Adrian Ilie, miracole pe Muntele Athos, cu Gică Hagi și Gică Popescu. A plâns când i s-a arătat… Iisus Hristos!

Adrian Ilie este o fire liniștită și foarte credincioasă în „civilie”, departe de „furia” letală, fotbalistic vorbind, a… „cobrei” care a fost pe teren. Orice discuție cu el despre cele sfinte, și mai ales cele referitoare la „deplasările” pe Muntele Athos, unde a fost, în vară, cu Gică Hagi și Gică Popescu, este mai… amețitoare decât driblingurile sale din iarbă!

Adrian Ilie șochează! Miracole religioase trăite pe Muntele Athos, alături de Gică Hagi, Gică Popescu și fii lor, Ianis și Nicolas. „La prima slujbă de la Muntele Athos am plutit, n-am atins pământul!”

Discuția cu Adrian Ilie despre călătoriile pe Muntele Athos a demarat abrupt, cu o rugăminte a sa înaintea oricărei întrebări….

Te rog să începi cu asta: «Dacă ați vedea ce se întâmplă în timpul Sfintei Liturghii, când preotul citește rugăciunea, ați fugi cu toții înfricoșați. Îngerii urcă și coboară, nevăzuți, și de multe ori simt cum aripile lor mă lovesc peste umeri».

Pentru că așa începe prima mea liturghie la Athos, la ora cinci jumătate dimineața, oricând aș fi ajuns înainte. Slujba durează două ore, dar pentru mine nu trec decât două minute și nu ating solul…

Am crezut că n-am auzit bine… „Și nu atingi… ce?”. Mi-a răspuns cu o privire verde-aurie senină și liniștită: „Solul. Da, simt că plutesc, stau undeva în aer”. Nu glumea… Vorbea calm, socotit, sigur pe ce afirma.

La prima intrare în spațiul sfânt din Athos n-a mâncat decât o pară 4 zile

A fost prima dată în ținutul sfânt de la Muntele Athos în urmă cu 4 ani, în 2019. La întrebarea firească „De ce?”, răspunsul a fost năucitor…

Digi24.ro

„Fiți amabil, aveți un leucoplast?”. Lunga luptă a rezervistului român cu bocancii și a armatei cu lipsa de soldați apți de luptă

De-a lungul carierei mele, dar nu numai, și în viață, de copil, am văzut lucrurile diferit și a trebuit să cer ajutor, să vorbesc cu cineva care să mă poată lumina.

Am vorbit cu un bun prieten, Marius, care a zis «Da, Foarte bine, mergem la Athos și o să vorbești cu un părinte de acolo». El mergea de vreo șapte, opt ani la Muntele Sfânt. Așa am ajuns la Athos.

Am stat patru zile, n-a mâncat decât o pară și am băut apă. N-am avut nevoie de altceva. Duhul sfânt de acolo îl simți, trece prin tine și te umple de energie. Cu atâta energie m-a încărcat încât le-am spus la toți că dacă mă arunc de pe munte n-o să pățesc nimic

„Am avut momente în care vedeam ce se va întâmpla dinainte să se întâmple. Inclusiv goluri pe care le marcam le vedeam seara dinainte”

Cum vedea Adrian Ilie „diferit” o să vă lase fără replică, așa cum îi lăsau pătrunderile „Cobrei” pe apărătorii adverși.

Erau momente din viața mea în care vedeam ce se va întâmpla dinainte să se întâmple. Inclusiv goluri pe care le marcam le vedeam seara dinainte. Știam traseul, știam pe unde trebuie să merg. Ceva mi se arăta dincolo de lucruri, era o chestie de care nu puteam să-mi dau seama cum se întâmpla, dar în timpul meciului, când ajungeam în situația respectivă parcă mai fusesem acolo, știam ce trebuie să fac

Un astfel de har… paranormal!… dă încredere sau… sperie! Adrian Ilie a trăit ambele sentimente.

Mi-a dat încredere, m-a ajutat, dar, în timp, a început să mă sperie. Mai ales când mi s-a întâmplat și în viață după ce m-am retras din fotbal. Am știut și lucrurile bune, și cele rele care mi s-au întâmplat.

