Cum a ajuns „Rățușca”… leu! Răzvan Raț, titular la „Imperiul Leilor”. Exclusiv

Răzvan Raț anunța că se retrage din cariera de fotbalist pe 18 iulie 2018. Avea 37 de ani, jucase la Rapid, FCM Bacău, Șahtar Donețk, West Ham United, Rayo Vallecano, PAOK Salonic, ACS Poli Timișoara și câștigase 20 de trofee majore, pe care le vedeți la sfârșitul interviului. Și-a ales drumul ulterior în lumea afacerilor și acum a ajuns titular în sezonul 4 din „Imperiul Leilor”, emisiune difuzată de Pro TV.

Cum a ajuns „Rățușca”… leu! Răzvan Raț, titular la „Imperiul Leilor”

Răzvane, „Rățușcă” te-a alintat toată lumea… Cum te simți acum, ca… leu?

– Sună prea pompos… Nu sunt eu chiar un leu în afaceri… deocamdată! (râde) „Imperiul Leilor” este pentru mine o oportunitate de a învăța, pentru că, vezi tu, chiar dacă am câteva afaceri… hai să le zic de succes, eu sunt, totuși, la început de drum.

Deocamdată încă învăț. Să fiu alături de lei adevărați în afaceri… leii care au reușit în afacerile lor, care au experiență în antreprenoriat e un mare avantaj pentru mine. Am ce învăța de la ei.

Cine sunt „leii adevărați” de la „Imperiul Leilor”?

– În noul sezon, care începe pe 19 septembrie, suntem opt lei… opt jurați… este un format schimbat total, patru ficși, care participă la toate episoadele și patru pe scaune rotative care sunt prezenți numai în anumite episoade.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Leii ficși sunt Cristina Bâtlan – fondatoarea și proprietara brandului Musette, Mircea Căpățână – fondator și director de marketing la SmartBill, Wargha Enayati – fondatorul rețelei private medicale Regina Maria și al Enayati Medical City. Și… eu! (râde)

Ceilalți sunt Dan Șucu – Mobexpert și… Rapid (râde), Dragoș Petrescu – fondatorul City Grill, colegul lui Daniel Mischie – director la City Grill, și Felix Pătrășcanu – proprietar Fan Courier.

Ce crezi că te recomandă… vorba aia celebră din „BD la munte și la mare”… pentru Imperiul Leilor?

– Vocea și talentul! (râde, știe replica) Am văzut BD-urile cred că de 30 de ori… În afară de faptul că sunt angrenat în niște afaceri care fac bani, cred că au vrut să demonstreze, prin mine, că se poate. Sunt un exemplu, zic eu, că un fost sportiv, un fost fotbalist nu știe doar să dea cu piciorul în minge, cum s-a creat un stereotip, ci se poate reorienta în domeniul afacerilor și nu-i merge rău deloc. (râde)

Digisport.ro

VIDEO&FOTO Cum s-a comportat afaceristul Dan Șucu la finalul meciului dintre Rapid și Universitatea Craiova

„Prima mea afacere am făcut-o pe persoană fizică: cu banii câștigați în Ucraina cumpăram case în România”

Care a fost prima ta afacere?

– Imobiliarele. Am cumpărat case, pe persoană fizică (râde), era simplu, eu trimiteam bani din Ucraina și ai mei cumpărau case și apartamente în România. Le renovam, le închiriam, le revindeam… Asta a fost afacerea primordială, ca să-i spun așa. O afacere care era la îndemâna oricui. Era destul de simplu de realizat.

Apoi, în 2008 am deschis hotelul din Slatina, construit de la zero, mai întâi ca o bază sportivă cu terenuri de fotbal și de tenis, cu balon, tot tacâmul (râde), business-ul mai serios din punct de vedere al dimensiunii și al banilor investiți. Tata a fost și este super-vizorul acolo, ai nevoie de cineva din familie în orice fel de business.

Și fratele tău? Știu că ai un frate mai mare…

– Da, Ciprian e cu cinci ani mai în vârstă, a jucat și el fotbal cu mine la un moment dat, când eu am început, la Piatra Olt… Și când a ajuns la facultate, în București, a jucat un pic la Sportul Studențesc. Acum se ocupă de o bază sportivă de tenis, cu șase terenuri, lângă Parcul Moghioroș, alt business al meu care e administrat de el.

