Vali Moraru: „Dinamo să promoveze?! Măcar să termine sezonul…”. Ce spune de Gigi Becali și Steaua, de Gică Hagi și Universitatea Craiova. Exclusiv

Vali Moraru, moderatorul celui mai longeviv talk-show fotbalistic de la noi, este la fel ca și noi în spatele reflectoarelor din studioul Digi Sport. Are bucurii și supărări, hobby-uri, mâncăruri preferate, echipe preferate, oameni preferați, vezi titlul, Gică Hagi și Steven Gerrard fiind doi dintre aceștia. Aflați-le pe toate din interviul FANATIK care urmează!

Vali Moraru, CV pe scurt, până la… promovarea lui Dinamo, Steaua și Gigi Becali sau o rubrică zilnică de cinci minute cu Gică Hagi!

Vali Moraru n-are nevoie de nicio prezentare, dar l-am întrebat cum ar fi cel mai nimerit să-i fac, pe scurt, „intrarea”. Mi-a răspuns, pe scurt: „Tot numele: Valentin Silviu Moraru. Momentul nașterii: 4 aprilie 1972. Locul: Bivolari, pe lângă Prut, în județul Iași”.

Bun, și un CV pe scurt? Vali Moraru dixit în rezumatul rezumatului:

• „1972 – 1978: Șase ani de fericire la Bivolari, alături de fratele meu, de părinții mei și de câteva locuri care mi-au rămas în suflet”
• „1978 – 1990: Doisprezece ani de școală în Vaslui. Cu prieteniile și «dragostile» vârstei, cu rebeliunile și aventurile vârstei, cu jurnale, cu pasiunea pentru fotbal, cu parfumul incredibil de flori de liliac al adolescenței, cu vise de facultate și de mutat munții din loc”
• „1990 – 1994: Patru ani superbi la facultate în București. Cu examene, chefuri în cămin, pachete de-acasă, bani puțini, nopți de privit la lună, prieteni adevărați, iubiri disperate, șuturi în fund și câte și mai câte. Patru ani în care «am crescut odată cu presa», cu primele locuri de muncă, la Radio Delta, Mediafax și Ziua”
• „1994 – 1996: Doi ani de tranziție. Primele locuri de muncă mai serioase, Ziua, Antena 1, prima gazdă undeva prin Drumul Taberei, dar și șase luni de armată!”
• „1996 – 2000: Patru ani incredibili, cu angajarea în Pro TV, cu 3 săptămâni la Paris în timpul Cupei Mondiale din ’98, cu experiențe senzaționale la Pro TV, cu comentariul de la Munchen al unei semifinale de Champions League, cu Revelionul unic petrecut cu senzaționalul cățel Hamlet”„2000 – 2010: O grămadă de întâmplări fericite și mai puțin, plecarea din Pro TV la B1TV, apoi TV Sport, sport.ro, primele emisiuni talk-show și primele responsabilități manageriale”
• „2010 – acum: Provocarea și împlinirea profesională la Digi Sport”

Vali Moraru: „Nu sunt genul care se relaxează „ieșind” undeva. Prefer acasă. La mine sau la prieteni. Să stăm de vorbă, să glumim, să ne ironizăm, să ascultăm muzică, să mâncăm ceva bun și să asortăm totul cu un vin la fel de bun”

Vali, ești de 12 ani la Digi Sport… Ești moderatorul celui mai longeviv talk-show fotbalistic din România… Cum reziști ritmului?

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

– Munca mi-a dat întotdeauna ritmul vieții. Și am muncit puțin altfel decât restul lumii încă de la începuturi…

Copiii mei sau prietenii lor mă mai întrebau de ce eu plec la serviciu când ceilalți părinți ajung acasă. Le explicam că acei părinți vor să se uite seara la televizor, așa că eu trebuie să fiu la serviciu când ceilalți l-au terminat deja.

Nu e ușor. Când termin o emisiune la unu noaptea, adorm cel mai devreme pe la trei… A doua zi „simt” orele înaintate… Inevitabil, viața de familie e afectată. Așa că încerc să trăiesc la maximum cu familia fiecare seară liberă.

Care este metoda ta preferată de relaxare?