M-am convins că există o forță mai presus de noi care guvernează viețile noastre, fără să fiu un religios, habotnic. Merg foarte rar la biserică, o singură dată pe an, a doua zi după Paști, întotdeauna singur… Mă liniștesc numai când sunt singur, fără lume lângă mine

La Athos s-a simțit din prima ca ACASĂ: „Să scrii «ACASĂ» cu majuscule! Pentru că și ACASĂ mă rog la cinci jumătate dimineață…”

La Athos, Adrian Ilie s-a simțit ca într-un alt singur loc din lumea asta mare. ACASĂ.

Să scrii «ACASĂ» cu majuscule! Pentru că și ACASĂ mă rog la cinci jumătate dimineață… Parcă mă atinge cineva și mă trezește… În trei sute de zile din an cel puțin… Și nu mă rog pentru mine, mă rog pentru cei din jurul meu

Iar rugăciunile lui Adrian Ilie nu sunt rugăciuni… hai să le spunem STAS, iertată ne fie formularea. El se roagă liber de orice idee de impunere, cât de mică.

Mă rog liber, mă rog pe înțelesul meu, nu am învățat atâtea lucruri despre biserică încât să pot fiu ca părinții de la Athos, nu, în niciun caz.. Și acolo, la Liturghie, ei se roagă în felul lor, eu mă rog în felul meu, am dialogul meu, niciodată același, cu Dumnezeu

Adrian merge la Schitul Lacu, cunoscut și sub numele de Schitul Sfântul Mucenic Dimitrie, în partea centrală a peninsulei, între Turnul Amalfino și Mănăstirea Sfântul Pavel. Este locuit de călugări români și aparține de Mănăstirea Sfântul Pavel, aflată la o jumătate de oră de mers pe jos, peste munte.

Digisport.ro

”Contractul de despărțire” a unui cuplu celebru, publicat pe internet! Agenția a reacționat și a luat o decizie radicală

Sunt acolo monahul Pimen, frații gemeni Dimitrie și Epifamie, părinții Sava, Paisie, Irineu, Casian… Mai merg și la părintele Chiril, la Vatopedu, cea mai mare mănăstire din Athos

„Ianis și Nicolas au venit la Athos fiindcă așa au simțit ei, nu i-au adus tații lor, iar eu cred că dacă a trebuit să ajungă, au ajuns”

Adrian a fost în vara aceasta, care parcă nu vrea să se lase dusă de toamnă, la Muntele Athos împreună cu fratele său, Sabin, cu tații și fii Hagi și Popescu

Da, cu bărbații Hagi și Popescu, m-am bucurat să fiu alături de ei, pentru că suntem foarte buni prieteni, iar părintele Pimen a fost foarte bucuros că am venit toți, ne-a spus că am fost mari în fotbal pentru că am avut un har dăruit de Dumnezeu.

Ianis și Nicolas au venit nu aduși de tații lor, așa au vrut ei… mi-a spus Hagi… i-am văzut că au simțit sfințenia și puterea locului…

Și le-am spus și eu ce bine e că au ajuns acolo așa de tineri, uite cât mi-a luat mie ca să ajung în Athos. Cred că dacă ajungeam la vârsta lor, făceam mai multe lucruri… nu vorbesc doar de fotbal, ci și de viața din afara stadionului…

Le-am spus că au ocazia să învețe de acum în colo și o să mai vrea să vină, sunt sigur. Iar Ianis asta a spus la plecare, că vrea neapărat să se mai întoarcă în Athos.

Repet, au avut norocul să ajungă la Muntele Sfânt la o vârstă fragedă, nu ca noi, abia la maturitatea împlinită. Au ocazia să înțeleagă mult mai devreme decât noi multe adevăruri din viața de zi cu zi, care să-i ajute în carierele lor de fotbaliști. Iar eu am o vorbă în care cred tare mult: dacă a trebuit să ajungă, au ajuns

„Gică lasă la judecata, la alegerea lui Ianis ce-o să facă”

Multă lume spune că Gică Hagi l-a „strivit” pe Ianis cu personalitatea sa uriașă, că l-a complexat cu valoarea sa exponențială de mare fotbalist, că i-a „dictat” și îi „dictează” fiecare mișcare. Cum s-au purtat unul cu celălalt bărbații Hagi în lumea sfântă de la Muntele Sfânt a dat „din casă”, din casa de la Schitul Lacu, Adrian Ilie…

Mi-au dat impresia că Gică lasă la judecata, la alegerea lui Ianis ce-o să facă. Am discutat de multe, despre viață, de toate… și despre fotbal, evident, despre ce o să facă Ianis, dar au fost discuții, nu sfaturi, nu… directive!