Școala de fotbal n-o pui pe lista afacerilor tale?

– Există și școala de fotbal, dar n-a fost niciodată un business… mă rog, a fost un business în care s-au pierdut mereu bani, s-au băgat bani și nu s-a scos profit… pentru că nu am finalitatea necesară.

Eu trebuie să le dau drumul copiilor la 14-15 ani, neavând continuitatea de a-i crește mai departe… cum are Gică Hagi, de exemplu. Nu am toată infrastructura lui.

Implicat în proiecte de tehnologie aproape SF: blockchain ca bază de date și dotLumen, combinație „băț-câine” pentru nevăzători

Și de bază ce este? Numai imobiliarele și hotelul?

– Nu, nu doar astea. Există o parte de investiții în tehnologie, eu sunt implicat în mai multe proiecte… Unul este blockchain, dar nu cripto, blockchain ca bază de date, este un serviciu care deservește cloud-ul cu tehnologie tip blockchain.

Mai sunt implicat într-un proiect de tehnologie, care mi-e foarte drag, se numește dotLumen, un device care înlocuiește câinele și bățul pentru nevăzători, un device de mobilitate pentru nevăzători. Care funcționează ca un „self-driving car”, pilotul automat care conduce mașina… la momentul acesta sunt mașini care merg singure.

Este un device cu șase camere, care se pune pe cap, creează… hai să zicem un „limbaj” prin vibrații… și auditiv, se pune un senzor în ureche și persoana respectivă poate să „vorbească” ușor cu device-ul, care ghidează astfel nevăzătorul, la primirea unor comenzi verbale.

Avem, pentru că nu sunt singur în acest business, un proiect-pilot cu Kaufland, în care nevăzătorul ajunge și se descurcă singur în magazin, își face singur cumpărăturile. Deocamdată este dezvoltat doar în limba engleză, dar va fi simplu să-l trecem în română. Ăsta este un proiect de suflet pentru mine. Foarte de suflet. Un proiect social și un business.

Tehnologia este funcțională, prototipul a fost testat pe mai mult de trei mii de nevăzători, de la ei ne-am luat feed-back-ul necesar, că lor trebuie să le folosească acest device medical.

Păi ai un portofoliu…

– Stai, că nu-i tot… Am investit și în agricultură, mai exact în pomicultură…

Ți-a luat livadă de pruni!

– Nu! (râde) De meri! Livezi de meri. Mere pentru supermarket-uri și pentru procesare, suc de mere cu orice… Le duc de la pom la sticlă, eu fac toată procesarea, am tot circuitul, ca să spun așa.

Câte hectare ai?

– (se gândește…) Patruzeci și… ceva… și vreo șapte… Vreau să ajung la o sută în 2024. Sunt toate în zona județului Olt. Acasă.

Gata?

– Nu! (râde) Mai am afaceri în partea de farmacii, am investit în niște farmacii, nu sunt în București… Și gata, cam astea sunt afacerile mele.

„Ambiția este principala mea calitate. Apoi încăpățânarea oltenească de a fi mereu pe primul loc”

Dăcât atât? …Ca să faultez grav limba română… Deci: imobiliare, tehnologie, agricultură, farmacii… Bine… Care sunt calitățile omului de afaceri Răzvan Raț?

– Disciplina. Care vine din sport. (se gândește…) …Dorința de a învăța mereu foarte multe lucruri noi. Plăcerea… nevoia… de a învăța mereu… cum merg lucrurile. Eu nu am experiența necesară, încerc să „fur” cât mai multe de la oameni de afaceri mai știutori… uite, cum sunt cei de la Imperiul Leilor, dar să nu le spui… (râde)

Și, nu în ultimul rând, perseverența. Încăpățânarea. Pentru că eu sunt foarte încăpățânat. Ca orice oltean (râde). Scrie acolo perseverență combinată cu ambiție, că dă mai bine… (râde)

Ca să închid cercul, cred că ambiția este, totuși, calitatea mea numărul unu. Ambiția de a fi numărul unu, cel mai bun. Locul doi nu există pentru mine, nu-mi place să pierd… cui îi place?! Devin extrem de recalcitrant când nu sunt cel mai bun, de la table și cărți de joc la fotbal și business. Nu știu să pierd.