– Nu sunt genul care se relaxează „ieșind” undeva. Prefer acasă. La mine sau la prieteni. (râde) Îmi place să stăm de vorbă, să glumim, să ne ironizăm, să ascultăm muzică, să mâncăm ceva bun și să asortăm totul cu un vin la fel de bun.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Îmi place, de asemenea, să am discuții „profunde” cu fetele mele, să mă uit cum crește iarba și să-l mângâi pe Sașa, motanul meu. (râde)

Vali Moraru: „Cel mai dificil interlocutor n-a fost în niciun caz Gigi Becali!”

Pe cine ai vrea colaborator permanent din fotbalul nostru? La modul ideal, indiferent dacă se poate sau nu se poate…

– Aș vrea o rubrică zilnică de cinci minute cu Gică Hagi. Știu că n-aș apuca să zic mare lucru, dar mi s-ar părea important ce ne zice el.

Apoi, cred că e nevoie de un Cristi Chivu implicat și pe la noi, măcar cu vorba. Am mai avea nevoie și de ochiul critic al lui Ilie Balaci, Dumnezeu să-l odihnească! Am avea nevoie și de Ladislau Boloni, știu asta, dar nu s-ar uita lumea la el. Deși ar spune lucruri, n-ar vorbi aiurea.

Dar invitat din lumea largă a fotbalului mondial? Tot așa, la modul ideal și… absolut!

– Steven Gerrard. Absolut! El este pentru mine „Only One”!

Care a fost cel mai dificil invitat, interlocutor, din studio sau de la telefon pe care l-ai avut? Vreau nume, nu generalități…

– În niciun caz Gigi Becali! (râde) El nu este un interlocutor dificil. Te poți înțelege cu el. Dacă depășește o limită, cum s-a întâmplat de câteva ori, prefer să-i închid telefonul. N-o fi frumos, dar e preferabil decât să-i suportăm, și eu și telespectatorii, ieșirile în decor.

Cel mai dificil e să vorbești cu cineva în direct prin telefon după ce a… „consumat” ceva înainte… Mi s-a întâmplat demult cu un fost mare internațional, nu o să-i dau numele, îl prețuiesc prea mult pentru ce-a însemnat ca jucător. Și nu a fost singurul…

Cel mai recent mi s-a întâmplat cu Augustin Călin, când vorbeam despre problemele de la Clinceni. Am încercat de vreo cinci ori să obțin răspunsul la o întrebare. Nu am reușit. Am renunțat, nu avea rost să mai insist.

Dar cel mai plăcut?

– Printre cei mai plăcuți… dincolo de cei care vin des în emisiune pentru că sunt colaboratori… i-aș remarca pe Walter Zenga, Adrian Mutu, Cristi Chivu, Edi Iordănescu, Gică Hagi, Mirel Rădoi, Florin Lovin… Ai ce vorbi cu ei. Sunt mai mulți, din fericire… Fac o nedreptate amintind doar câțiva.

Vali Moraru: „Nu-mi place să simt că-mi este folosită emisiunea pentru o campanie electorală”

Cu cine te-ai certat, te-ai contrat cel mai tare?

– În general, nu-mi place să mă cert. Sunt un pacifist, sunt adeptul dialogului de o anumită ținută.

Dar, uite, mai ții minte când și cum s-a viralizat dialogul meu cu primarul din Voluntari, Florentin Pandele? Era în jur de 20 aprilie… Și mie nu-mi pace să înjur… (râde)

Lăsând gluma la o parte, nu-mi place nici să simt că-mi este folosită emisiunea pentru o campanie electorală perpetuă. În plus, când vrei să intri la cineva în emisiune, măcar ai putea ști numele celui cu care stai de vorbă.

De obicei, nu reacționam la astfel de chestiuni. Mi s-a zis de multe ori pe alt nume, gen „Radu”, sau „domnul Morar”, dar nu mi se părea important să fac vreo corectură. De data asta, când domnul Pandele a insistat cu „Vlad”, mi s-a părut că deja vorbim de ignoranță și lipsă de bună cuviință, nu doar de o greșeală minoră.

Ce te enervează cel mai mult la un invitat, interlocutor, om?

– Minciuna, aroganța, credința că e deasupra tuturor și că face o favoare vorbind public. E exact invers: favoarea i-o face publicul, pentru că-l urmărește.

