Editorial Cornel Dinu. Dinamo s-a (în)frânt cu Universitatea Craiova. Sherifful care-o așteaptă pe Farul la Tiraspol

Dinamo s-a (în)frânt la revenirea în SuperLiga. Universitatea Craiova a n-a defilat, dar l-a avut pe Alex Mitriță, care a scos un penalty și a dat pasa de gol la căderea cortinei. Ivan n-a ratat de la 11 m, a deschis scorul, Markovic n-a ratat asistul lui Mitriță și a închis scorul. Bani a ratat egalarea de la 11 m și „câinii” au plecat cu coada între picioare. Sper să nu plece și Farul lui Gică Hagi la fel de la Sherifful din Tiraspol diseară..

Editorial Cornel Dinu. Dinamo s-a (în)frânt cu Universitatea Craiova. Trecând la alt  nivel, atenție la Sherifful care-o așteaptă pe Farul la Tiraspol

Dinamo, ca „foncții” și ocuparea de birouri, reconfirmă definiția dată de Mihai Ralea poporului român. O amintesc iarăși pentru că te pune, cel puțin, pe gânduri prin relevanțele de confirmare istorică: „Poporul român este un amestec de orgoliu delirant roman, dezbinare dacică, tembelism slav și fundamentalism islamic”.

Iar ca un remediu, mult învățatul Dimitrie Cantemir, pe studia la Academia Patriarhiei Ecumenice din Istanbul, filială spirituală a universității de la Padova, spunea că „Poporul român progresează când este condus de despoți luminați”. Trecând cu gândurile prin cronici, afirm cu toată convingerea că așa este! Și nu numai eu!

Bine-nțeles că și în fotbal, un exemplu fiind chiar Dinamo. Care, în 2005, avea vreo zece investitori, iar în finalul nemeritat din 2014 mai rămăseseră vreo doi… La fel și acum. Au plecat dintr-un birou patru membri ce păreau uniți în societatea nou înființată „Red&White”, că pe românescul „Roșu și alb” ne strepezim să-l mai rostim, și istoria se repetă…

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Au rămas iarăși tare repede doar doi și administratorul judiciar. Care e o altă poveste, aceea a insolvenței care bate pasul tot pe loc, pe loc, pe loc… Sper să nu se ajungă ca în „poezeaua” lansată după celebrul roman de mare succes al Agathei Christie „Zece negri mititei”… adică, într-un final tragic să nu mai rămână niciunul… Vai de deceniile în care am conștiința curată că am servit Dinamo, nu m-am servit din Dinamo…

Editorial Cornel Dinu. Dinamo n-a jucat rău, Universitatea Craiova n-a jucat bine, dar punctele le luă alde Mitriță & juveții

În prima repriză a jocului cu Universitatea Olguței și încă a mogulului Rotaru de Craiova ot Pipera, Dinamo a reconfirmat prin joc că Ovidiu Burcă a îmbinat tineri crescuți în propriul Centru de copii și juniori cu câțiva străini mediocri la ei, buni la noi. Făcând o echipă competitivă dintr-una muribundă atunci când puțini s-ar fi înjugat la o muncă ce părea sortită eșecului din startul retrogradării.

Dinamo și-a dominat adversara, dar a avut ghinionul ca ratând penalty-ul de egalare prin Bani în minutul 59, să fie depășită de omogenitatea trupei antrenate de Eugen Neagoe. Așezată de acesta într-un 4-2-3-1 cu, surpriză, junele Atanas a lu’ Trică și Balaci în vârfu’ trebii și Jolly Jokerul Mitriță peste tot.

…Împotriva unui clasic 4-4-2 „canin”, cu inconstantul, psihic, tehnic și fizic, Andrei Mustafa Ahmed Bani și întâmplătorul, deocamdată, Hakim Abdallah în atac, Alah să-i apere pe „câinii cei roșii”…

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Editorial Cornel Dinu. Ovidiu Burcă merită să stea pe banca atât de îngreunată și de sfâșierea „la vârf” pe bietul ciolan care a mai rămas din „câinii roșii veninoșii”

E drept, în partea a doua, ai Rotarului se mișcară mai bine. Nu mai fură, ca ritm, pepenarii care să târâiră greoi să strângă recolta în nisipul fierbinte și fecund al Dăbulenilor de Dolj. Mai experimentați și mai puternici, oaspeții dominară disputa și prin periculozitatea adusă în careul „câinilor roșii”.