Dar defectele? Ce-ai îmbunătăți la tine?

– Să ascult. Să nu mă bazez doar pe flerul meu. Să ascult și să învăț din ce-mi spun alții cu mai multă experiență. E vorba de altfel de învățat decât cel amintit înainte.

Sunt oarecum repezit, instinctual, ar trebui să-mi temperez primul instinct. Chiar dacă lumea spune că am „nas” bun. Apoi am prea multă încredere în oameni, tot așa ar trebui să mi-o mai temperez.

Să învăț lucru cu oamenii, să am mai multă răbdare și mai mult tact. Diplomație. Diplomație în sensul că eu spun întotdeauna ce gândesc… poate că într-o lume ideală ar fi o calitate, dar în jungla secolului 21 este un defect. Cel mai mare defect al meu. Și un pericol.

„Am casă la Donețk, cu două Audi în garaj și acum… Le-am trecut la pierderi”

Soția ta, Iulia, are și ea afacerea ei?

– După „Imperiul Leilor” o să aibă și ea afacerea ei. Atât pot să-ți spun. (râde)

Iulia are rude în Ucraina sau au plecat din cauza războiului?

– Părinții nu mai sunt deloc… Are o soră căsătorită de mai mult de 15 ani în Japonia, avem un nepot jumătate japonez, jumătate ucrainean, are 10 ani. Alte rude de gradul unu nu are.

Mai are unchi, mătuși, verișori… chiar pe linia Dnipropetrovsk – Donețk – Lugansk, linie de front acum. Zona a fost… este fierbinte din 2014, nu doar de anul trecut, când ai invadat rușii Ucraina.

Război la Donețk este din 2014, noi, practic, n-am mai fost acasă din 2013. Spun „acasă” pentru că acolo m-aș fi stabilit sută la sută dacă nu era nenorocirea asta de război. Aveam acolo casă, apartament, afaceri… toată viața.

Și ce-ai făcut cu ele?

– Sunt trecute la minus, la pierderi. Ele există, dar, practic, n-am cum să ajung la ele.

Ce mai știi de casă? Mai există?

– Da, știu că mai există… am și două mașini în garaj, două Audi… eu țin legătura cu oameni care se ocupă de proprietățile mele de acolo… nu sunt total pierdute, dar n-am cum să mă întorc, chiar dacă o să fie odată și odată pace.

Infrastructura e la pământ, orașul e mort, sunt distrugeri imense… oamenii, bieții de ei, s-au obișnuit cu nenorocirea asta… este inimaginabil… noi, care spunem de aici că înțelegem nu înțelegem, n-avem cum să înțelegem, e cumplit… E o prostie să spunem că-i înțelegem pe ucraineni, nu, n-avem cum să-i înțelegem cum trăiesc zi de zi cu războiul în curte.

Fostul delegat al lui Șahtar, care acum este în Spania, mi-a trimis video cu casa lui din Donețk arzând… care era la două, trei sute de metri de baza sportivă a lui Șahtar. Ca să nu-ți mai spun că am simțit o gheară în piept, am zis că fac infarct când am văzut pe net ultimul etaj al cantonamentului arzând… Era a doua mea casă, stăteam acolo și câte patru zile pe săptămână… (bea repede dintr-o sticlă cu apă ca să-și învingă nodul din gât…)

„Nicole a scris două cărți de povești fantasy”

Fata voastră, Nicole, are 12 ani… Vorbește și română și ucraineană?

– Și spaniolă, și engleză. (râde) E la școala britanică Cambridge din Pipera, e foarte creativă, a făcut gimnastică și dansuri, are ureche muzicală foarte bună, prinde repede orice ritm, dar nu are neapărat voce, scrie cărți…

Cum adică „scrie cărți”? La 12 ani?

