„Fecesebecaliuța” stinsă, mă frate, da, stinse lumina la Universitatea din Craiova și dădu de pământ, da’ nu așa… dădu rău dă pământ – cum ar spune inegalabilul Nea Mărin al regretatului Amza Pellea – cu răsfățații jucători pe care încearcă Laurențiu Reghecampf să-i facă să joace la adevărata lor valoare care este. Gigi Becali jubilează, Mihai Rotaru oftează. După cele peste 17 milioane de euro băgate în echipa inventată de Olguța Vasilescu din 2013.
Fac o scurtă revenirea la meciul suferințelor „câinești” de pe stadionul Giulești. Nu cele suferite pe teren de Dinamo… Mai exact la ce s-a întâmplat cu galeria lui Dinamo. Mă surprinde elocința creatorilor scenografiei (și nu coregrafiei, cum, incorect, se spune de atâtea ori) care a fost „prea mare” după motivarea oficială și jalnică a Jandarmeriei Române pentru a o interzice.
Au apelat „câinii” creativi din PCH la tabelul periodic Mendeleev – Lavoisier al elementelor chimice. Păi de unde să știe „tovarășu’ gradu’” care gândește cu „pulanu’” care-i elementul 26 din tabelul amintit? Ăla cu subtile săgeți rasiste, fierul adicătelea. Când se putea pune mult mai simplu și mai direct întrebarea peiorativă, conform cu adevărul, se știe: „Mai avem șine de fier pe calea ferată?”.
Și așa, ca atitudine, nu-i exclus să fi asistat la aceleași abuzuri ale îmbrăcaților în alte haine ca să se deosebească de oamenii cumsecade. Cu toate acestea, consider supărarea chiar lașă a văcarului pe sat din partea suporterilor dinamoviști. O „armată” eroică a „câinilor roșii”, dovedită în timp și timpuri de atâtea ori salvatoare, și la propriu, și la figurat.
Dar care nu avea voie sub niciun motiv să-și părăsească echipa iubită și trebuia să „moară” (ghilimelele sunt obligatorii ca să înțeleagă și jandarmii care știu a citi) până la ultimul pe „frontul” din peluze pentru idolii din teren. Așa au stat pe-afară și au luat și ei un 0-4 mai dur decât 0-3, scorul de… neprezentare!
Sâmbătă, la Voluntari, ca de obicei cu o asistență ușor de numărat, cam dublul numărului de elemente din tabelul chimic amintit mai sus, CFR Cluj a lăsat impresia că se antrenează cu echipa PriMarelui Florentin Pandele care este el primar.
CFR Cluj a „dansat” fotbal adevărat pe ritmuri de „Mandorlină”, față de doar „tarantelele” ciupite ani de zile… e adevărat, cu „succesuri”… cu Dan Petrescu pe banca tehnică. A fost, per total, un net 11-3 la ocazii pentru oaspeții din Gruia Clujului, concretizat logic într-un 4-1 zdrobitor, fără dram de posibilă contestare, după cum ne e năravul mioritic.
Cea mai așteptată întâlnirea a etapei, după Rapid – Dinamo, a fost, desigur, cea dintre FCSBecaliuța Berceni și Universitatea Craiova a Olguței Rotarului. Disputată pe stadionul Ghencea fără tocmeli, bâlbâieli și tânguieli (permiteți licența asta de plural pentru… rimă) cazone (apropo, l-a mai văzut, auzit, audiat cineva pe „eroul” luptei antibecaliote Florinel Costel Talpan? O fi trimis în misiune pe altă planetă? Întreb și eu, nu dau cu… tunul!).
În prima repriză s-a jucat în ritmul provocat de oaspeți, de aprigă sârbă oltenească. Care putea surprinde sirtaki-ul și, mai ales, lenta horă macedoneană de la Palat. Dar… invers! Adică „soliștii” au fost Olaru & comp. Care au pasat coerent, legat, dar mai ales rapid, atacând cu pase filtrante pe poziții viitoare rar ratate, mereu perpendicular pe strecurătoarea defensivă a echipei din Bănie.
Spectacolul de calitate, în care oaspeții, depășiți total, n-au fost nici măcar „vocea” a doua, i-a avut ca prim-soliști pe „bercenarii” lui Gigi Becali, care și-au creat 6 ocazii mari, reușind să transforme în goluri jumătate dintre ele.
Atacul fostului fundaș Laurențiu Reghecampf a fost mai mult privitoriu și de nimic creatoriu. Oltenii fură… nu, nu furară nimic, doar fură la fel ca pandurii pe care i-au dezarmat eteriștii la uciderea Domnului Tudor Vladimirescu, fără ca aceștia să se poată opune. Între Baiaram, Mitriță și Ivan fu un… bairam combinativ care i-a adus în situația de putea marca o singură dată. La „capul” afară al „juvetelui” jet pă jet Badelj din minutul 7.
Ca ritm și angajament, a fost clar cea mai bună repriză din acest campionat, admirată cu siguranță la Palatul în care un oltean pe bune get-beget, născut în Slatina, foarte talentat și hâtru îi ține narghileaua „stăpânului” machedon.
În pauza dinaintea celui e-al doilea mitan… na, că m-am „englezit” și eu!… cred că a fost cam deranj în vestiarul oltenilor, care erau încărcați deja cu 3 goluri de omniprezentul Darius Olaru (13’ și 45’, din pase decisive ale aceluiași Octavian Popescu, „uitat” ciudat de Daniel Pancu la convocările pentru naționala U21) și speculativul Risto Radunovic (21’, finalizare oportunistă, dar oportună a unei pătrunderi a lui Alex Băluță).
Și să nu uităm că etapa trecută, la Ovidiu, cu Farul încă nestins la vremea respectivă a lui Gică Hagi, oamenii Rotarului primiră golurile înfrângerii, „dăcât” două însă, tot în prima repriză. Probleme și atunci cu „aprinderea” și intrarea în joc. Nu fură deloc agresivi, nu intrară deciși în contactele pentru minge cu adversarii, pierdură multe mingi din posesia lor fără să fie presați, spunea astea chiar Reghecampf după meci.
Acum, în Ghencea plină ca la orice meci al Stelei de drept și de fapt, la pauză, cum spuneam, juveții ori luară prazul întăritor secret… ori Reghe le-a arătat celebrul bici al Sfântului Nicolae din nemuritoarele „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă. Sau, cine știe, dar e greu de crezut, o fi sunat „Retragerea” comandantul suprem Gigi Becali! Pentru că dădură semne de viață oltenii, ieșiră la joc și atacară, dar la fel de dezlânat și dezolant ca în prima repriză.
Rezultă „decât” o ocazie, cea a intratului Danciu, „cap” din 6 metri în minutul 72, dar Târnovanu refuză golul „de onoare” al craiovenilor. Pentru ca în minutul 90, Andrea Compagno să scape din toate filajele și marcajele adverse, singur, singurel la vreo 35-40 de metri lateral de poarta lui Laurențiu Popescu, ieșit la „ce-o fi o fi!” , și să tragă pe lângă acesta, în diagonală, la câțiva centimetri de bară, ratând astfel un gol antologic.
Când pierzi la scor de neprezentare, sau mai rău, cum se putea întâmpla în Ghencea, lași adversarilor echipamentul, în vestiar. Dar olteni darnici se găsesc rar și în… basme, mai ales atunci când apare parcimonia zaibărului. Numai ca reclamă.