Editorial Cornel Dinu. Plecarea lui Pele ne-a prins doliu în piept tuturor. Odihnește-te în pace, dăruit cu neuitare, DumneZEU al fotbalului!

Am crezut că editorialul anterior publicat pe FANATIK, despre reflecțiile „globalizate”, despre Messi și Mbappe va fi ultimul din acest an. N-a fost să fie… A plecat Pele să completeze selecționata mondială din cer și terminăm cumplit un an cumplit…

Editorial Cornel Dinu. Plecarea lui Pele ne-a prins doliu în piept tuturor. Odihnește-te în pace, dăruit cu neuitare, DumneZEU al fotbalului!

Of… dacă omul ar ține cont de adevărul ce i-l spune de milenii religia… „Adu-ți aminte că ești trecător”… am fi altfel… Am fi descoperit penicilina, dar nu am fi fost capabili „să credem că, pentru moment, putem să ne jucăm de-a Dumnezeu deși locul este ocupat” și să creăm fuziunea atomică. După cum a spus Oppenheimer, realizând ce nebunie a creat.

Știm… „venim de nicăieri și ne ducem către nicăieri”… sau, mai simplu, nașterea este o întâmplare, moartea o certitudine. Valabilă pentru toți oamenii, de la cerșetor la rege. Chiar și pentru Cel trimis să ne facă buni de Tatăl Său… Iisus Hristos…

Inevitabil și pentru bietul Pele, despre a cărui dispariție bat toate clopotele lumii. Dumnezeu să-l odihnească! Și viața lui a fost un imens zbucium. În primul rând cu propria lui glorie. Unică, după convingerea mea, în ceea ce privește milenarul, din începuturile arhaice, joc de fotbal.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

A fost, în primul rând, l-am simțit la propriu, pe teren și în afara lui, un om de fier. Până când chinurile cumplitei boli fără leac i-au decis și lui sfârșitul. Într-un an l-a deposedat de viață…

Spun „de fier” pentru că a fost născut la Três Corações, în statul brazilian Minas Gerais, în al cărui subsol se află unele dintre cele mai mari zăcăminte de fier din lume. Am trecut în multele mele turnee în Brazilia pe deasupra acestei zone. Magnetismul oprea vreo zece minute ecranele avionului.

Editorial Cornel Dinu. De ce consider că Pele a fost peste Maradona, Messi, Cristiano Ronaldo, Neymar sau Mbappe

Jocul lui Pele, ca și palmaresul său, rămân unice. După părerea mea peste Maradona, Messi, Cristiano Ronaldo, Neymar sau Mbappe. Pentru că, din momentul în care cel mai mare antrenor din istoria Braziliei, Vicente Feola, l-a debutat la 17 ani în naționala „carioca”, a jucat magnific cam de la 60 de metri de poarta adversă, ceea ce n-am prea văzut la marii fotbaliști amintiți mai sus. Și care strălucesc, sau a strălucit în cazul lui „El Pibe D’Oro”, doar în ultimii 25 de metri de poarta adversă.

Ei bine, din Suedia 1958 până în Mexic 1970, Pele a urcat spre sublim în tandem cu Vava, pe stadionul „Rasunda” din Stockholm, ca și în Mexic cu Tostao, de pe „Jalisco” din Guadalajara pe „Azteca” din Mexico City. Fiind la început un servant pentru Garrincha, Zagallo sau amintitul Vava și ajungând să fie servit ca „número uno” de Jairzinho, Tostao sau Everaldo, în triumful finalului de carieră națională din Mexic.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Nu se limita să dea gol după gol din orice poziție îl lăsai să preia mingea, ci contribuia prin pase rapide, simple dar inteligente, luminoase în construcția de la mijloc spre extreme sau vârful de atac.

Era afurisit în teren! Ne-am ciocnit, și eu (îl marcam în apărare), și Liță Dumitru (îl lua în marcaj la mijloc) pe „Jalisco” atât în dueluri pentru minge, cât și în replici piperate de vorbe total neortodoxe. Le „avea” și pe acestea. Intimidând pașnic, cred și acuma, cu dedicație pentru adversarii direcți, atacuri mai mult de „folclor” fotbalistic.

Editorial Cornel Dinu. Întâlnirea cu omul Pele la el acasă, „invadat” de un foc de blitzuri și de… Rică Răducanu al nostru!

În ianuarie 1970, când naționala noastră a făcut un turneu în America de Sud, pregătitor de „Cupa Mundial de la Mexico”, i-am simțit jovialitatea simplă și nobilă, deloc „lucrată” pentru imagine, în hotelul „Windsor Plaza” de pe Copacabana.