– Da, scrie foarte mult, îi place să compună… la scris mă refer… a scris vreo două cărți… așa, acasă… pentru plăcerea ei… fantasy… povești. Este foarte creativă, isteață și asta nu pentru că este „fata lu’ tata”. (râde) Vezi, nu spun deșteaptă, ci isteață. Deștepți sunt mulți, isteți mai puțini. Isteților li se învârt rotițele natural, așa e Nicole. (râde)

„Sper ca sezonul ăsta Rapid să aibă suflu până la final”

Hai să ne întoarcem la fotbal. Cine-ți place, din țară, pe postul tău, fundaș stânga, acum?

– Nu-mi prea place mie să dau verdicte, dar cred că Andrei Borza e un jucător de perspectivă, care, cel puțin la momentul ăsta, la tinerețea lui, dovedește potențial remarcabil, are calitate, capacitate de efort, maturitate peste vârstă, promite o carieră interesantă, sper să nu se piardă ca atâția alții.

Borza… Rapid… Raț la Rapid a cunoscut consacrarea… Poate Rapid să ia titlul sezonul ăsta?

– Are toate condițiile, stabilitate financiară, lot, antrenor, nu mai vorbesc de suporteri, deci poate. Dar să nu uităm că și anul trecut a pornit bine și a terminat gâfâind. Eu sper să aibă suflu până la final.

Ai vorbit cu domnul Șucu la „Imperiul Leilor” despre Rapid? Nu te-a chemat să investești alături de el la Rapid?

– Eeee, sigur că am discutat cu dânsul de Rapid, e foarte entuziast, am și văzut meciuri împreună, dar nu s-a pus problema vreunei implicări. Încerc să-l ajut pe domnul Șucu cu câte ceva din experiența mea fotbalistică, pentru că dânsul nu vine din lumea fotbalului și cred că sunt foarte multe lucruri pe care nu le știe în businessul ăsta. Mai ales din „dark side of the Moon”… (n.a. – partea întunecată a Lunii)

Nu te-a tentat niciodată să iei un club sau să devii acționar la un club?

– Nu! Nu pentru că n-am puterea financiară necesară, cum are domnul Șucu. Poate m-aș gândi dacă aș fi împreună cu mai mulți investitori și aș putea fi de folos cu experiența mea fotbalistică. Altfel nu, singur în niciun caz.

Driblinguri printre Edi Iordănescu, Mircea Lucescu, George Copos și Gigi Becali

Edi Iordănescu? Repet o întrebare: ce îl recomandă?

– E prietenul meu! (râde) Ne cunoaștem de vreo 23 de ani. Este foarte dedicat, meticulos, învață tot timpul, se updatează, bun pedagog, are răbdare, tact, nu ca mine… (râde)

Ce i-ar mai trebui? Să nu-mi spui „echipă”!

– Nu, în niciun caz! Are lucruri de îmbunătățit, el le știe cel mai bine. Atât!

Dacă tot vorbim de antrenori, Mircea Lucescu a fost antrenorul carierei tale…

– Clar!

Ce-l ține pe teren la 78 de ani?

– Energia cu care se hrănește, pe care o primește în fiecare zi din interacțiunea cu jucătorii tineri pe care îi formează. Ăsta este elixirul tinereții sale. Când se va retrage, va resimți lipsa acestei surse de energie.

Cea mai mare calitate a sa?

– Foarte bun psiholog.

Rapid, Lucescu, nu se poate fără George Copos… Înger sau demon pentru Rapid?

– Până când am plecat de la Rapid, în 2003, a fost înger. După aceea nu mai e treaba mea. Are foarte multe merite la ce a devenit Rapid după 1990.

După el s-a ales praful, Rapidul meu a dispărut, s-a spart în vreo patru Rapizi, a suferit ca să ajungă la ceea ce este azi. Dar atunci când a început iarăși să însemne ceva, după 1992 mai exact, se confunda cu George Copos. Cu bunele și cu relele sale, că nimeni nu-i perfect… A avut greșelile sale, dar, repet, a avut multe merite în creșterea Rapidului post-decembrist.

Dacă am ajuns la George Copos, trebuie să te întreb de alt George din fotbalul românesc… Gigi Becali… Plusuri, minusuri?

– Plus ca investitor, că a băgat bani în fotbal fără discuții. Minusuri: se implică mai mult decât trebuie în viața tehnică, să spunem așa, a echipei.