Ianis are personalitate, că doar e fiul lui Hagi! Ține cont de părerile nu ale marelui Hagi, ci ale tatălui său, analizează împreună toate opțiunile și ultimul cuvânt e al lui Ianis. Nu l-am văzut pe Gică acum, cât am stat împreună în Athos, să-i spună lui Ianis «Trebuie să faci asta, nu asta!”»… Nu… Nu… Ianis își alege singur drumul în carieră și în viață.

La fel și celălalt Gică… Popescu… cu Nicolas. Fiecare trebuie să-și aleagă lucrurile pentru el, să simtă care-i alegerea cea mai bună, să fie numai alegerea lui, nu se mai bagă tăticii

Dacă ar fi avut șansa lui Ianis și Nicolas să ajungă de tânăr în spațiul sfânt de la Muntele Athos, poate cariera prestigioasă a lui Adrian Ilie ar fi fost… prodigioasă!

Nu… nu mai mare, dar poate mai liniștită, mai ordonată în toate aspectele, de pe gazon în afara lui. Nu știu cum ar fi fost lucrurile, dar știu cu siguranță că aș fi avut ce să învăț de la 20 de ani”

Ghici ciupercă-ntr-un picior care a fost subiectul numărul 1 în discuțiile lui Gică Hagi?

După sezonul trecut, epuizant, încheiat en fanfare, cu câștigarea titlului, era de așteptat ca arhitectul acestui succes al Farului, „Șeful” cum i se spune la Ovidiu, Gică Hagi să se relaxeze în scurtul concediu pe care i l-a dat… patronul! Da’ de unde!

Numai despre fotbal a discutat! Ce transferuri trebuie să facă, vacanța-i scurtă și vin preliminariile Cupei Campionilor, pe cine să vândă, pe cine să promoveze la prima echipă… Fotbal sută la sută în mintea și sufletul lui. În timpul slujbei părea transpus, dar eu cred că tot la transferuri se gândea

De ce a fost așa de mare Gică Hagi: „Asta făcea și el!”

Cercul paranormal pornit de la viziunile care îl ajută din copilărie pe Adrian Ilie pare să se închidă într-o discuție avută cu Gică Hagi într-o seară, în liniștea chiliei de la Schitul Lacu.

„Legat de cum vedeam uneori dinainte meciurile când jucam fotbal… am mai spus că l-am driblat pe nu știu cine după niște umbre… umbrele alea eu le văzusem cu o seară înainte… repet, nu pot explica asta…

Dar având o discuție despre asta cu Gică Hagi când am fost împreună la Athos, mi-s spus «Da, ai dreptate în tot ce spui», «Cuuum?!», «Asta am făcut și eu!». De-asta a fost așa de mare Gică Hagi.

Și-așa îmi explic faze din meciurile în care am jucat împreună. Îmi spunea «Te duci acolo, facem așa că așa o să fie»… Și așa era! Așa ieșea! Mingea se ducea acolo unde-mi spunea el că o să se ducă. Amintește-ți meciul cu Irlanda (n.a. – România – Irlanda 1-0, gol Adrian Ilie în minutul 32, 30 aprilie 1997, preliminarii CM 1998, Franța), meciul cu Portugalia (n.a. – România – Portugalia 1-1, 8 septembrie 1998, preliminariile EURO 2000, Belgia și Olanda), meciul cu Ungaria (n.a. – România – Ungaria 2-0, gol Adrian Ilie în minutul 2, 5 iunie 1999, preliminarii EURO 2000, Belgia și Olanda)…

Meciuri în care Hagi îmi spunea «Așa să faci», eu făceam și faza ieșea exact cum voia el. Și la Athos mi-a zis «Da, ai dreptate cu ce spui, așa fac și eu, văd meciul de două ori cu o seară înainte». Sunt lucruri pe care nici eu nu pot să le explic așa bine… și nici el. Este ceva dincolo de noi. Și n-am avut discuția asta niciodată până în Athos. Și-l cunosc de la 18 ani, din 1992… 31 de ani…”

Concurență pe „post” cu… Gică Popescu!

