unitate DDB, PCH, ADPD, Peluza Sud, Nord, Miazăzi, Miazănoapte, oricare, toate grupurile astea împreună, Dinamo este în mare pericol. Nu vreau să mai detaliez disensiunile existente că o să-mi sară „prietenii” din PCH în cap că vreau să „destabilizez” echipa.

Chiar dacă o să-l supăr pe prietenul meu Ovidiu Ioanițoaia mai spun o dată, de fapt nu spun eu, a spus-o Mihai Ralea prin 1947, înainte să fie numit ministru plenipotențiar la Legația Română… Definiția poporului român prin defecte… din păcate perfect aplicabilă și în cazul DDB: „Amestec de orgoliu delirant roman, dezbinare dacică, tembelism slav și fundamentalism musulman”.

Cornel Dinu: „Am mari rezerve că actuala conducere va reuși să renască Dinamo. Să readucă echipa în prima divizie. În condițiile actuale…”

Până atunci Dinamo începe joi primul sezon din istoria sa în Liga a II-a. Ce șanse credeți, cu echipa și conducerea de acum, să promoveze? Sau să… evite retrogradare?

– Am mari rezerve că actuala conducere va reuși să renască Dinamo. Să readucă echipa în prima divizie. În condițiile actuale… …Nu spun mai mult, pe nume, pe personaje, poate mă înșel… Tare m-aș bucura…

Uite, mi-am adus aminte că, totuși, m-a căutat Vlad Iacob… Ca să-mi ceară semnătura în calitate de acționar la numirea sa… atât… era important, nu? Am vorbit 30 de secunde…

Am semnat în miez de noapte, ca să nu se spună  că eu am ceva împotriva cuiva de la Dinamo. N-am nimic. Dar mă doare imens, o mai spun o dată, că nu mai pot să comentez Dinamo în prima divizie.

• Moto-ul vieții lui Cornel Dinu: „Îl rostesc în fiecare seară când îmi spun rugăciunea: «Cred, Doamne, ajută credinței mele!»”
• 2008 a fost anul în care Cornel Dinu a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”
• 8 trofee a cucerit Cornel Dinu ca jucător, toate cu Dinamo: 6 titluri (1971, 1973, 1975, 1977, 1982 și 1983) și 2 Cupe ale României (1968 și 1982)
• 4 trofee a cîștigat Cornel Dinu ca antrenor, toate cu Dinamo: 2 titluri (2000, 2002) și 2 Cupe ale României (2000, 2001)
•  75 de meciuri în echipa națională (recordman al prezențelor din 1979 în 1984), cu 3 goluri
• 454 de meciuri și 53 de goluri în prima ligă (primul care a ajuns la 400 de partide în Divizia A)