Avură, drept rezultat, un total de 7-3 ocazii, după 1-3 la pauză. Oricum, ca joc, munca lui Ovidiu Burcă, cu alură reală de Senior, trebuie apreciată și ajutată real ca să se-mplinească. Eu îi țin pumnii, dovedind că merită să stea pe banca tehnică atât de covârșitoare ca încărcătură de succese în timp.

…Tare grea bancă acum și din cauza exchibițiilor financiare etalate de așezații pe banii altora în pozițiile decizionale, ce se sfâșie între ei cu efecte negative asupra sănătății financiare atât de clamate a societății și liniștii atât de necesare echipei. S-a dus doar prima etapă din SuperLiga mioritică, mai e mult, mult, mult de jucat, mai e timp de îmbunătățit „haita”, ca pregătire și componență, liniște și bani să fie, dar urmează FCSB și Sepsi întru împlinirea unei treimi de coșmar într-un start greu la revenirea în prima ligă.

Editorial Cornel Dinu. Va fi greu pentru Farul lui Gică Hagi cu Sherifful din Tiraspol…

Urcând la nivel internațional, Farul va încerca astă-seară să-și lumineze drumul în Liga Campionilor într-un ținut al întunericului ideologic, Transnistria, Tiraspol. Apărată de numai un gol în plus din meciul tur.

Va fi foarte greu pentru Farul lui Gică Hagi în Transnistria lui Victor Gușan, fostul ofițer de informații KGB poreclit „Șeriful”, ajuns patronul lui… Sheriff! Nici nu se putea numi altfel echipa, nu? Am cunoscut puțin din Tiraspol, ca și din echipa de acolo la începutul toamnei lui 2005. Când societatea fraților Giovanni și Victor Becali făcuse câteva transferuri la Sheriff și organizase un meci cu formația lui Gușan.

Care, cu 3 ani înainte, în 2002, inaugurase complexul complex fotbalistic din Tiraspol chiar în prezența președintelui FIFA de atunci, Sepp Blatter. Iar acesta venise apoi, de la Tiraspol direct la București pentru a „binecuvânta”, e un fel de-a spune, tot la inaugurare, „Casa Fotbalului” (sediul FRF) și complexul de la Mogoșoaia, în mandatul lui Mircea Sandu. Ambele edificate, bine-nțeles, și cu fonduri de la FIFA.

Editorial Cornel Dinu. Cu Giovanni Becali în buncărul fostului ofițer KGB Victor Gușan, Sherifful lui Sheriff Tiraspol

Revin la veritabila expediție a lui Dinamo la Tiraspol, capitala Transnistriei ruptă cu japca în 1992, cu largul concurs al generalului KGB Mircea Snegur, președintele de atunci al Republicii Moldova, în cârdășie cu alt fost ofițer superior KGB, Igor Smirnov.

Într-o dimineață care prevestea venirea toamnei lui 2005, am plecat la Chișinău cu un charter ATR. Odată ajunși, ne așteptau două Mercedesuri ultimul tip pentru conducători și un Pullman pentru echipă, care ne-au transportat la în Transnistria. Prin vama de la Bender, de pe malul Nistrului, un labirint de betoane destinat apărării armate a graniței unui așa zis stat nerecunoscut decât de Maica Rusie. Labirint care amintea de trecerea din Berlinul sovietic în Berlinul aliaților, celebrul „Checkpoint Charlie”, în zig-zaguri de șosea.

La Tiraspol am fost primiți în veritabilul buncăr al lui Victor Gușan. Român la origini, cu 4 cetățenii, nistreană, moldovenească, rusă și ucraineană, a vorbit cu noi numai în rusește, folosind ca traducător pe Arcadie Zaporojan, care, mult timp după aceea, a fost alături de Mircea Lucescu la Șahtar Donețk și Dinamo Kiev.

Bunkerul era la subsolul unei vile, nu se putea vorbi la telefon. Preventiv… Giovanni Becali era dezlănțuit în conversație, ca de obicei. Gușan îl știa mai bine pe Victor Becali, care fusese la negocierile transferurilor și cu care avea în comun… prenumele!