Programul zilnic în sfințenia de la Muntele Athos începea dis-de-dimineață, cu Liturghia de la 5:30…

„Apoi mâncam cu părinții, apoi discuții sau cine voia să mai doarmă, mai dormea până pe la zece, după care luam o mașină și plecam să vizităm chiliile românești.

…Că sunt foarte multe chilii românești acolo, stăteam de vorbă cu părinții de acolo, părintele Sava, părintele Paisie, părintele Teologu, fiecare poate să-ți dea o lămurire, un sfat, să te îndrume… părintele Dimitrie, fratele Ioan, fiecare spune câte ceva interesant…

Ne reuneam la a doua slujbă, era una la cinci și una la șapte, mergeam de obicei la cea de la șapte, apoi cinam cu părinții, mai beam câte o cafea, mai stăteam la discuții”

Au mâncat ce și cum mâncau părinții de obicei: miercurea și vinerea de post, în celelalte zile mai mult produse proprii, brânză, verdețuri, salate…

„Micul dejun eu l-am făcut, și pentru noi, și pentru părinți, le-a plăcut deosebit omleta mea țărănească cu brânză… Și Gică Popescu se băga la făcut micul dejun, am fost concurenți pe post.

Am mâncat un păstrăv bun, la grătar, umplut cu mămăligă și cu mujdei de usturoi făcut cu lâmâie… Și cel mai bun orez cu creveți pe care l-am fi mâncat vreodată, peste orice restaurant de cinci stele”

„Cobra” n-a „mușcat” cu venin cartea: a fost olimpic la istorie și matematică!

Athosul îi place lui Adrian Ilie și pentru că este plin de istorie: „Mulți domnitori români au ctitorit mănăstiri și schituri, de la Neagoe și Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Mihai Viteazul, până la… Gigi Becali! O să zâmbească mulți… sau o să strâmbe din nas… dar așa este, ăsta-i adevărul, asta e istoria. Și mie mi-a plăcut istoria, am fost olimpic la istorie”.

La privirea uimită a reporterului, Adrian mai „înscrie” o dată: „Și la matematică! Nu știe multă lume… Au fost materiile mele preferate”. Nu sportul?! „Nu, orele de sport erau pe locul trei”. A fost pasionat de șah: „Mereu am avut impresia că toată lumea este, la fel ca șahul, un mare joc de strategie, mi-a plăcut foarte mult strategia, lupta să-ți organizezi lucrurile cu o mutare înainte de ceilalți, ca să nu zic adversari. O luptă în tine să gândești cea mai bună strategie, să «ghicești» ce se va întâmpla mâine”. Să vezi și să nu crezi! Chapeau, monsieur „Cobra”!

I s-a prezis că pierde ambele finale de Liga Campionilor!

Un alt episod paranormal, de fapt două, le-a trăit Adrian Ilie înaintea finalelor de Liga Campionilor pe care le-a jucat cu Valencia, în 2000 și 2001.

„Fiecare părinte, nu numai cei de la Muntele Athos, are un har. Amândouă finalele de Liga Campionilor pe care le-am jucat mi-a spus un părinte, nu de la Athos, ci de aici, din țară, nu numai că le pierd, dar și cu ce scor le pierd! Serios, nu «bag în ele»!

Mi-a spus că prima finală o pierd cu 0-3 (n.a. – cu Valencia în fața lui Real Madrid, în 2000) și a doua la 11 metri… (n.a. – cu Valencia în fața lui Bayern München, în 2001) Așa a fost!”

A plâns când i s-a arătat… Iisus Hristos! În altarul singurei mănăstiri românești din Portugalia

Da, și băieții plâng câteodată! Mai ales când le este hărăzit să trăiască o minune. De fapt o MINUNE! Mărturisirea lui Adrian Ilie este uluitoare!