Și ce apreciezi cel mai mult?

– Onestitatea, modestia, dorința sinceră de a comunica ceva relevant.

„Portretele” minimaliste ale colaboratorilor

• Radu Paraschivescu – savuros
• Ilie Dumitrescu – profesionist
• Ionel Dănciulescu – calm întruchipat
• Gabi Balint – alternează perfect seriozitatea cu umorul
• Daniel Pancu – pasionat
• Daniel Stanciu – obositor de implicat
• Narcis Răducan – driblează orice
• Marius Niculae – prea civilizat
• Ianis Zicu – interlocutor bun, o mare speranță în antrenorat
• Remus Răureanu – informator
• Decebal Rădulescu – un rău mai mult decât necesar

Între emisiuni paralele: de la extaz la… agonie!

Poți alege emisiunea pe care o consideri cea mai reușită, cea mai tare? Cea după care ți-ai fi dat… o primă?

– Cred că emisiunile cele mai bune sunt cele în care eu vorbesc cel mai puțin. Când invitatul e atât de interesant, încât mă simt nevoit să-l las să se desfășoare…

Emisiunile cu Gică Hagi mi se par foarte bune. E meritul lui. Acum un an și ceva , în mai 2021, am făcut o emisiune și cu Ianis Hagi… și aceea mi-a plăcut mult.

Și cea cu Ogăraru, Lovin și Petre Marin, când am încercat să punem puțin umărul la provocările lui Mihai Neșu. Și mai sunt… În 12 ani cred că am făcut multe emisiuni bune… oricât de modest aș încerca să fiu. (râde) Repet, e meritul invitaților.

Dar emisiunea după care te-ai fi… ascuns?

– Mi s-a întâmplat o dată să fiu nedrept cu Gigi Mulțescu. L-am sunat apoi și mi-am prezentat scuze. Sunt și emisiuni după care îmi dau seama că am greșit. Dacă pot, încerc să îndrept lucrurile. Dacă nu, încerc să învăț din acea greșeală.

Care ar fi nivelul superior emisiunilor actuale, ce-ai vrea să faci mai mult?

– Sunt obsedat de „live”. Cred că „live” este baza televiziunii. Dacă s-ar putea, aș face în fiecare seară „live” din două-trei locuri interesante, cu oameni interesanți.

Norocul lui Vali Moraru în două decenii cu maxime pentru fotbalul românesc

Cu ce echipă ai ținut când erai copil? Cum au evoluat preferințele tale fotbalistice?

– Am fost la primul meci pe stadion la vreo cinci ani… la Iași… Am rămas cu o afinitate pentru Politehnica de atunci. Apoi, la Vaslui, țineam cu Vasluiul la derby-urile cu Iașiul. (râde)

Pe la 10 ani am început să țin cu Dinamo. Fratele meu ținea cu Universitatea Craiova așa că trebuia să-i fac opoziție, nu? (râde) Când am făcut eu ochi în fotbal, Craiova și Dinamo erau cele mai puternice. Le admiram pe amândouă…

Am ținut și țin cu tot ce este fotbal de valoare. Vorbind de confruntări interne, am ținut cu Dinamo, cu Țețe Moraru, cu Săpăligă, Dragnea, Augustin, Țălnar, Orac. Apoi, cu echipa senzațională a lui Mircea Lucescu, cu Stelea, Rednic, Ando, Klein, Sabău, Mateuț, Răducioiu, Lupu, Lupescu… hai, că zic toată echipa! (râde)

Și țineam cu toate echipele românești în cupele europene. Așa am fost crescut. Abia mai târziu am observat că, pentru unii, e o blasfemie să ții cu altă echipă decât a ta în Europa…

Am ținut și cu Steaua în campania incredibilă din ’85 – ’86. Și cu Craiova în ’83, și cu Dinamo în ’84. Am avut norocul să prind cel mai bun deceniu din istoria fotbalului românesc la nivel de club. Apoi, l-am prins și pe cel mai bun la nivelul echipei naționale.

După ’90, m-am repliat puțin. Mi se părea o butaforie fotbalul pe care îl mai aveam la nivel de club. Mă concentram mai mult pe națională. Am mai ținut și cu Vasluiul când a venit în prima ligă și a propus un fotbal foarte frumos.