Patron sau antrenor?

– Dacă nu și-ar depăși îndatoririle patronului în detrimentul atribuțiilor antrenorului, eu cred că FCSB ar fi mai interesantă.

FCSB este Steaua?

– Pentru mine nu e nicio discuție. Mi se pare incredibil cum se poate la noi o echipă să aibă palmaresul, alta stema, alta istoria, alta numele… La noi și la bulgari… Cum să spui că o echipă nu mai e aceeași echipă începând de azi, orele 16 trecute fix… Eu, când eram la Rapid, am jucat contra Stelei care era tot a lui Gigi Becali. Punct. Sunt breșe în lege care permit astfel de interpretări nenaturale.

„Ronaldo este un produs al muncii, Messi este un produs al lui Dumnezeu”

Messi sau Ronaldo?

– Nu se poate face o comparație. Am jucat împotriva amândurora în Liga Campionilor. Comparația pentru mine e interzisă. Pentru că nu poți compara doi jucători diferiți. Doi jucători pe posturi diferite. Doi jucători cu calități diferite. Nu trebuie comparate golurile, pasele de gol, driblingurile, meciurile jucate, trofeele, statistica.

Ronaldo este un produs al muncii, Messi este un produs al lui Dumnezeu. În engleză se numește „natural gifted”. Dăruit natural. Cu un dar de la Dumnezeu. Un geniu natural.

Apoi Ronaldo este un marcator, un finalizator, Messi este un creator, un inventator. Ronaldo este un număr 9, Messi este un număr 10.

Deci, repet, dacă nu vorbim strict de statistică, de goluri, de pase decisive, de driblinguri, ci de crearea fazelor de joc, balanța se înclină complet în favoarea lui Messi. Messi inventează fotbal. Gary Lineker spune atât de frumos „It’s not about the numbers, it’s beyond that”, nu-i vorba de cifre, e dincolo de asta.

„Infuzia asta de vedete în Arabia Saudită este un vector de imagine foarte puternic, dar fotbalul adevărat e în Europa”

Și ce-i mână pe ei în luptă? Pasiunea sau banii?

– Sută la sută pasiunea pentru fotbal. Există și partea financiară, oricâți bani ar fi făcut, cui îi ajung banii vreodată? Când ai pe masă 400 de milioane de euro sau dolari pentru doi ani, te gândești bine. Oricâți bani ai avea.

Dar uite că Messi a dat peștera comorilor a lui Ali Baba din Arabia Saudită pe exotismul oferit de David Beckham la Inter Miami. E vorba, deci, și de vibe. (n.a. – atmosferă) Riad nu e Miami.

Și MLS este în foarte mare creștere, mai ales ca expunere, sunt și foarte mulți bani, iar fotbalul, pentru nivelul lui Messi, mai ușor decât oriunde în marile campionate din Europa sau în lumea arabă.

Dar ce ne facem cu avalanșa asta de bani din lumea arabă, cu Arabia Aaudită în pole position?

– Pentru ei este un vector de imagine și fac asta pentru că pot! Foarte simplu: pot. Este un vector de imagine imens să-i aibă pe Ronaldo, Neymar, Benzema, Sadio Mané, Milinkovic-Savic, Otavio, Malcom… Atrag super-staruri ca să atragă atenția. Pe cine interesa acum câțiva ani Saudi Pro League? Iar MLS vine tare pe turnantă.

Ne înghit? Fotbalistic, ca europeni zic…

– Nu, niciodată. O să mai fie jucători de calibru care o să ajungă acolo, vezi cum supralicitează arabii pentru Mo Salah, dar fotbalul și performanța sportivă adevărată sunt în Europa. Clar. Și am încheiat.

• 955,8 milioane de euro a cheltuit Saudi Pro League pe transferuri în această vară, conform transfermarkt.com.

De la extaz la agonie… fotbalistică!

Meciul carierei?

– Finala Cupei UEFA 2009, 20 mai, ultima în acel format, câștigată de Șahtar, 2-1 cu Werder Bremen după prelungiri. Am condus, gol Luiz Adriano, ne-au egalat, a fost 1-1 la pauză și am câștigat cu golul lui Jadson din prima repriză a prelungirilor. Tricoul ăla cu semnături de atunci îl am.