Nu era „Regele Pele” – „O Rei Pele”, ci prințul modest și de bun simț al fotbalului brazilian, de departe cel mai bun din lume în acea vreme. Era atunci convocată naționala lor pentru a da testul Cooper ( luat de la… NASA!) pe „Maracana”. Templul fotbalului „carioca”, la 10 minute de mers cu mașina de celebra plajă născătoare de fotbaliști Copacabana.

Am asistat atunci la această probă de pionierat în fotbal. Clodoaldo, primul testat, a parcurs vreo 2.960 de metri. Iar Pele s-a cam chinuit, la cum îl vedeam noi din tribună, să facă vreo 2.600 de metri. Când, pentru cronometru, era obligatoriu să alergi 3.200 de metri în alea 12 minute de chin.

Sigur că în seara dinaintea testării internaționalilor brazilieni Ricuță al nostru (n. red. – Necula Răducanu) l-a „vânat” pe unicul Pele, fotografiindu-se în mari zâmbete cu acesta, poză pentru copii, nepoți, strănepoți ș.a.m.d generațiile viitoare… Iar „Marele Blond” dintre buturile noastre de atunci a declarat că s-a pozat cu „fratele Pele”. Iar presa a „mușcat” momeala. Desigur, Pele era tot un zâmbet, prietenos și atent cu toată lumea în mod egal într-un mare foc de blitzuri…

Editorial Cornel Dinu. Din „Giuleștiul” lui Santos în „Cosmosul” din New York pentru pacea… pigmenților americani!

Unicul „el rey del futbol brasileño y mundial” a jucat, practic, la o singură echipă. 19 ani, din 1956 până în 1975. La Santos Futebol Clube. Cu un stadion cam ca Giuleștiul. Cel vechi, nu ăsta nou. Estádio Urbano Caldeira. „Caldeira” este „căldare” în portugheză. „Urbano” nu mai trebuie tradus.

Acolo am avut privilegiul să-l văd pe Pele în acel ianuarie 1970 trecând cu abilitate de toreador pe lângă „taurii adverși”. Pasând cu genialitate. Marcând goluri cu ușurință. Ceea ce știa el cel mai bine să facă. Campionatul lor era în plină desfășurare.

Mi-a trecut atunci prin minte să-l compar cu „El Cordobés”, celebrul „torero” spaniol din anii ’60… Manuel Benítez Pérez. The Cordovan. Manolo. A „fentat” ca nimeni altul taurii și a ajuns la 86 de ani. Comparația se oprește, însă, înaintea uciderii „adversarilor” cu coarne ascuțite…

S-a speculat de „o parte a presei” atoateștiutoare și atoateinventatoare că transferul său în SUA, la New York Cosmos a însemnat și o pildă necesară lansării fotbalului „european”, soccer-ul, în America de Nord. Foarte posibil… Totodată și un simbol de pace în conflictul acutizat atunci, în 1975, între culorile pigmentului pielii americanilor. Alb și… Pele! Foarte posibil…

Cert este că și Pele, ca și toți sportivii, atleții de culoarea sa, a avut o constituție și o fiziologie a organismului ce favorizează marile performanțe. Subiect real, amplu, pe care îl las deschis spre o argumentare științifică solidă „esperților” noștri federali.

Editorial Cornel Dinu. Pele a fost un adevărat miracol, de care lumea avea nevoie, și are tot timpul, o spun cu durere: mai ales acum!

Desigur, Pele a trecut în Panteonul marilor fotbaliști, marilor sportivi, marilor personalități, marilor OAMENI ai lumii. Prin felul său de a fi, de a se exprima, nu numai pe teren. A reprezentat o pildă a VALORII, imposibil de egalat, în ceea ce privește CALITATEA complexă a ființei umane.

Desigur, Pele a fost un adevărat miracol, de care lumea avea nevoie, și are tot timpul, o spun cu durere: mai ales acum! Să creeze întrecerea pașnică a binelui, nu a răului distrugător. Pe care, din păcate, îl trăim tare periculos, la limita autodistrugerii.

Odihnește-te în pace, Edson Arantes do Nascimento – PELE, dăruit cu nemurire, DumneZEU al fotbalului, căruia i-ai adus strălucirea geniului tău, plăcerea jocului tău, iscusința minții tale, măiestria picioarelor tale, bucuria milioanelor de ochi care au avut privilegiul să te vadă.