Editorial Cornel Dinu. „Domnule Dinu, și eu sunt fost milițian, ca și dumneavoastră. Eu l-am arestat pe Ilie Ilașcu, pe care țara dumneavoastră îl consideră erou, iar a mea terorist”

Eu stăteam într-un fotoliu, în fața biroului „Șerifului” și priveam mai mult tabloul de pe peretele din spatele lui. Țarul Nicolae al II-lea în mărime naturală. Victor Gușan mă fixa cu privirea destul de des și, după un timp, mi s-a adresat…

„Domnule Dinu, îmi face plăcere să vă am oaspete, vă urmăresc la emisiunea fotbalistică de la televiziunea dumneavoastră și vă apreciez. Vă știu biografia, păcat că nu mai antrenați. Vă înțeleg interesul pentru tabloul pe care îl fixați des cu privirea. Îl am de la prietenii mei din Sankt Petersburg. Și eu sunt fost milițian, ca și dumneavoastră. Sigur, diferența este mare, dumneavoastră fiind un mare fotbalist. Vă destăinui că eu l-am arestat pe Ilie Ilașcu, pe care țara dumneavoastră îl consideră erou, iar a mea terorist. Asta a fost și este, un terorist periculos în slujba puterilor străine. Mi-am făcut doar datoria”.

Nu mai era nevoie de nimic, confirma chiar el ce știam, era omul Rusiei. Am mâncat de prânz într-o sufragerie elegantă din bunker, apoi Gușan ne-a invitat să vizităm orașul. Cam amărât era Tiraspolul, și la propriu, și la figurat. În sensul că salariile erau mult prea mici în raport cu prețurile din cele câteva magazine în care ne-a dus.

Editorial Cornel Dinu. Cadoul zburător neașteptat cu care am zburat la București și „bijuteria” din cantonamentul Sheriffului

Apoi ne-a arătat hobby-ul său în afară de fotbal: o veritabilă gospodărie-crescătorie cu sute de… porumbei! De toate culorile și rasele! Giovanni a spus că și el este mare iubitor de porumbei. Eram și eu… în copilărie… aveam mulți în curtea părintească din Târgoviște…

…Și, drept consecință, la plecarea din Chișinău, ne așteptau pe aeroport câteva cuști cu porumbei voiajori de excepție. I-am adus în România și i-am ținut câtva timp la Săftica, apoi i-am făcut cadou unui prieten, columbofil autentic.

Înainte de joc, parcă pe la șapte seara, am vizitat cam o oră complexul fotbalistic pe care-l construise Victor Gușan. Vreo 50 de hectare cu 8 terenuri de antrenament de mărime normală: 4 cu gazon natural, 3 cu gazon artificial, unul cu gazon mixt, toate cu nocturnă și vestiare. Un teren acoperit, în sală, sintetic, cu 7.000 de locuri în tribune. Ne-au dus la o cafea în hotelul de 4 stele care putea să găzduiască 200 de jucători, de la juniori la seniori. Mai aveau și o Academie, cu școală pentru copii, cursuri normale, cu profesori și tot „tacâmul” unei instruirii adecvate.

Și, în fine, am intrat pe stadionul pe care s-a jucat meciul. O adevărată bijuterie, omologată pentru partide la nivel european, care putea primi 20.000 de spectatori. Parcă o copie la scară mai mică a stadionului din Bruges. Și mai aveau încă o arenă, mai mică, cu numai 8.000 de locuri. Nu mai vorbim de nocturnă și vestiare…

Editorial Cornel Dinu. „Într-un eventual conflict cu voi, generalii ruși apreciază că vă putem ocupa în 24 de ore”

Sheriff avea încă de pe atunci, ca și acum, în majoritate jucători străini buni, crescuți în centrele de formare ale Europei Occidentale. Ne-au învins cu 2-1, la noi antrenor era Ioan Andone. După meci ne-a condus chiar el, Victor Gușan, într-un jeep militar, până la granița de la Bender.

După ce, la pauză, n-a ratat ocazia să epateze cu forța armată a „glorioasei Armate Roșii”, reprezentată de Armata a 14-a rusă de gardă staționată în Transnistria: „Este aici, în cazărmi, foarte puternică, disciplinată și instruită. Într-un eventual conflict cu voi, generalii ruși apreciază că vă putem ocupa în 24 de ore”.

Ferească Bunul Dumnezeu, după ce suportăm de vreo 30 de ani războiul fratricid româno-român de distrugere planificată a țării, asta ne-ar mai lipsi, un conflict armat cu armata descreieratului psihopat Vladimir Putin. Greu de anticipat, totuși, pentru o țară din NATO…