Dezamăgirea carierei?

– Că n-am jucat la un turneu final de campionat mondial. În 15 ani la echipa națională n-am prins decât două turnee finale EURO, 2008 și 2016… participând la șapte campanii de calificare. Cam puțin…

„Ucraina – subevaluare, Anglia – foarte fizic, Spania – o plăcere, Grecia – atmosferă senzațională”

Cum caracterizezi campionatele în care ai jucat? Ai fost în Ucraina, la Șahtar Donețk, în Anglia, la West Ham United, în Spania, la Rayo Vallecano, în Grecia, la PAOK Salonic…

– Ucraina… sub-evaluat. Atunci când am jucat eu acolo era un campionat sub-evaluat, adică era mult mai puternic în realitate decât era perceput din afară.

Eram patru echipe, Șahtar Donețk, Dinamo Kiev, Dnipro Dnipropetrovsk și Metalist Harkov cu bani, cu bugete mari, cu participări anuale în Europa până în primăvară, cu foarte mulți jucători de echipe naționale… că erau sârbi, că erau polonezi, că erau cehi, erau fotbaliști de echipă națională.

În anii 2008-2012, plus, minus, la Dnipro sau Metalist erau salarii de un milion jumătate, două milioane de dolari pe sezon, nu mai vorbesc de Șahtar sau Dinamo. Yaya Touré, de exemplu, a jucat la Metalurg Donețk între 2003 și 2005 cu un salariu de un milion jumătate de dolari pe an. La Metalurg Donețk!

Apoi Anglia… foarte fizic. Campionat foarte greu din punct de vedere fizic. Spania… plăcere de a juca. Frumos. Frumos. Grecia… atmosferă senzațională.

• „Candidatele la titlu? FCSB, lot foarte bun, echilibrat. CFR Cluj, experiență. Rapid, ambiție și suporteri, adică emulație”
• „EURO 2024 e la îndemâna noastră, sper să nu ne punem piedici singuri, cum am mai făcut-o”
• „Am pus o parte din hotel la dispoziția refugiaților ucraineni când au năvălit rușii peste ei. I-am ajutat cu tot ce am putut pe foștii mei coechipieri de la Șahtar Donețk… Stepanenko, Piatov… acum sunt la Kiev… Krivtsov, acum la Inter Miami, joacă alături de Messi… ce e viața asta…”
• 100.000 de dolari a dat Rapid pe „aripa” stângă Răzvan Raț în vara lui 1998 Școlii de Fotbal Nicolae Dobrin, l-a remarcat Ionuț Chirilă la turneul final U18 din acel an, unde a și ieșit campion național cu echipa piteșteană și i l-a recomandat lui Mircea Lucescu
• 1999 este anul în care a debutat Răzvan Raț în prima ligă, în meciul  Rapid – Ceahlăul Piatra-Neamț 4-0, pe 21 aprilie
• 98 meciuri, în care a marcat 6 goluri, a jucat Răzvan Raț pentru Rapid (1998-2000, 2001-2003)
• 203 meciuri, în care a marcat 9 goluri, a jucat Răzvan Raț pentru Șahtar Donețk (2003-2013)
• 20 de trofee majore a câștigat Răzvan Raț în 20 de ani de fotbal la nivel înalt: 2 titluri de campion (1999, 2003) și 1 Cupă (20020 cu Rapid), 1 Cupă UEFA (2009), 7 titluri de campion (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013), 5 Cupe (2004, 2008, 2011, 2012, 2013), 4 Supercupe (2006, 2009, 2011, 2013) cu Șahtar Donețk
• 3 tricouri luate de la Lionel Messi are Răzvan Raț: unul din Supercupa Europei 2009, Barcelona – Șahtar Donețk 1-0 după prelungiri, și două din confruntările din Liga Campionilor dintre cele două echipe
• 42 de ani a împlinit Răzvan Raț pe 26 mai, născut la Piatra-Olt
• 19 septembrie este data în care Pro TV difuzează primul episod din „Imperiul Leilor” sezonul 4