Vali Moraru: „Fuziunea lui Dinamo 1948 cu CS Dinamo nu este o soluție”

Poate promova Dinamo sezonul acesta?

– Dinamo să promoveze?! Măcar să nu retrogradeze. Și să termine sezonul…

Fuziunea cu CS Dinamo, echipa clubului sportiv Dinamo, cea din Liga 3, poate fi o soluție?

– Nu. Este foarte complicat, dacă nu chiar imposibil.

Acum cu ce echipă ții? Sincer, că nu spun nimănui…

– Sincer? Cu… niciuna! Sincer! Am trecut de faza în care să fiu suporter. Cred că sunt lucruri mai importante în viață decât să ții cu vreo entitate care pretinde că ar fi echipă de fotbal. Am rămas și sper că voi mai rămâne suporter al echipei naționale.

Dar în străinătate ai o echipă preferată? În afară de Liverpool, că de asta știe toată lumea…

– (râde) Mai am ceva sentimente și pentru Milan, în amintirea acelui Milan de la sfârșitul anilor ’80.

Un-doi-uri la nivelul… sincerității!

Pele, Cruyff, Maradona, Messi, Ronaldo brazilianul, Ronaldo portughezul?
– Maradona. Oricând, oriunde.

Nicolae Dobrin, Ilie Balaci sau Gică Hagi?
– Gică Hagi.

Pe ce stadion nu ai ajuns și ai vrea să ajungi?
– Wembley…Amsterdam Arena… Ar mai fi multe…

Ce meci ai dori să comentezi la fața locului?
– O finală de Cupă Mondială cu România pe teren…

Ce voiai să te faci când erai mic?
– Scriitor. Și comentator de fotbal. Dar în acele vremuri nu prea puteai să visezi.

Hobby? După fotbal…
– Ascult muzică.

Concediul ideal?
– O casă din mijlocul unei podgorii din Toscana. Încă nu am ajuns…. (râde)

Locul „visat”, în lume, în unde n-ai ajuns încă?
– Argentina. Și Islanda.

În ce loc te-ai stabili dacă ar trebui să pleci mâine din țară?
– O țară nordică. Suedia, probabil.

Cartea de căpătâi?
– Sunt multe cărți care m-au „mișcat”. Hai să aleg una din tinerețe: „Arta conversației”, de Ileana Vulpescu. Mai pun una: „Luntrea lui Caron”, de Lucian Blaga. Ambele le-am citit în studenție.

Scriitorul preferat?
– Radu Paraschivescu.

Ultima carte citită?
– „Noi suntem români”…nimeni nu-i perfect… (râde) …de autorul preferat.

Filmul „de suflet”?
– O „supă”: „Notting Hill”.

Actriță, actor?
– Julia Roberts.

Muzica preferată?
– Folk, pop-rock.

Formație, cântăreață, cântăreț?
– Mai multe, Leonard Cohen, Shirley Bassey.

Mâncarea preferată?
– Ciorba de perișoare făcută de mama. Și zacusca. Doar cea făcută de mama. Și cozonacul. Tot al mamei.

Dulcele preferat?
– Înghețata.

Băutura „de bază”?
– Vin. Roșu.

Mașina preferată… sau, mai bine zis, visată?
– Visată: Volvo XC 60.

Câine, pisică sau… papagal?
– Prefer câinii. Dar am două pisici.

Cină romantică sau club cu prietenii?
– Cină romantică. Sau cină cu prietenii. (râde)

Prima EI calitate?
– O privire și un zâmbet inteligente.

• „Marea mea nemulțumire este că fotbalul nostru a luat-o la vale. Și că ne explică unii, votați în unanimitate, cât de providențiali sunt. Și cât de recunoscători ar trebui să fim că ei există. Multă vreme am considerat că nu e importantă părerea mea. Că e importantă părerea actorilor direct implicați în fotbal. La câți impostori am văzut și ascultat… s-ar putea să fi greșit. Devine irespirabil aerul împărțit cu oamenii mincinoși, megalomani și incompetenți”
• „Suntem o țară defectă cu o echipă națională la fel ca țara”
• 8 noiembrie 2010 este data primei emisiuni moderate de Vali Moraru la Digi Sport