Am plâns, foarte tare, o singură dată, în altar, într-o mănăstire din Portugalia, la părintele-stareț Andrei, când am văzut ceva… Pe cineva, de fapt… L-am văzut pe Iisus Hristos…

Era după prima mea înfățișare la Muntele Athos, în 2019… vreo două luni după… Părinții de la Athos mi-au spus să merg în Portugalia… Eram tot cu Gică Popescu și Nicolas, într-o mănăstire românească de lângă Lisabona, singura mănăstire românească din Portugalia, mănăstirea ortodoxă «Adormirea Maicii Domnului» din Aldeia de Santa Margarida

Cobră vs… viperă! Și icoana-minune!

Printre întâmplările ce pot fi încadrate la capitolul „minuni” pe care le-a trăit Adrian Ilie la Athos se numără și întâlnirea cu o… viperă! „Am vrut să iau o icoană… am luat-o și în spatele ei mi s-a părut că este o panglică, un șnur… cum să-i spun?… de agățat icoana pe perete… am pus mâna și mi s-a încolăcit pe braț… Era, de fapt, o viperă!”.

Cobra vs viperă! Minunea e că nu l-a mușcat, era un exemplar mic, mai degrabă a fost încarnarea… ispitei! Pentru că Adrian a râvnit la o icoană! Recunoaște chiar el…

„Am vrut să fur o icoană din Athos… vorba vine… mi-a plăcut mie foarte mult o icoană… Și un părinte mi-a zis: «Dar tu nu știi să ceri? Vrei să furi?», mă simțise… D-aia a fost problema cu șarpele cred eu…

Și mi-a mai zis «Bine, vrei o icoană, îți dau o icoană, pe care o vrei?», i-am arătat-o, mi-a dat-o. După două luni ajung în Portugalia, la părintele-stareț Andrei, la singura mănăstire românească din Portugalia, «Adormirea Maicii Domnului» din Aldeia de Santa Margarida, lângă Lisabona, și-mi dă o icoană….

Aceeași icoană pe care o mi-o dorisem și mi se dăruise la Athos! Din mii, zeci de mii de icoane, mi-a dat-o pe aceeași! Cum să-mi dea aceeași icoană fără să știe nimic de prima? La interval de două luni… Cum vine asta dacă nu-i o minune?”

Orice comentariu e de prisos. Adrian Ilie, atacantul-minune este Adrian Ilie, credinciosul-minune. Iar Muntele Athos, Muntele Sfânt dăruit Greciei de Dumnezeu, este, și va fi întotdeauna, o minune.

• „Cine îngenunchează în fața lui Dumnezeu, poate sta în picioare în fața oricui!” – motto-ul lui Adrian Ilie
• „Când intri în Athos, intri în alt film. Și fiecare, în plus și separat, e în filmul său. Toți suntem acolo, dar fiecare este în filmul său, diferit de filmele celorlalți, fiecare este, în primul rând, cu el însuși și Dumnezeu”
• „Sunt niște părinți extraordinari acolo, la Athos, care se roagă pentru mii de persoane care pun în pomelnice sute de mii, dacă nu milioane de nume și părinții se roagă pentru fiecare în parte…”
• „De la toți părinții ai ceva de învățat. Îți spun în două fraze cam tot ce ar trebui să știi. Dacă ești atent, cu mintea toată acolo, poți să înveți multe de la ei. Dacă nu, are românul o vorbă urâtă, dar adevărată: te-ai dus bou și te-ai întors vacă”
• „Așa de mult m-am apropiat de părinții de la Athos încât îi simt când se roagă pentru mine, nu trebuie să fiu acolo. Chiar dacă nu mă rog eu atunci, simt că este cineva care se roagă pentru mine. Și asta îmi dă o liniște profundă, dar și o energie extraordinară”
• „Când mă rog capăt o energie extraordinară, trec în altă stare, o simt clar. Cred că oricine trebuie să spună în fiecare zi o rugăciune. Nu pentru el, pentru alții”
• „O să scriu o carte, dar mai am de învățat, în fiecare zi învăț câte ceva. Toată lumea o să fie surprinsă de ce o să scriu acolo”
• 49 de ani a împlinit Adrian Ilie pe 20 aprilie, născut la Craiova, în 1974
• 9 pelerinaje a făcut Adrian Ilie la Muntele Athos în 4 ani, din 2019 în 2023, ultimul încheiat… vineri 20 octombrie!